Editura Evenimentul si Capital

Nu câți oameni mor, bani contează să iasă! Politicieni și jurnaliști, complicii industriei Pharma în căpușarea banilor Sănătății. CAMPANIA „MEDICUL DE GARDĂ”

Autor: | | 10 Comentarii | 13011 Vizualizari

Taxa de clawback este o afacere de 350 milioane de euro pe an, o taxă impusă producătorilor de medicamente. În aceste zile, asistăm la un război între Stat și aceștia. Miza este importantă și depășește valoarea nominală, fiind vorba despre faptul că în România se aplică un sistem diferit de cel din Belgia, Olanda, Marea Britanie. În sensul în care producătorii de medicamente sunt obligați să acopere în proporție de sută la sută diferența între bugetul aprobat pentru 2011 și cheltuielile cu medicamentele compensate pentru 2016.

Problema este spinoasă la nivelul întregului sistem de sănătate, nu numai în România. Prețurile medicamentelor au devenit uriașe, iar statele nu mai reușesc să facă față cererilor producărtorilor de medicamente. De aici a apărut nemulțumirea, cu atât mai mult cu cât există studii științifice, eu am citit două de anul acesta, unul american și altul britanic, care dovedesc că prețul medicamentelor este exagerat și nu are acoperire în cheltulile de dezvoltare și cercetare.

Cu alte cuvinte, industria pharma produce medicamente la un preț exagerat de mare, forțând statul, oricare ar fi el, să-și asume o parte consistentă a cheltuielilor, sub presiunea pacienților. O afacere uriașă!

Am început în ziarul de ieri să spunem povestea introducerii taxei de clawback în România. Așa cum a trăit-o Lucian Duță, președintele CNAS din aceea vreme.

Am aflat de la Lucian Duță că, în urma unei manevre politicianiste a fostului ministru al Sănătății Eugen Nicolaescu, s-a renunțat la orice instrument de control al consumului de medicamente compensate în 2008. Rezultatul: o datorie de 1 miliard de € într-un an de zile. Dar și dublarea cifrei de afaceri a producătorilor de medicamente.

Asta era situația în 2008. Din 2009, au început discuțiile pentru introducerea taxei de clawback. În miezul acestora s-a aflat Lucian Duță.

În ziarul de ieri, acesta a povestit cum prima analiză pe care a făcut-o la CNAS a fost legată de această datorie. Cu atât mai mult, cu cât pe agenda Misiunii FMI pentru România această gravă situație constituia unul din punctele fierbinți ale redresării economice. Pentru FMI, pe bună dreptate, CNAS reprezenta o sursă de impredictibilitate, iar datoria de 1 miliard de euro trebuia plătită urgent. Potrivit lui Lucian Duță, cea mai corectă soluție era introducerea taxei clawback.

Întrucât cunoștea forța industriei pharma, Lucian Duță a făcut o primă mișcare și a cerut o întrevedere cu președintele României, Traian Băsescu.

Reiau fragmentul, așa cum l-a povestit Lucian Duță:

„Peste câteva zile, mi-am luat inima-n dinți și am sunat la Palatul Cotroceni. Am vorbit cu secretara și am cerut o întrevedere cu președintele României, Traian Băsescu. Sincer să fiu nu mă așteptam să fiu primit, dar surprinzător, peste câteva ore am fost sunat și mi s-a comunicat că președintele mă așteaptă a doua zi, la ora 11.00.

A doua zi, la 10.55 eram în sediul președinției României. La 11:00 fix mi s-a comunicat că pot intra la Președinte. Am deschis ușa. Am simțit răceală din prima clipă. Drumul de la ușă până la birou mi s-a părut că durează câteva ore. Am ajuns în fața lui Traian Băsescu care nu spunea niciun cuvânt. Așa că l-am salutat scurt:

- Bună ziua!

Sunt invitat să iau loc și urmează o întrebare.

- Am înțeles că vreți să-mi comunicați ceva important. Vă ascult!

Am explicat cât am putut de bine și pe scurt situația de la CNAS și faptul că, practic, eram în faliment. Răspunsul a fost sec.

- Ai soluții?

Am explicat că există mai multe soluții, dar singura viabilă este cea a aplicării taxei clawback, care era cea mai îndrăzneață și mai valorosă. La fel de sec am fost întrebat:

- De ce nu o aplicați?

- Domnule Președinte, vor exista reacții violente dinspre piața farmaceutică, vor fi reacții inclusiv din partea ambasadorilor, vorbim de un lobby extrem de puternic. În joc sunt totuși 350 milioane de euro pe an.

În acel moment, Traian Băsescu a izbucnit. Mi-a spus cu o voce tunătoare:

- Domnule președinte al CNAS, în acest caz vă invit să ieșiți afară! Dacă nu vă asumați măsurile care fac bine statului român, atunci puteți să plecați. M-am săturat de minciuni!

Dau să mă ridic și să plec. Îmi spune să stau jos. Tac și încerc să privesc, dar nu se poate. Fumează. Îmi spune doar atât:

- Dacă aveți curaj să luați această măsură, vă asigur că orice presiune pe canale diplomatice nu va avea niciun efect.

Am reușit să spun:

- Am înțeles, domnule Președinte! M-am ridicat și am plecat.”

Ce este clawback-ul?

Reprezintă o taxă impusă producătorilor de medicamente, un procent ce se aplică pe cifra de afaceri. Ea se calculează, după cum rezultă din cuprinsul Ordonanței 77/2011, ca fiind din diferența între:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente și BAt = bugetul aprobat trimestrial și se aplică fiecărui producător în parte.

Valoarea taxei de clawback este de aproximativ 350 de milioane de euro pe an și a stârnit în permanență nemulțumirea producătorilor de medicamente. Aceștia sunt nevoiți să plătească aproape 33 la sută din valoarea vânzărilor medicamentelor compensate. Este o măsură bună? Unora li se pare că da, altora că nu, dar în mod cert a stabilizat fondul aferent bugetului de medicamente compensate. Mai mult, astfel se limitează creșterea necontrolată a prețurilor în zona medicamentelor compensate, se blochează prescrierea medicamentelor foarte scumpe în volum mare și se ține sub control o industrie care a dovedit că poate face o gaură la buget de un miliard de euro într-un an. Trebuie spus că taxa de clawback este aplicată în Ungaria, Austria, Polonia, Belgia, Olanda, Marea Britanie.

Producătorii de medicamente fac eforturi uriașe să convingă guvernul României să renunțe la această taxă, întrucât un experiment reușit poate avea efect de contaminare și pentru alte țări din regiune. Lobbyul industriei pharma include presiuni asupra guvernului, articole de presă prin care se plâng de riscul unor investiții, dar mai ales de provocarea unor crize majore în sănătate prin retragerea completă a unor medicamente „din motive comerciale”.

Cea mai dură am experimentat-o recent în cazul lipsei imunoglobulinei, când s-au înregistrat și decese. Un prim rezultat s-a văzut: guvernul a renunțat la taxa de clawback, cedând șantajului.

Sau așa cum spuneam, presiuni tip „Morți contra taxa de clawback”.

Florian Coldea FOTO: EVZ

Lucian Duță, către Mark Gittenstein: Domnule ambasador, cei pe care i-ați invitat aici au furat de la statul român 1 miliard de euro!

M-am pus la lucru. Spre sfârșitul lui 2010 am convocat asociațiilor producătorilor de medicamente și le-am comunicat că intenționam să introducem taxa de calwback într-o formulă care va stabiliza sistemul de sănătate. Reacțiile lor au fost extrem de violente. Am fost atenționat că vor dispărea medicamentele pe piață, că vor suferii bolnavi, că se vor retrage companii din România și multe alte grozăvii.

SRI a fost de acord

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X