DOSARUL SĂPTĂMÂNII. Cele mai inteligente mamifere, așa cum sunt catalogați delfinii, erau pescuite în timpul epocii comuniste pentru consum, dar și pentru a se face lipici din ele. Acum, sunt victimele celor 25.000 de plase din Marea Neagră.

În jur de 2.300 de delfini sunt în sectorul românesc al Mării Negre după un studiu din 2006 al Centrului de Cercetări Maritime de la Constanța. Primul a fost observat în urmă cu peste 120 de ani. De altfel, în tot bazinul maritim, la care are ieșire și țara noastră, se găsesc în jur de 150.000 de exemplare. De-a lungul istoriei, românii nu au știut întotdeauna să respecte delfinii, care au fost vânați ca trofee, pentru hrană sau prinși în navoadele braconierilor.

Cei care au gustat din carnea delfinilor

Vadu, sătucul cu 500 de suflete din partea de nord-est a județului Constanța, situat în comuna Corbu, este unul din puținele locuri care mai păstrează amintiri despre o perioadă uitată a relației dintre români și cele mai inteligente mamifere. În anii ’70, pe timpul lui Nicolae Ceaușescu, localniciii vânau delfini pentru a oferi familiei o masă îmbelșugată. Pescarii tineri au auzit de astfel de povești de la bătrâni, iar cei mai în vârstă se lasă cu greu înduplecați ca să-și amintească de acele vremuri. Fie de rușine, fie din teamă preferă să nu se mai întoarcă în trecut. Acum, pescuitul și consumul unor astfel de exemplare este interzisă prin lege.

Unul dintre pescarii bătrâni este de accord să ne spună o parte dintre amintiri cu condiția să nu-i publicăm numele. “Puteți să-mi spuneți Vanea, așa se numea un prieten bun din copilărie la care am ținut“, anunță bătrânul. “Am pescuit delfini prin anii ’70. A fost o scurt periodă, un an sau doi parcă. Era ceva nou atunci. Nu era mâncare și câțiva pescari deja prindeau din când în când delfini și spuneau că este bun. Așa am început mai mulți să-i prindem. Nu ieșeam la pescuit delfini, însă dacă intrau în plase, nu le mai dădeam drumul și îi duceam acasă”, își amintește acesta.

"Unii nu aveau curaj să mânânce"

A gustat și el, spune timid. Nu-și mai amintește gustul, argumentând că e deja o poveste dintr-o altă viață. “Am prins vreo trei delfini parcă, fiind mai mulți colegi de barcă. Erau căutați mai ales în perioada de iarnă și în cea de prohibiție. Asta pentru că din carnea unui delfin se putea mânca cel puțin o săptămâna”, ne mai spune acesta.

Citiți mâine, pe evz.ro, al doilea episod din "Stăpânii apelor" pentru a afla care sunt primele zece firme și oamenii care le conduc care dețin cele mai întinse suprafețe de apă destinată pescuitului și contractele pe care le-au încheiat cu instituțiile statului.

Nea Vanea este de părere că în acei ani se prindeau între 100 și 500 de delfini pe an de pescarii români din zonă. “Nu erau chiar așa de mulți care încercau să mănânce carnea de delfin. Unii nu prea aveau curaj să mănânce, spunea că nu mănâncă delfini așa cum nu mănâncă nici carne de câine. Era și frica să nu afle Securitatea. Ne-am lăsat de delfini mai mult din milă pentru ei, ți se rupea inima când erau prinși în năvod. Îmi amintesc că am povestit unei rude din Constanța despre aceste momente și mi-a spus că am fost un barbar. Poate că așa am fost, dar când ai o familie de hrănit, nu mai ai timp de vorbărie, trebuie să aduci ceva pe masă”, susține acesta.

Folosiți la lipici de Ceaușescu

Un alt motiv pentru care localnicii au renunțat la carnea de delfin a fost și o boală ciudată care a lovit satul în acel deceniu, oamenii dând vina pe carnea de delfin. Apoi, au venit controalele mult mai dure ale Securității din anii ’80, așa că pescuitul delfinilor a devenit un obicei uitat. Biologul Marian Paiu susține că din perioada comunistă vin multe legende, unele adevărate, unele nu. “Pescarii din Delta care mai ieșeau la Marea Neagră erau cei care pescuiau mai des carne de delfin. Cei dinspre brațul de la Sfântu Gheorghe mai puțin. În perioada comunistă carnea de delfin mai era folosită și în industrie. Se folosea în fabrica lipiciului din aceea vreme”, ne spune biologul care activează în cadrul organizației Mare Nostrum din Constanța.

Acum, braconați din greșeală. Un delfin poate costa cât un BMW

În 2012, au fost descoperiți 177 de delfini eșuați, în mare parte prinși în năvoadele braconierilor, confom reprezentanților organizației Mare Nostrum și ai celor de la Club Oceanic. A fost recordul. Anual, în jur de o sută de astfel de mamifere își găsesc moartea în apele românești. “60% dintre aceștia aveau urme de plase. Au fost prinși în plasele pescarilor și eu eșuat după ce s-au zbătut ca să scape sau unii chiar sunt abandonați de cei care îi prind. Pescuirea delfinilor este interzisă în țara noastră, se pedpsește cu închisoarea, așa că mulți îi abandonează acum”, mai explică Paiu.

Un alt motiv pentru care delfinii ajung să eșueze este cel al problemelor de mediu sau de sănătate. Câteodată ajung să aibă urechea internă afectată și atunci nu se mai pot orienta și ajung să eșueze pe mal.

Foto: Marian Paiu și un delfin eșuat

Supravegherea delfinilor

"În restul de 40 de cazuri nu am reușit să găsim noi urme de plase sau în unele cazuri delfinii erau în stare de putrefacție și nu se mai putea descoperi dacă au fost sau prinși cu plase sau nu", ne mai spune Paiu.

Comerțul cu acest tip de mamifere nu este legalizat. Nu se poate captura un delfin pentru a fi vândut la un delfinariu sau la la un parc acvatic. Chiar și Delfinariul de la Constanța, când a avut nevoie de delfini a cerut avize speciale. Masculul Ni-Ni, de 5 ani, femelele Pei-Pei, de 3 ani, si Chen-Chen, de 7 ani, au fost aduși, în 2010, din China la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii. Pentru achizitionarea celor trei delfini, Consiliul Judetean Constanta a plătit 527.000 de dolari.

Un delfin vândut unui parc acvatic din America de Nord sau din Arabia, ajunge să coste și 50.000 de dolari. În ciuda acestor prețuri foarte mari, nu a existat niciun caz de trafic cu aceste tip de mamifere, asta și pentru că în Statele Unite sunt aduși delfini din zone mai apropiate.

Numai în cazul litoralul românesc sunt amplasate oficial 4.200 de plase pescăreşti, însă ecologiştii susţin că în realitate numărul acestora este mult mai mare. Dacă ne raportăm la cele şase state riverane Mării Negre, rezultă că în mare sunt amplasate peste 25.000 de plase pescăreşti, asta fără să mai punem la socoteală pescadoarele. Acest raport de forţe ar putea fi compensat prin montarea dispozitivelor acustice de avertizare a delfinilor (pingere). Deşi contestată de unii specialişti, acţiunea de montare a dispozitivelor derulată în ultimii doi ani de către Mare Nostrum şi- a dovedit utilitatea, este părerea reprezentanților organizației.

Foto: Oceanic Club analizează fiecare cadavru de delfin găsit pe plajă pentru a stabili exact cauza morții. Așa pot ști dacă poluarea Mării Negre afectează și viața acestor mamifere

Adopția unui delfin

În urmă cu trei ani organizația Mare Nostrum a lansat un program prin care familiile puteau să adopte un delfin. Pentru persoanele fizice, preţul plătit pentru a deveni părintele unui delfin pe un an de zile este de 100 de lei şi de 500 de lei pentru o adopţie pe viaţă, în timp ce societăţile pot sprijini campania cu suma de 500 de lei pentru o adopţie de un an şi 5.000 de lei în cazul adopţiei pe viaţă. În urma campaniei de fotoidentificare a delfinilor derulată de organizaţie, fiecare părinte adoptiv  a primit o diplomă- certificat de adopţie, precum şi fotografii ale mamiferului pe care l-a adoptat. De asemenea, părintele adoptiv va putea să dea un nume delfinului. 25 de delfini din Marea Neagră au fost identificaţi în acel an, au primit „buletin” şi urmează să fie „înfiaţi” de oameni. Ecologiştii speră ca astfel, opinia publică să fie sensibilizată în problema protejării delfinilor din Marea Neagră.

Delfinii Din Marea Neagră

Delfinul comun sau Delphinus delphis ponticus Caracteristici generale – delfinul comun este colorat, cu un model de clepsidră pe părţile laterale. Numărul dinţilor este de 40 – 45/ jumătate de maxilar, forma fiind conică Lungime şi greutate –. Lungimea medie a indivizilor, din această specie, este de 175 cm, pentru masculi şi 160 cm, pentru femele. Aceştia pot atinge greutatea de 135 kg.

Alafinul sau Tursiops truncatus ponticus Caracteristici generale – este un delfin relativ robust, de obicei având un rostru scurt şi butucănos, de aici şi denumirea, în limba engleză, de “bottlenose” (“delfin cu nasul ca o sticlă”). Longevitatea este estimată la 25 – 30 de ani.

Marsuinul sau Phocoena phocoena relicta Caracteristici generale – este cel mai mic cetaceu, din Marea Neagră. Marsuinul are un corp mic şi robust, care se îngustează, spre coadă. Adulţii măsoară între 130 şi 180 cm, în lungime, şi au o greutate maximă de 65 de kg.