Ursuleții de pluș umplu toate vitrinele magazinelor cu jucării. Nu este copil care să nu-și fi dorit vreodată o astfel de jucărie. Ne uităm la filme cu puii de urs și aceștia ni se par, după puii de pisică și de cățel, cele mai drăgălașe ființe din lume.

Când ne gândim la Moș Martin, îl vedem într-un tufiș cu zmeură sau mure, mare și tacticos, sau cu un fagure de miere în gură. Circulă pe net filmulețe cu urși dresați care mănâncă la masă cu stăpânul. Urșii panda au devenit un simbol pentru lupta pentru salvarea speciilor aflate pe cale de dispariție. Pe rețelele de socializare, ne uităm la multe filmulețe în care ursul vine, ziua în amiaza mare, să caute de mâncare la tomberoane. Turiștii opresc mașinile pe șoselele de munte și deal, se dau jos și - gest absolut inconștient - se pozează cu ursul, îl filmează, îi dau de mâncare.

Sunt însă lucruri extrem de importante despre urși pe care le uităm și pe care nici presa, nici organizațiile de mediu nu se grăbesc să ni le spună. Ursul nu este în primul rând o jucărie de pluș, ci un animal sălbatic. Toți cei care au fost victime atacurilor urșilor, toți cei care și-au văzut vaca, porcul, oile sfâșiate, curtea distrusă, ne aduc aminte că sunt lucruri importante despre urs care sunt trecute sub tăcere. Iată câteva dintre ele.

1. Ursul este un animal absolut imprevizibil

Comportamentul oricărui urs brun adult este impredictibil: dintr-un exemplar pașnic, blând, care se sperie la orice zgomot și fuge, care nu vrea să dea nas în nas cu omul, sau care, dimpotrivă, s-a obișnuit cu prezența oamenilor, a mașinilor, stă la selfie cu tine și vine să-ți ia mărul din mână, se poate transforma într-o clipă într-o fiară uciagașă, în fața căreia omul este o victimă extrem de fragilă, cu puține șanse de supraviețuire.

2. Ursul mănâncă (și) carne, uneori de om 

Există în lume opt specii de urs, dintre care cele mai periculoase pentru om sunt ursul polar, ursul grizzly și ursul brun. În funcție de specie, ursul poate trăi până la 40 de ani, poate atinge 3 m înălțime și mai mult de 600 kg în greutate. Ursul aleargă cu o viteză de 40 km/h, înoată foarte bine și se cațără în copaci (www.notre-planete.info). Ursul brun, specia de urs care trăiește în România, ca și alte specii, atacă omul din două motive: dacă se simte amenințat (ursoaica cu pui) sau dacă îi este foarte foame. În ambele cazuri, pentru urs omul este tot un animal, cum sunt caprele, vacile, oile: sursă de hrană sau amenințare. Ursul nu atacă din răutate, ci de foame sau de frică, dar asta nu înseamnă că e mai puțin periculos.

Deși omnivor, alimentația ursului brun este constituită din cel puțin 25% carne. Ursul este și carnivor, iar când atacă, este un prădător de temut. O știu foarte bine ciobanii și locuitorii din zone cu urși care au animale. După cum spunea un bărbat atacat de urs, „cei care locuiesc în sate, la deal sau la munte, stau efectiv cu moartea la ușă”.

3. Ursul nu are prădători naturali

Ursul se situează în vârful lanțului trofic și nu are prădători naturali. Dacă ursul brun este ocrotit prin lege și nu se intervine asupra populației de urși, numărul lor din România va crește în fiecare an. Singurul care poate menține o populație de urși la un nivel care să nu pună în pericol nici urșii, nici omul, este tot omul.

4. Ursul este mai puternic decât omul 

Ursul este un animal mult mai puternic, mai rapid decât omul într-o confruntare corp la corp: dintr-o lovitură de labă îți poate secționa carotida, îți poate rupe oasele „cum rupe un copil o grisină” (extras din mărturia unei victime). Sunt victime ale urșilor care aveau arme de foc și nu s-au putut folosi de ele în confruntarea directă.

5. România are mai mulți urși decât poate duce

În Europa sunt între 50.000 și 60.000 de urși bruni (https://www.paysdelours.com/fr/ours/lours-en-europe/) dintre care cei mai mulți în Rusia europeană (peste 50.000). România este pe primul loc la nivelul populației de urși din Uniunea Europeană, pentru că adăpostește între 6.000 - 7.000 de exemplare, urmată pe locul doi de Suedia, cu 3.000 de exemplare. Celelalte țări europene au câteva zeci de exemplare, până la maxim câteva sute (în Slovenia sunt 750). În Franța, populația de urs brun nu depășește 70 de exemplare (erau 64 în 2020), în Austria ursul brun e pe cale de dispariție datorită unui braconaj important și secret. Suedia are o suprafață împădurită de 246.000 km2, iar România în jur de 3,5 ori mai puțin.

6. Urșii sunt vânați în foarte multe țări civilizate din lume 

Sunt unele ONG-uri care propun modele din alte țări de gestionare a populației de urși, cum ar fi modelul canadian. Ce nu spun acei ONG-iști este că, în Canada, sunt „recoltați” (cu permise de vânătoare) 20.000 de urși negri pe an. Ursul brun, ursul grizzly, chiar și ursul polar sunt specii vânate în alte țări, blănurile și carnea sunt bunuri de consum. Într-adevăr, vânătoarea este foarte bine reglementată, amenzile pentru braconaj imense, dar și ajutorul de la stat pentru pagubele materiale produse de urs sunt substanțiale. De exemplu, în Franța, care numără doar 64 de exemplare de urs brun, statul a plătit 870.000 Euro pentru a proteja turmele ovine de atacurilor urșilor și a cheltuit alți 392.000 Euro pentru a despăgubi victimele care au suferit din partea urșilor.

7. Prezența urșilor în sate și orașe este o problemă de siguranță pentru cetățeni și animale, care afectează în România mai multe sectoare economice

Problema, în România, nu sunt doar atacurile urșilor asupra turmelor, animalelor domestice și asupra oamenilor, ci și faptul că mult prea mulți urși nu se mai sperie de om și caută mâncare în localități și orașe. Amenințarea ursului este o problemă de securitate națională și economică: turismul va avea în cel mai scurt timp de suferit. Pagubele economice suferite din cauza ursului nu sunt acoperite de stat ca în alte țări europene.

8. Ursul este o mascotă mai veche a unor ONG-uri

De ce folosesc ONG-urile urșii ca mascote în lupta pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție? Puii de urs orfani, urși bătrâni, slabi, sunt imagini cu un puternic impact emoțional, care conving ușor oamenii de rând să dea bani și să se implice în apărarea unei specii considerate în mod fals „fără apărare”.

9. Viața unui om este mai de preț decât viața unui urs 

În orice moment în care un urs pătrunde, fie zi, fie noapte, într-o localitate, omul este în pericol. În orice moment în care, într-o drumeție, când ești cu cortul la munte, te întâlnești cu ursul, ești în pericol. Să nu uităm că ursul este un animal imprevizibil.

10. Reintroducerea urșilor bruni în țările europene de unde dispăruseră a stârnit foarte multă rezistență din partea populației locale, a crescătorilor de animale și a agricultorilor 

Conviețuirea pașnică a urșilor și oamenilor este posibilă, cum o arată Slovenia, unde sunt 750 de exemplare și, în ultimii ani, nu s-au înregistrat victime umane în urma atacurilor urșilor. În schimb, în țări ca Franța, pagubele produse de urși sunt mari comparativ cu numărul mic de exemplare (64) și rezistența populației locale la reintegrarea urșilor în Pirinei este mare.

În cazul urșilor, România se află într-o situație absolut dramatică. Cu cea mai mare populație de urși din Europa, cu incidente din ce în ce mai numeroase, cu urși din ce în ce mai îndrăzneți, cu victime umane, dar și legată de mâini și de picioare prin preocuparea - legitimă - de a conserva specia de urs brun. Cei care suferă cel mai mult din această tensiune între stat și unii activiști de mediu sunt locuitorii din satele de deal și munte, care nu au voci sonore în mass media, și toți iubitorii de natură și de drumeții. Aceștia din urmă, deși iubesc urșii, nu își pot expune familia pericolului foarte real al întâlnirii cu acest animal imprevizibil. Pentru că la dilema ce alegi, viața omului sau viața unui urs agresiv, răspunsul este categoric „omul”.