Totul indica acum un an că în câteva zile invadarea rusă a Ucrainei se va termina. În câteva ore trupele Kremlinului s-au aflat la câţiva kilometri de Kiev.

Pe măsură ce câștigau teritoriu și se apropiau de capitală, căderea guvernului ucrainean părea mai mult o certitudine decât o posibilitate. Viitorul președintelui său, Volodimir Zelenski, ca și cel al atâtor lideri din trecut, se confrunta cu arestarea, fuga sau, în cel mai rău caz, moartea în luptă. Toate acestea păreau plauzibile cu un an în urmă. Nimic nu s-a întâmplat 365 de zile mai târziu.

Războiul continuă, Zelenski persistă, iar armata rusă continuă să ocupe teritoriul vecinului său. Cele 12 luni de tragedie au avut deja ca rezultat milioane de refugiați și moartea a sute de mii de oameni. Timpul s-a oprit pentru toți. Pentru cei care au rămas, viitorul rămâne neclar. Depinde de sfârșitul unui război care va opri un ceas care, în ciuda faptului că funcționează, va fi stricat pentru totdeauna, se arată în analiza 20minutos.es.

Deși cărțile de istorie vor pune 24 februarie 2022 drept începutul unui nou capitol crud în Europa, adevărul este că totul a început mult mai devreme. În 2014, protestele Euromaidan ar fi dus la anexarea ilegală de către Rusia a peninsulei Crimeea și la sprijinul Kremlinului pentru aspirațiile separatiste din regiunile Donețk și Luhansk, din estul țării. Războiul din acea zonă a Ucrainei avea să continue în următorii opt ani. Apropierile guvernelor ucrainene ulterioare de Uniunea Europeană și NATO au ridicat ciclic tensiunea cu vecinul său, care a asigurat că această mișcare va fi o amenințare la adresa securității sale.

Cu luni înainte de fatidica zi de 24 februarie, armata rusă a comasat până la 150.000 de soldați la graniță. Această mișcare a pus lumea în alertă, care a fost împărțită între cei care credeau că este o simplă manevră de presiune și cei care îl vedeau într-adevăr pe președintele rus Vladimir Putin capabil să declanșeze un război ale cărui consecințe erau încă imprevizibile. Pe 21 februarie, șeful Kremlinului a recunoscut independența Donețkului și Luhanskului și două zile mai târziu blindatele rusești aveau să treacă granița cu Ucraina. Ocupația începuse.

Puternica rezistență ucraineană

Soldații ruși au intrat de pe mai multe fronturi. Înaintând rapid prin sud, est și nord în direcția Kievului, marele obiectiv rusesc și cel care avea să răstoarne definitiv guvernul Zelenski. Realitatea avea să arate în curând slăbiciunile armatei ruse, cu probleme logistice și de comandă care au făcut ca un convoi lung de peste 60 de kilometri să se blocheze în drum spre capitală. La aceasta s-a adăugat puternica rezistență ucraineană, susținută cu bani, arme și informații de către țările occidentale, care au încetinit avansul rapid din primele săptămâni. Pe 28 februarie urma să aibă loc primul dintre cele trei demersuri diplomatice, inclusiv unul mediat de însuși președintele turc. Acestea au fost singurele încercări de a negocia o ieșire din conflict.

La două luni de la începutul invaziei, Kremlinul știa deja că capturarea Kievului va fi o misiune imposibilă. Atunci a părăsit regiunile nordice ocupate, moment în care autoritățile ucrainene au descoperit amploarea reală a invaziei când au recucerit orașul Bucea, la periferia Kievului. Aproape 400 de cadavre au demonstrat groaza si dimensiunea războiului. Oameni executați cu mâinile legate la spate, legaţi la ochi și ale căror trupuri fuseseră abandonate în stradă. Masacrul de la Bucea, care nu a fost singurul, a paralizat orice încercare de negociere.

În septembrie, inițiativa de la început a Moscovei a trecut în mâinile ucrainene, care a început rapid să recucerească teritoriul ocupat. Un fapt la care Putin a ripostat cu o "mobilizare parțială" a populației sale, care a fost recrutată în mod expres, iar unii dintre ruşi au fost trimiși pe câmpul de luptă cu puțin timp de pregătire.

Bătălia de la Herson

Cea mai semnificativă victorie pentru Ucraina în această întorsătură a războiului a fost cea a orașului Herson. Această capitală de provincie fusese singura cucerită în timpul războiului care, împreună cu Zaporijjia, Donețk și Luhansk, fusese anexată de Rusia printr-un referendum ilegal organizat în septembrie. Totuşi, această lovitură morală nu a fost suficientă. Potrivit experților, inferioritatea armatei ucrainene în fața celei ruse a împiedicat Ucraina să aibă o capacitate reală pe cont propriu de a recupera tot teritoriul deja ocupat.

De atunci războiul a stagnat și fronturile s-au stabilizat. Ultimele mișcări de pe câmpul de luptă au avut loc la Donețk, unde Rusia, datorită mercenarilor Grupului Wagner, a preluat orașul Soledar și se pregătește să cucerească orașul Bahmut. Războiul inițial vorace a făcut loc unui război dens de tranșee care, uneori, amintește de războaiele din alt secol. Primele linii abia s-au mişcat de săptămâni întregi şi spectrul unei noi ofensive ruseşti planează asupra regiunii. Intențiile Kremlinului nu sunt clare și atât Ucraina, cât și NATO asigură că Putin nu a renunțat să termine cucerirea provinciilor anexate.

Putin a asigurat că intră în Ucraina pentru a-i "denazifica regimul"

În ciuda faptului că războiul este purtat și suferit de ucraineni, sprijinul din ariergarda aliaților a fost sprijinul necesar pentru a întârzia căderea Kievului. Încă de la început, atât Uniunea Europeană, cât și țările NATO au înțeles că sprijinirea Ucrainei este esențială pentru a reduce dorința Rusiei de expansiune. Putin a asigurat că intră în Ucraina pentru a-i "denazifica regimul", dar nu a durat mult până să demonstreze că voia să preia teritoriul ucrainean.

Dacă există o organizație care a ieșit mai puternică anul acesta, a fost NATO. Înainte ca invazia să aibă loc, nici măcar cei mai iluștri membri ai acesteia nu credeau în proiect. Președintele francez Emmanuel Macron a asigurat în 2019 că Alianța Atlantică este "în moarte cerebrală". În încercarea sa de a o termina complet, Putin a reușit contrariul. Suedia și Finlanda, țări vecine cu Rusia, au solicitat să se alăture organizației. În plus, la Summitul de la Madrid din vara trecută, mai multe țări ale Alianței s-au angajat să crească cheltuielile pentru apărare.

Ceva asemănător s-a întâmplat cu Uniunea Europeană care, deși nu are un rol atât de disputat în rândul propriilor parteneri, a reușit să întărească viziunea unității în cadrul blocului. Sancțiunile aprobate împotriva Rusiei în aspecte la fel de variate precum tranzacțiile economice, băncile, mass-media, cărbunele sau petrolul sunt un bun exemplu în acest sens. Această unire în favoarea Ucrainei nu înseamnă că nu au existat discuții în cadrul acesteia. Presiunea unor țări de a penaliza hidrocarburile rusești au fost o piatră de încercare pentru Uniune, iar dependența de gazul rusesc a multor țări UE este încă o chestiune de dispută. Un alt element care va trebui discutat pe plan intern este tentativa de aderare expresă la UE cerută de Ucraina, lucru pe care Zelenski îl caută cu insistență, dar al cărui proces se așteaptă să nu fie scurt.

La rândul ei, Spania a cunoscut și o fluctuație în sprijinul său pentru Ucraina. Prima reacție a Executivului Sánchez a fost aceea de a condamna invazia și de a anunța ajutor financiar pentru "ajutorarea" poporului ucrainean. Armele nu păreau să fie o opțiune atunci. Și abia când restul partenerilor au început să recunoască faptul că Ucraina trebuie să fie ajutată militar, transporturile de arme au fost puse pe masă. De atunci, Spania și-a asumat rolul de aliat, la fel ca și restul țărilor europene și NATO. Nu fără a genera unele discuții în cadrul guvernului, din moment ce partenerul său, Podemos, a criticat public trimiterea de arme.

În acest an de război, buzunarele europenilor au observat și ele conflictul. Imposibil de ignorat, deoarece Rusia este unul dintre cei mai mari exportatori de gaze din UE, iar Ucraina, așa-numitul "coș de pâine al lumii". Războiul s-a remarcat imediat pe piețe și a dat peste cap previziunile economice. Prețurile au luat apoi o cale ascendentă care s-a remarcat în costul coșului de cumpărături, factura de energie electrică, combustibil sau credite ipotecare.

Printre cele mai notabile efecte, inflația a suferit o creștere fără precedent. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INE), prețurile au devenit mai mari în 2022 cu 8,4% , ceea ce reprezintă cea mai mare rată anuală a inflației din seria istorică. Dintre toate aceste creșteri, cea mai pronunțată a fost prețul coșului de cumpărături. Prețul alimentelor a crescut cu 15,4% în ultimul an. Ceva asemănător s-a întâmplat şi cu motorina şi benzina, al căror preţ a crescut în 2022 cu 28,5%, respectiv 14,9% faţă de anul anterior.

Situația lăsată de aceste 365 de zile de război este o hartă dezolantă a refugiaților, precum cea pe care Europa nu a mai experimentat-o de la al Doilea Război Mondial, cu peste opt milioane de refugiați răspândiți pe continent. Toate acestea fără a lua în considerare cele peste 6,5 milioane de persoane strămutate intern care încearcă să fugă din zonele în care luptele sunt mai intense.

Potrivit ONU, numărul civililor uciși în Ucraina a crescut la peste 8.000 și al răniților la peste 11.000. Acest număr ar putea fi mai mare dacă ținem cont că locuri precum Mariupol încă nu au putut fi accesate cu toate garanțiile. În plus, cele aproape 18 milioane de oameni, care reprezintă peste 40% din populație, au nevoie de ajutor umanitar.

În ceea ce privește soldații uciși în timpul conflictului, cifrele, care își joacă și ele rolul în propaganda ambelor părți, sunt foarte diferite în funcție de cine numără morţii. Deși ultima cifră furnizată de Rusia în urmă cu câteva luni a recunoscut că 6.000 dintre soldații săi au murit, Ucraina a ridicat-o la peste 140.000. La rândul său, Ucraina a recunoscut peste 13.000 de soldați ucraineni morți, dar Rusia susține că a ucis peste 100.000.

Viitorul nu este uşor de imaginat. Atât Rusia, cât și Ucraina au în prezent probleme grave la obținerea muniției, deoarece cheltuiesc mai repede decât pot produce. În cazul aprovizionării ucrainene care provine din Statele Unite și Europa, aceasta se datorează și faptului că aceste țări nu au o economie de război care să poată crește suficient ritmul producției.

La rândul său, Zelenski, poate una dintre cele mai proeminente figuri din acest conflict, a desfășurat o activitate diplomatică intensă în ultimele luni. Presiunea pentru a primi tancuri a dat roade și țările europene, împreună cu Statele Unite, pregătesc deja transportul care ar putea ajunge la sfârșitul primăverii. Obiectivul Ucrainei este să reziste asaltului rusesc și, odată cu sosirea tancurilor de luptă și îmbunătățirea condițiilor meteo, să recupereze o poziție mai avantajoasă în primăvară și vară în vederea unei eventuale negocieri.

Se va întâmpla atunci când duritatea și pragmatismul unui dialog de încetare a focului va demonstra cât de departe sunt dispuse să meargă părțile (și cât de departe vor împinge partenerii lor) pentru a opri conflictul. Ucraina a dat asigurări că nu va ceda niciunul dintre teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea. Aceasta din urmă este o linie roșie pentru Moscova. Pentru ca armata ucraineană să câștige războiul, experții militari spun că s-ar întâmpla doar cu intervenția totală a țărilor occidentale. Acest lucru pare să nu fie pe ordinea de zi, știind că ar putea declanșa o escaladare nucleară cu Kremlinul.

La nivel militar și diplomatic, războiul stagnează. Lumea se așteaptă la un război lung, iar Rusia și Ucraina se pregătesc deja pentru asta. Întrebarea este acum în ce măsură va continua acest sprijin pentru Ucraina. Și cât timp va rezista economia rusă la sancțiunile țărilor occidentale. Între timp, cetățenii ucraineni așteaptă. Poate că viața lor nu s-a oprit, dar de un an merg înainte cu amintirea unei păci care încă pare îndepărtată. Analiză de Carlos Perez Palomino

Traducerea- Rador