Publicația „Jurnalul” sărbătorește 30 de ani de la înființare, iar cu această ocazie, Dan Constantin, editor senior, a scris câteva rânduri despre anii în care ziarul și-a început drumul, oferindu-ne astfel o călătorie în timp, plină de nostalgie.

Dan Constantin scrie că în fiecare redacție, viața are propriul său ritm interior, un puls care bate în inimile și sufletele jurnaliștilor. Pentru cei veniți „din afară”, este dificil să înțeleagă cum din agitația și aparenta dezordine care domnesc în mijlocul zilei, către seară, se conturează un produs care, la orele precise, capătă forma finală a ediției trimise către tipografie.

Aniversarea de 30 de ani a publicației „Jurnalul”

Potrivit acestuia, munca la un ziar cotidian tipărit are un farmec aparte și te captivează atât de mult încât devine o pasiune greu de abandonat. Prin urmare, profesia de jurnalist nu suportă întârzieri, iar scuzele și explicațiile sunt pentru cei leneși, care vor sfârși rapid în alte domenii sau se vor retrage în colțurile confortabile unde pot inventa povești pe care cititorii le detectează imediat și le părăsesc rapid. Astfel, înțelegem de ce unele ziare dispar, iar doar câteva rezistă trecerii timpului în era Gutenberg.

„Jurnalul s-a născut acum 30 de ani, când în presa din România se „așezaseră” câteva titluri solide, cu redacții preluate din temeliile Casei Scânteii. Noi veniți nu păreau că pot să se mai impună, mai ales că privatizările făcute cu „japca” în mass-media dădeau patrimonii mari cu eforturi minime, minate însă în credibilitate de „obligațiile mari” față de diferite instituții ale statului donator.

 Investiția în presă era astfel cu risc maxim, mai ales că în alte domenii capitalismul, precoce la noi, oferea profituri rapide. De aceea, ideea profesorului Dan Voiculescu pe care a fost conceput Jurnalul - un cotidian național făcut de oameni tineri, cu o bază tehnică proprie și capital care să susțină creșterea sănătoasă spre dezvoltarea unui grup media cu capital românesc - era temerară.

Deceniile care au trecut de la momentul startului au validat-o: titlul nu a fost „înghițit” de timp, presiunea erei digitale i-a impus modernizări succesive, dar spre tipografie pleacă la fel de precis ediția care ajunge la cititorul pe care îl considerăm prietenul și aliatul care ne validează zi de zi munca”, a punctat senior editorul.

8.750 de numere de ziar tipărit s-au adunat

De la prima ediție lansată în iunie 1993 până acum, aproape 8.750 de numere de ziar tipărit. Dan Constantin mai scrie că echipele redacționale s-au schimbat în decursul timpului, iar unii autori au devenit nume consacrate în peisajul public. Prezența lor a fost remarcabilă datorită ideilor lor pline de vigoare, care au contribuit la prestigiul publicației prin eforturile și experiențele acumulate.

Alți jurnaliști, după ce au dobândit meșteșugul în școala presei, cristalizată în redacție, și-au continuat cariera în alte publicații, exhibându-și talentul sau ambițiile. Există și ziariști care s-au retras discret din peisaj, incapabili să facă față cerințelor profesionale și nivelului moral al fidelității față de adevăr. Presiunile exercitate asupra redacției în perioadele de declin al democrației le-au modificat unora traseul profesional. În schimb, tuturor le-a rămas recompensa efortului depus în paginile Jurnalului, cu scopul nobil de a deveni „ziarul numărul unu”.

„Nu pot uita câteva momente din cariera de reporter, trimis al ziarului la evenimente internaționale. În 2003, în 4 iulie, eram prezent la Kremlin, la semnarea Tratatului dintre România și Rusia. Când s-au schimbat documentele pentru semnarea lor de către Ion Iliescu și Vladimir Putin, mapa cu anexele la tratat, care cuprindea și precizări legate de Tezaurul Băncii Naționale poprit de ruși, a căzut din mâna funcționarei ce făcea de operațiunea.

Biata „diplomată” a început să adune foile tratatului risipite de pe jos, spre uluiala asistenței, sub privirile solemne ale celor doi președinți. Șocat, am sărit de pe scaun și am zis cu voce suficient de tare, ca premoniție: s-a dus dracu tezaurul!

Apoi, în 2004, am putut relata pentru cititorii noștri, chiar din Biroul Oval de la Casa Albă, cum și-a anunțat candidatura la Președinție Adrian Năstase, stimulat de președintele Bush”.

Miraculoasa adopție a unei stăncuțe

Printre amintiri, Dan Constantin își amintește de povestea uimitoare a unei stăncuțe adoptate, care, zi de zi, se așeza la fereastra biroului redactorilor șefi de la etajul 8. Pasărea era atât de familiarizată cu prezența lor încât se perindă pe birou, pe calculatoare și chiar se așeza pe umărul lor.

Marina Constantinoiu și Victor Ciutacu erau convinși că această pasăre era sufletul cuiva care îi vizita, un mesager dintr-o altă lume. Întrebarea rămânea: pe unde mai zbura stăncuța care devenise o legendă în Casa Presei?, potrivit jurnalul.ro.