Evenimentul Zilei > Actualitate > 23 August, o sărbătoare care ezită între fiţe şi istorie
23 August, o sărbătoare care ezită între fiţe şi istorie

23 August, o sărbătoare care ezită între fiţe şi istorie

Comunismul se vinde bine. Trendurile înoată în apele călduţe ale unei nostalgii "cool".

Ne-am obişnuit deja: dacă e 1 Mai sau 23 August, DJ-ii se pregătesc pentru încălzirea atmosferei cu şlagărele "Epocii de Aur" – autentice, ori remixate, iar animatoare-pionier se pregătesc pentru "senzaţii tari, româneşti".

Comunismul s-a mutat în cluburi, culmea, în spaţii în care se poate evada! Exisă petreceri cu temă comunistă aşa cum există parcurile Disneyland. Simbolurile ideologice devin "funny", cântecele muncitoreşti de altă dată au devenit cântecele clubberilor de azi.

Nemuritor şi profund băştinaş

"În era veche, pre-decembristă, sărbătorile erau puţine – ca şi zilele libere, doar duminica. Prin urmare erau festiviste şi gustate din plin de oamenii muncii de la oraşe şi sate", este de părere criticul de modă şi stilistul Alin Gălăţescu.

"După ce erau târâţi cu forţa (în oraşele mari) la demonstraţiile renumite de 23 August – unde de altfel fugiseră cu sârg în ultimele două săptămâni de dinainte, pentru repetiţii – urma chiolhanul. Toate aceste monstruoase petreceri câmpeneşti atât de hulite, dar şi degustate, de mulţi, îşi au originea în acele pseudoevadări. Se punea costumul cel bun – pentru că altfel puteai părea înavuţit dacă-l foloseai în timpul săptămânii – şi ieşeai la marea întâlnire. Că era demonstraţie sau nu, oamenii foloseau prilejul ca să se adune. Cu nici o altă ocazie nu erau admise adunările. Să nu uităm că tocmai o astfel de adunare, de incriminare, zisă, atunci, a făcut posibilă revolta din decembrie ’89. Ştiau ei ce ştiau… Revenind la mici, în afară de hainele de gală şi de dreptul de a te strânge mai mulţi pentru un party popular, alături de fuga de muncă era momentul micilor şi al muzicii proaste dată tare. Nici carnea, nici sunetele nu erau admise, de asemenea, în vechiul regim", explică stilistul.

Gălăţescu subliniază că aşa se ajungea la o formă distractivă, dar oficială de frondă, şi la geneza sărbătorilor la fel de "muncitoreşti" de azi. "Doar centrul de interes şi amploarea sunt schimbate. Acum 23 August e puţin eclipsat de 1 Mai – din nou oficial «al oamenilor ce muncesc » – şi de praznicele bisericeşti. Avem deci azi un 23 August ridicat la scară şi dus la parametri şi mai înalt toxici: primitivism, muzică proastă şi tare, mizerie, înghesuială, chiul, festivism… Recunoaşteţi personajele?! Da, sunt ei, peste tot «acasă », cum urlă microbiştii… România – o patrie în care 23 August a fost pe rând un act de eroism, şi o scurtare a celui De-Al Doilea Război Mondial! O dezlegare la carne şi muzică, o captură a oamenilor cu munca, nu cu mintea, o debuşare a esenţelor unice de românism plenar… Trăiască 23 August! Nemuritor şi profund băştinaş…"

Anacronisme frecvente

Cunoscutul om de televiziune Octavian Ursulescu face o analiză mai amplă a "fenomenului", pe ideea că dacă e vorba de fiţe, "ele trebuie legate mai degrabă de modul cum este sărbătorită şi percepută în prezent Ziua Naţională, 1 Decembrie, îndeosebi de către cei tineri".

"Mă întreb, mai ales că acum avem şi barometrul edificator al rezultatelor de la bacalaureat, câţi dintre cetăţenii României, mai ales dintre tineri, ştiu exact ce s-a întâmplat la 1 Decembrie, mai ales că istoria a devenit un fel de materie facultativă. Şi, fără a fi tendenţios, dar neuitând că sunt născut în Transilvania, în judeţul Mureş, aş fi curios cum este (şi dacă este!) lecţia despre Ziua Naţională la orele unde profesorii predau în limba maghiară… Nu sunt nicidecum moralist, n-am vocaţia şi nici vârsta care să-mi permită să arăt acuzator cu degetul, dar în condiţiile în care cuvintele «patriotism» şi «naţionalism» sunt hulite (n-or fi «europene», mai ştii?), iar dragostea de ţară a devenit ceva «anacronic», să nu ne mirăm dacă în curînd Ziua Naţională va fi doar o zi liberă în calendar, aşteptată cu nerăbdare pentru mici, bere şi grătare!".

În aburi de băutură

Ursulescu precizează că fiţele ţin de modul cum percepe fiecare sărbătoarea, de orice fel ar fi ea, inclusiv religioasă.

"Nimeni nu zice să stăm în casă, intonând cântece patriotice, Doamne iartă-mă, tinerii e normal să se bucure la terase, în baruri, în cluburi, dar măcar să cunoască istoria şi măcar o frântură de secundă să se gândească la cei care, prin credinţa şi jertfa lor, au făcut posibile zile udate din belşug, azi, cu alcool. Lucru valabil şi pentru 23 August, când, totuşi, s-a întâmplat ceva, cred că nu este normal ca după ce atâţia ani am sărbătorit acea zi, acum să nu mai existe deloc, să dispară brusc din istorie. Cei mai în vârstă sunt, sigur, nostalgici ai acelei perioade, pentru că, până să devină o corvoadă (după 1975, cred), cu scoaterea forţată şi obligatorie (noroc că mulţi o tuleau pe parcurs!) la manifestaţii, n-o să vă vină să credeţi, dar lumea mergea în general cu veselie pe traseu de 1 Mai şi 23 August. Am fost o singură dată, ca elev (apoi nu m-au mai prins!), dar îmi aduc aminte că în jurul meu erau oameni care glumeau, pe trotuare erau tonete cu bere, cei mai delicioşi crenvurşti pe care i-am mâncat în viaţa mea, îngheţată, baloane. De altfel, când eram mic asta era principala noastră bucurie legată de manifestaţii: stăteam tupilaţi pe sub pomi şi ţinteam cu praştia baloanele şi, uneori (odios!), picioarele vreunei domnişoare. Îmi dau seama acum câtă tristeţe am pricinuit copiilor care mergeau ţanţoşi cu baloanele legate cu sfoară, pentru că atunci ele nu erau pe toate drumurile, ca azi… Le cer iertare peste timp tuturor!".

Prezentatorul TV îşi aduce aminte cam în ce constau fiţele de adolescent în sărbătoare pe vremea lui. "Profitam de eveniment şi-o puneam de-un «ceai» (în Ardeal i se spune «jur»), corespondentul de atunci al chefurilor de azi. Dar câtă deosebire! Nu se fuma, nu se bea deloc alcool (doar mai târziu am descoperit hidromelul, un vin foarte slab cumpărat de la Apicola), făceam nişte sandvişuri cu pate de ficat sau pastă de anchois, dansam şi aşteptam tremurând să se oprească sticla în dreptul nostru, stând în cerc, pentru a avea privilegiul de a săruta o fată! Unde mai sunt azi desfătările noastre de altădată: gajurile, leapşa, ţurca (atunci trebuiau să vină americanii cu baseball-ul!), gioale, şotron, «ţările», cercul (am fost călcat peste burtă de roţile unei trăsuri pe când urmăream concentrat cercul metalic, dar un înger m-a vegheat!), cu care invadam străzile de 23 August? Vremurile fiind aşa cum erau, petrecerea era atunci mai la vedere, în exterior, pentru ca azi să se mute în obscuritatea cluburilor, în fum gros de ţigară şi aburi de băutură…".

"Acum 23 August e puţin eclipsat de 1 Mai – din nou oficial «al oamenilor ce muncesc» – şi de praznicele bisericeşti."
ALIN GĂLĂŢESCU, critic de modă şi stilist

"Profitam de eveniment şi-o puneam de-un «ceai» (în Ardeal i se spune «jur»), corespondentul de atunci al chefurilor de azi."
OCTAVIAN URSULESCU, om de televiziune

ELUCIDARE

Vina consumismului

Octavian Ursulescu spune că a fost pus de câteva ori în situaţia de a anunţa iminenta apropiere a "marii sărbători", organizatorii dedicându-i evenimentul artistic respectiv. "La festivalul de la Mamaia, însă, n-a fost cazul, fiindcă secretarul de stat Ladislau Hegeduş, un om extraordinar, programa mereu concursul după 23 August, scutindu-mă de o dedicaţie în plus; rămânea Cântarea României, dar o expediam într-o frază generică şi apoi ne vedeam liniştiţi de treaba noastră!", spune Ursulescu.

În altă ordine de idei, marketing nu mai înseamnă demult doar comerţ cu lucruri utile, ci şi comerţ cu simboluri, cu amintiri, pornind de la "icon-urile" comuniste precum secera şi ciocanul, soarele supradimensionat care îşi aruncă razele deasupra unui ogor nesfârşit de holde aurii presărat cu utilaje agricole, steaua roşie sovietică, schelele, macaralele, furnalele sau siluetele de fabrici…

Toate au intrat pe mâna graficienilor, care le-au imprimat un stil actual şi le-au pus în slujba promovării brandurilor.

Şi uite aşa, simboluri puternice ale istoriei pot deveni un joc al marketingului, cu un slogan şi o estetică potrivită. Şi revolta se vinde bine, parcă altfel se cucereşte lumea cu rebeliunea lăfăindu- se pe tricouri.

Nu e o vină, societatea de consum ştie să exploateze foarte bine meandrele istoriei niciodată plictisitoare. Iar oamenilor le-a plăcut întotdeauna să joace cu trecutul pe mizele prezentului la masa unui viitor cu trend imprecis.

Epoca de Aur nu şi-a epuizat potenţialul. "23 August? Ce-i asta?". Nu mai contează…

REMEMORARE

De atunci ni se trage

OPINIE. Nostalgicii spun că vechiul 23 august însemna veselie, nu circ
ARHIVA PERSONALĂ ELENA IONAŞCU

Are dreptate cine a spus că pe atunci România era foarte săracă faţă de alte ţări din Est şi că de atunci ni se trage".

An de an, în epoca Ceauşescu, lumea mărşăluia pe aceleaşi bulevarde, pentru aceiaşi conducători. "Pentru defilarea de 23 August mă sculam de la 5 dimineaţa, că până ne adunam noi colegii de muncă şi ne organizam să plecăm pe traseu dura", povesteşte pensionara Elena Ionaşcu (76 de ani). "Mă îmbrăcam frumos, în rochiţă de vară, sandale cu toc mic… Normal, pe-atunci n-aveam haine de firmă, erau făcute la croitorie! Pe traseu erau tarabe care vindeau crenvurşti cu muştar, chifle şi suc. Dacă nu te observau cei de la partid, puteai să te faci nevăzut de la defilare, pentru a ajunge mai repede nu în cluburi, ci la plimbările prin parc, sau la pădure. Era veselie, nu circ".
 <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/wayi9HlVhgQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>