„Sex, spionaj și poliție politică în «Epoca de Aur»” (II) - Ediţia revizuită şi adăugită, cartea ziaristului Emil Berdeli, fostul nostru coleg la Evenimentul zilei din anii ’92’94, apărut la Editura Amazon, în mai 2016, arată că: „amorul și spionajul se aseamănă, mai ales în ce privește sincronizarea, însă, dacă veți citi volumul cu siguranță o să descoperiți mai mult decât atât”.

Se mai spune că, de regulă, spionii, indiferent de cine sunt plătiți, ar fi dotați cu o inteligență mult peste medie, dar, mai ales, cu un sânge rece de invidiat. În realitate, arată Emil Berdeli, lucrurile nu stau chiar așa. În delirul „Epocii de aur”, așa cum a fost numită perioada în care Nicolae Ceaușescu a condus România, poliția politică a fost un angrenaj pus în mișcare pentru o strictă supraveghere a cetățenilor români din interiorul granițelor, a străinilor care intrau în țară, dar și din frica puterii comuniste de adversarii din exterior, reali ori imaginari. Numai că și după ce s-a încheiat respectiva epocă, fantoma tenebroasei Securități, serviciul secret al regimului comunist care a guvernat România după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial până în 1989, a bântuit printre noi.

O documentare lungă și anevoioasă

„Sex, spionaj și poliție politică în «Epoca de Aur»” (II) este rodul investigațiilor mele jurnalistice legate de operațiunile din exterior ori din interior ale Departamentului Securității Statului, majoritatea desfășurate în ani ’70 –’80. Cine au fost spionii lui Nicolae Ceaușescu? Ce patimi aveau? Ce operațiuni secrete desfășurau ei în străinătate ori în țară? Pe cine urmăreau, dar, mai ales, străinătate ori în țară? Pe cine urmăreau, dar, mai ales, de ce? Sunt întrebări la care încerc să răspund în acest volum.(...) La baza celor 26 de istorisiri din acest volum au stau lungi discuții purtate cu Mihai Pelin, cu foști ofițeri de securitate, cu spioni trimiși de Centrala de la București peste granițe, cu diplomați ai regimului comunist, cu ziariști străini. Însă și documente ale Securității scoase la iveală de către Mihai Pelin ori care aparțin arhivei Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) (…)”, povestește publicistul și scriitorul Emil Berdeli.

Fragment din „Sex, spionaj și poliție politică în «Epoca de Aur»” (II)

„Îi aranja vizitele lui Ceaușescu la marile cancelarii și se iubea cu nevestele spionilor!”

Redăm, mai jos un fragment din interesanta carte a lui Emil Berdeli. (...) Pungan, șeful consilierilor lui Ceaușescu, ambasador și ministru, cel care aranja vizitele liderului de la București în marile cancelarii ale lumii, a fost demnitarul care se și culca, de-a valma, cu nevestele spionilor români din rezidențele aflate în marile metropole. Culmea, soții încornorați știau că le este pătată onoarea de familist, dar, în pofida acestui fapt, țineau cu dinții de postul din străinătate. Ba chiar îi organizau petreceri cu surprize amantului focos. Poate că lui Vasile Pungan i se va atribui și un rol important în rândul eminențelor cenușii ale comunismului românesc, dar verdictul îl vor da istoricii. Cert este că el a fost unul dintre oamenii de încredere ai lui Ceaușescu, retras, fără valuri, sub protecția celor care au preluat puterea după 1989.

(...)Din 1971 până în 1976, la pupitrul rezidenței de spionaj de la Londra stătea Vasile Tilincă. Omul mai bea din când în când. Însă nu acest aspect îi intriga pe agenții acoperiți din Anglia ori pe șefii Centralei de la București, cât faptul că Tilincă avea o relație excelentă cu ambasadorul Vasile Pungan, care, la rândul său, întreținea o relație, să-i zicem fierbinte, cu soția celui care conducea rezidența de spionaj de la Londra. Relația a fost și de durată, pentru că respectiva consoartă s-a întâlnit cu ambasadorul, ani buni, și în țară. Așa că șefii spionajului românesc de atunci, Nicolae Doicaru și Ion Mihai Pacepa, n-au scăpat prilejul să ordone „plantarea” de microfoane în casele conspirative de la București, care aparțineau DIE – acolo unde doamna Tilincă și Pungan petreceau clipe de neuitat. Urechi ascunse au fost plasate și în locuința doamnei, pe care o împărțea cu Vasile Tilincă, atunci când cel din urmă nu se afla în misiune. În acest timp, Pacepa păstra aparențele, oferindu-i în continuare ambasadorului, un tovarăș foarte influent în ierarhia comunistă, tot felul de cadouri. Însă, la rigoare, în funcție de interese, putea schimba foaia (…).

 Într-un număr viiotr al ediției tipărite a Evenimentului zilei vom reveni cu mai multe fragmente interesante din cartea colegului nostru.