Un mic complot s-a consumat la PSD. Un Vladimir Ilici Lenin al PSD s-a aliat cu baronii locali pentru a pune stăpânire pe partid. Și au reușit. Întrebarea este dacă sunt suficiente dosare pentru a stăpâni avântul anti-reformist. Că voință nu prea mai există.

PSD este un partid mare. Atât de mare, încât este extrem de greu de urnit. De fiecare dată când un lider încearcă să facă o fărâmă de reformă, nu reușește. Cred că social-democrații dețin recordul absolut al încercărilor de schimbare. Eșuate. Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, și cine va mai urma, au parte de acest scenariu. De fiecare dată despărțirea de partid este însă destul de crudă, pentru că PSD este aidoma unui balaur cu șapte capete. Care nu are vocația negocierii. Ca urmare liderii se schimbă, Partidul nu!

Social-democrații au în schimb o singură constantă: Ion Iliescu. Raportarea la Ion Iliescu se face în interiorul organizației cu respect pentru ceea ce a reprezentat din 1990 încoace, dar fără teamă, deși limba ascuțită a fostului președinte îi face pe mulți să zâmbească strâmb. Ion Iliescu este folosit de fiecare dată când este nevoie de argumentul autorității istorice. De exemplu, atunci când se reintroduce centralismul în partid, Ion Iliescu este absolut necesar. La fel de necesară este prezența și binecuvântarea sa la înscăunarea unui nou lider. Dacă vreți, Ion Iliescu aduce puțin cu ceea ce a însemnat Vladimir Ilici Lenin pentru bolșevici, sau Fidel Castro pentru comuniștii cubanezi. O explicație necesară pentru a defini tabloul actual din principalul partid de guvernământ.

A fost debarcat Victor Ponta din fruntea PSD. O mișcare logică a celor ce doresc îndepărtarea lui de la Palatul Victoria, venită în întâmpinarea dorințelor președintelui Iohannis care are nevoie cât mai repede de un guvern PNL, pentru că alegerile locale din 2016 au intrat în linie dreaptă. S-a folosit tot arsenalul de pârghii instituționale și politice. Inculparea lui Victor Ponta a fost finalul dramatic al unui proces politic. Trebuia să fie lovitura de grație. Numai că de fiecare dată, actualul premier a evadat din capcana întinsă cu abilitatea unui iepure. După principiul cunoscut băieților de cartier – “ De când s-a inventat fuga sunt cel mai tare la bătaie!” – Victor Ponta a evitat orice confruntare directă cu reprezentanții actualei puteri, fie ea instituțională sau politică. Numai că nu s-a putut apăra de lovitura venită din interior. Cine putea ascuți cuțitele? Doar un apropiat…

Acum ajungem la Liviu Dragnea. Un personaj politic despre care EvZ a scris sute de articole și anchete. Tipul clasic al baronului local, căpătuit în provincie, ajuns la București cu ambiții mari și apetit pe măsură. Tovarăș de călătorii în Brazilia cu Radu Mazare, amator de deplasări cu naționala de fotbal, mijlocitor de contracte pentru celebra TelDrum, viață modenă agitată, Liviu Dragnea s-a aflat în ultimii 10 ani lângă Mircea Geoană, alături de care țopăia în noaptea “victoriei” la prezidențiale și la dreapta lui Victor Ponta, pardon! la stânga acestuia, în ultimele guverne.

Profilul său era perfect pentru această operațiune. Vorbim de un erou în mitologia baronilor locali. A suferit pentru partid, a fost condamnat, merita înțeles că vrea funcția supremă în PSD! Ce a făcut atât de grav? Liviu Dragnea a fost prins manipulând organizații și oameni la referendumul din 29 iulie 2012, când a îndemnat pentru falsificarea prin orice mijloace a numărului de persoane prezente la vot, pentru a avea cvorum și pentru a schimba Președintele României. Condamnat în primă instanță la un an de închisoare cu suspendare pentru fapte asimilate corupției. Zilele trecute a fost ales președinte interimar al PSD având perspective mari să ajungă lider maxim al partidului. El a fost ales să-i smulgă scaunul lui Victor Ponta.

Este drept că un mic amănunt stătea în calea complotului. În 20 martie 2015, Consiliul Național al PSD a adoptat o rezoluție potrivit căreia calitatea de membru de partid era incompatibilă cu acuzațiile de corupție. “Membrii de partid condamnaţi în primă instanţă pentru fapte de corupţie îşi pierd automat funcţia din partid şi sunt suspendaţi din calitatea de membru de partid”, așa glăsuia secretarul general al PSD. Deci Liviu Dragnea nu putea fi ales nici măcar pentru funcția onorantă de portar la sediul din bld. Kiseleff, după decizia Curții Supreme.

Numai că aici a intrat în scenă Ion Iliescu. Care în ședința Biroului Executiv l-a susținut pe Liviu Dragnea pentru funcția de președinte interimar. Pentru că este un bun organizator. Și cine poate spune că Ion Iliescu nu este mai tare decât orice rezoluție a Partidului? Nimeni, în nici un caz baronii locali aflați în sală, gâdilați în orgoliu la maximum de Liviu Dragnea. Ultima rămășiță de reformă în PSD s-a risipit instantaneu. Un vot zdrobitor în favoarea lui Dragnea și binecuvântarea lui Iliescu au pus capăt iluziilor. Reforma în partid a încăput din nou pe mâna baronilor. Zâmbetul șmecheresc cu care a pasat întrebarea privind incompatibilitatea și “nu știu să fie vorba de fapte de corupție în cazul meu” ne-au arătat clar cum vede Liviu Dragnea viitorul.

Am văzut numeroase speculații privind alegerea lui Liviu Dragnea ca fiind rezultatul manevrelor binomului DNA-SRI, ca un prim pas pentru delegitimarea lui Victor Ponta din fruntea guvernului. Nu sunt printre cei care susțin acest lucru, deși poate că Liviu Dragnea a fost încurajat să candideze de prieteni din Pădure, cum spune el metaforic, să preia partidul. Absența criticilor din partea analiștilor care susțin cauza Binomului poate fi un semn că s-a dat o binecuvântare parțială, fiind mai mult decât ciudată tăcerea respectuoasă care a însoțit alegerea sa. 

Numai că dacă așa a fost sfătuit a fost doar pentru a transforma PSD într-un partid mic și corupt. Așa cum i-ar sta bine în alegerile din 2016.