Chiar așa: au rămas în România lucruri frumoase de care se întâmplă să uităm? A rămas, discretă, ascunsă, bucuria de a fi împreună, de a ne întâlni și a povesti despre ceea ce ne place, de a trăi în orizontul aceleiași culturi. E lumea românească, cu toate ale ei, împărțită între milioanele de oameni care lucrează prin alte părți din lume, între moldovenii veniți în România sau cei aflați în Republica Moldova, între românii care au rămas acasă și speră în mai bine.
E o lume nouă, în care minciunile oficiale nu se mai aud la fel de tare ca acum 30 de ani. La suprafață, se vede o lume politică care are mult de muncit pentru a câștiga respect (participarea la recentele locale sunt o măsură), și o mass media în care multe voci și-au irosit credibilitatea. Măștile au căzut, ultimele luni au adus clarificări. Aceste limpeziri mi se par un motiv de bucurie: lumea românească va fi mai greu de mințit de acum înainte. E un binecuvântat moment de maturizare al societății românești. Un prieten îmi spunea că un motiv pentru a aprecia România e că aici, pentru unele specialități, se poate câștiga (legal!) foarte bine, mai bine ca în Franța sau Germania.
Nu sunt multe astfel de profesii, poate în domeniul juridic sau în dezvoltări imobiliare. Undeva, în câteva oaze de normalitate, există și alte motive de bucurie. Să luăm de exemplu lumea editorială. Nu-mi plac târgurile de carte bucureștene, spațiile din zona Romexpo nu mi se par potrivite pentru lumea cărții, dar îmi place că editurile românești produc cărți de excelentă calitate. Îmi place seria de restituiri de la Editura Vremea, care a făcut eforturi notabile pentru recuperarea memoriei noastre istorice și culturale. Îmi place teatrul româ- nesc. În săptămânile din urmă am văzut câ- teva montări excelente la Teatrul Național din București, iar felul cum arată acum clă- direa, după renovare, nu doar inspiră, ci și tratează cu respect spectatorii.
Îmi place că metroul bucureștean e un bun algoritm de evitare a aglomerației. Nu-mi place că nu te prea mai poți baza pe mersul trenurilor pentru călătorii prin România, asta e neplăcut și descurajant. Dar există locuri frumoase pentru care merită să faci efortul: cel mai frumos loc din România mi se pare a fi Librăria Habitus, din Sibiu, merită vizitată. Trebuie să vezi ca să crezi. Intri întrun asemenea loc și uiți de cei ce mint, de cei ce fură, de cei din cauza cărora-ți vine să-ți iei lumea-n cap. În București îmi place Librăria Kyralina, aproape de Calea Victoriei, artera atât de plină de povești. Scriu despre toate acestea și mă gândesc că sunt oameni care n-au ajuns în vreunul dintre aceste locuri, oameni ale căror preferințe sunt diferite de ale mele. Se poate. Dar e ceva frumos și-n asta, e normal așa.
E mai bine decât pe vremea când nu exista decât un singur canal tv, și toți ne uitam la același lucru.
Recomandările noastre
