„În toată ţara au fost organizate burse ale locurilor de muncă. Rezultatele sunt modeste. Vreau să vă atrag atenția însă asupra unui anumit aspect, legat de faptul că un studiu recent spune că la noi în țară unul din cinci tineri cu vârsta între 20 și 34 de ani nu este cuprins nici în vreo formă de învățământ și nici nu lucrează.”, a spus Simona Botar.

Cătălin Zamfir a încercat să explice: „Eu cred că tinerii sunt cei mai afectaţi de întregul proces de organizare social-economică a țării. Nivelul de neocupare a tinerilor este extrem de ridicat, cu efecte, evident, negative, pe termen nu numai scurt, dar și de lung termen. Sunt mai mulți factori. Eu aş zice că sunt trei factori importanți care sunt responsabili de acest deficit de integrare a tineretului în sfera muncii.

Primul factor, evident, este deficitul de locuri de muncă. Ocuparea a suferit foarte mult în întregul proces de tranziție, să luăm doar o singură dată, în 1990 erau 8 milioane şi aproape jumătate de salariaţi, în doi-trei ani au căzut la sub cinci milioane și cu greu depășește nivelul de 5 milioane. Deci, cei mai mulți fie pleacă în străinătate pentru că nu au locuri de muncă aici, fie pur și simplu stau acasă, nu sunt motivaţi să caute activ un loc de muncă, pentru că oferta este foarte slabă.

Al doilea factor, care este și mai important probabil, este responsabil de politica care a dominat acum vreo doi-trei ani întreaga perioadă a tranziției, politica salariilor mici, şi s-a considerat că salariul mic va încuraja investitorii. Da, într-adevăr, i-au încurajat pe investitori, dar politica salariului mic a descurajat forța de muncă din interiorul țării, în special tinerii nu au fost interesaţi din ce în ce mai mult să caute activ un loc de muncă. Ăsta este un factor extrem de important. Să sperăm că tendinţa actuală de creştere treptată a salariilor și a tuturor veniturilor legată de muncă s-ar putea să îmbunătățească climatul muncii.

Un al treilea factor este deficitul de asistență socială. Asistența socială a tins în ultimul timp să devină şi ea birocratică. A devenit o asistență socială a muncii, a integrării în muncă.
După ce termini școala şi așa mai departe, vrei să intri în muncă, ca să intri în muncă ai nevoie de un suport social, de specialiști, care să te ajute să îți cauți un loc de muncă și să te integrezi eficient în muncă. Este o politică, până acum a fost mai degrabă o politică predominant pasivă: a, nu ai muncă, bineînţeles te înregistrăm, eşti şomer, îţi dăm ajutor de şomaj. Politica activă este să-l ajuți pe tânăr să îşi determine el însuși, să zicem, perspectivele, și oportunitățile, și posibilitățile lui, să caute un loc de muncă, deci să creeze o cultură a muncii. Or, asistenţa socială este foarte deficitară din acest punct de vedere”.