În scandalul HexiPharma, discutăm prea mult despre SRI, în loc să ținem sub presiune ministerul Sănătății și nenumăratele comitete care reglementează sau controlează acest domeniu.
Am citit, miercuri, comunicatul comisiei parlamentare de control a acestui serviciu secret, unde se spune că: „SRI gestionează, în cadrul preocupărilor privind securitatea naţională, o serie de proiecte de securitate care însumează 112 obiective”. Unul din aceste obiective este sănătatea. Practic, SRI le știe pe toate și nimic. Cred că s-a creat un mit în legătură cu acest serviciu, care ar trebui să afle și ce se întâmplă cu energia, și cu evaziunea fiscală, și cu educația, și cu sănătatea. Nici nu reușesc să-mi dau seama de unde au scos 112 obiective de securitate națională. Alimentăm singuri o legendă care justifică umflarea de la an la an a serviciilor secrete. În 2016, SRI are alocat un buget de 1,85 miliarde de lei, cu 20% peste cel din anul anterior. În 2015, a cheltuit 1,55 miliarde lei. În 2014 a avut un buget de 1,25 miliarde lei, iar în 2013 de “doar” 1,11 miliarde lei. Zilele trecute a trecut neobservată o hotărâre de guvern prin care SRI primea, la Constanța, un nou sediu. Cel al fostei Securități nu le mai ajungea.
Deci, dacă vom hrăni mitul că SRI trebuie să știe tot ce mișcă în țara asta, nu vom face decât să mai acordăm niște bani unei instituții scăpate de sub controlul civil. Comisia parlamentară de control este o rușine, nu acționează decât ca oficiu de relații publice. În plus, regulamentul de funcționare, din 1993, impune niște limite ale controlului care ar face imposibilă orice cercetare serioasă, dacă se va ajunge vreodată la așa ceva. Acuzații despre „acoperiții” din politică, presă sau justiție nu ajută la nimic: nu avem probe, pentru că nimeni nu le poate face publice, dacă există. Cazul Ponta mi se pare exemplar: un șef de stat a lansat acuzația, dar nu a putut prezenta nici un element concret. Îl credem pe Băsescu sau îl credem pe Ponta, asta este tot ce putem face. De aceea, cred că discuții eficiente despre SRI sunt cele despre bugetul instituției sau despre calitatea parlamentarilor care ajung în comisia de control. În plus, serviciul, dacă vrea să-și recapate credibilitatea, trebuie să supună unui control independent și credibil toate doctoratele acordate la Academia Națională de Informații.
Dezbaterea, în CSAT, a scandalului din sănătate este o altă prostie care nu va duce la nimic, pe termen lung. Este stilul președintelui Iohannis: când îi explodează în brațe un scandal, fuge în CSAT, care ulterior anunță că este foarte preocupat. Așa s-a întâmplat și-n 2015, când actualul șef al statului era acuzat că a favorizat firma Schweighofer: problema defrișărilor a ajuns în CSAT. Are cineva vreun semn că acest fenomen ar fi fost pus sub control? Eu unul, nu. Publicul s-a calmat însă, aflând că CSATul veghează.
Ceea ce se întâmplă acum în sistemul de sănătate poate fi corectat doar prin politici elaborate de experți, soluții care să fie ulterior asumate politic. Din această perspectivă, cred că nici guvernul tehnocrat al premierului Cioloș nu va rezolva ceva. Este o zonă sensibilă, în special după ceea ce s-a întâmplat în iarna lui 2012, și, fără un sprijin parlamentar consistent, nu se va rezolva nimic. Acest legislativ, aflat în plină campanie, nu va avea decât variante populiste. În sfârșit, dincolo de aspectele pur tehnice, foarte complicate, va fi nevoie de o decizie politică: menținem sau nu actualul sistem medical de stat? Iar dacă răspunsul va fi „Nu”, sunt nenumărate căi de urmat...Dar guvernul Cioloș, ideologic mai degrabă spre stânga, nu va avea curaj să se atingă de sistemul medical de stat.
Opinia mea este că ne îndreptăm spre punctul în care scandalul Hexi- Pharma se va stinge așa cum s-a stins și tragedia de la Colectiv: câțiva acari Păun vor fi încătușați, spre mulțumirea publicului, iar cei care controlează sistemul și fluxurile de bani rămân la locurile lor.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
