Există un loc, la noi în ţară, în care nişte pisici uriaşe, cât nişte miei, se joacă voiase într-o semi-libertate. Patru motani sunt stăpâni peste haremul lor cu 12 prinţese. Doi din ei au predat „mandatul” şi au devenit eunuci. Ăilalţi doi sunt suveranii de necontestat. De aia merg cu coada pe sus, pentru moment. Ce mai viaţă de cotoi!

Când trăieşti în casă cu 18 pisici se cheamă că ai o dambla. Unde mai pui că mâţele vieţuiesc într-o simbioză perfectă cu trei câini ciobăneşti carpatini, cât nişte viţei, la 50-60 de kilograme bucata. Dar dacă felinele sunt şi din rasa cu talia cea mai mare din lume, care la maturitate atârnă la cântar cam cât un miel de Paşti, poate n-ar strica să consulţi un psihiatru. Însă, dacă le pui mâţelor la dispoziţie o curte gazonată, cu căsuţe, scăriţe şi copăcei, de 500 de metri pătraţi, ai grijă care şi cu cine se împerechează, le perii şi speli, cel puţin o dată pe săptămână, şi le dai de măncare tot ce ai mai bun prin casă, iar puiuţii rezultaţi ajung pe mâinile viitoarelor lor slugi, că se ştie că în casa ta pisica e stăpânul, se numeşte că eşti proprietarul unei felise. Adică o crescătorie de pisici. Undeva, în satul Ţegheş, din comuna Domneşti, la vreo 20 de kilometri nord-vest de Bucureşti se află un astfel de rai pisicesc. Un Eden al rasei Maine-Coon, cea mai mare pisică din lume.

 

Eunucii şi cotoii de prăsilă

Ana Panco şi soţul ei, Yann, au debutat în businessul cu pisici de rasă acum câţiva ani. „Damblaua ne-a venit prin 2011. Am vrut să ne luăm o pisică şi soţul meu a zis că singurul motan cu care e dispus să-şi împartă habitatul trebuie să fie un pisoi Maine-Coon. Un lucru normal pentru masculul din casă. Atunci am aflat şi eu de rasa asta”, râde proprietăreasa felisei din Domneşti.

L-au găsit pe internet: „Aveam deja doi copii, da’ pentru că amândoi am crescut cu pisici în casă am vrut ca şi copiii noştri să aibă un animăluţ de companie”. În numai şapte ani, au ajuns la o duzină şi jumătate de pufoşenii miorlăitoare. Patru sunt băieţi şi restul fete. Ana Panco îi numără pe degete pe motăneii cărora le-a ales nişte nume ca de staruri pop-rock: „Pe băieţi îi cheamă: Chrome Magnetism, Marvel in the Sky, Tezeus şi Haakan, adică „Alesul”, într-o limbă orientală. Şi ar mai fi şi Arti, un junior care n-a intrat încă în tagma motanilor consacraţi”. Vedeta şi tartorul felisei este Chrome care a împlinit patru ani, ceilalţi fiind mai mici, între doi şi trei ani. Asta cu toate că „şeful”, la fel ca Haakan, este, de o vreme doar eunuc în haremul mâţelor maine-Coon de la Domneşti. Practic, „armăsarii pepinieri” sunt Marvel şi Tezeus, dar numai când intră pisicile la rut, că altfel riscă să-şi ia bătăiţă de la doamne, dacă devin prea insistenţi.

Împărăteasa Eryl şi sofisticatul Qaymans Cool Shade Gonsior Line Ru

Haremul celor soi sultani e condus de împărăteasa Eryl, o pisicuţă de trei ani, încă virgină. „Ea e cea mai apreciată de băieţi, da’ încă nu a acceptat în iatacul ei pe niciunul din golani. Încă o aşteptăm să ne facă o bucurie”, se distrează pisicăreasa. Eryl are, până acum 16 premii, cu locul I, la competiţii internaţionale. În fapt, felisa e împărţită în două. Într-o parte stau motăneii şi în cealaltă fetiţele. Eunucii, care au acces mai des la fete, fac ei pe şefii, dar degeaba. Iar ălorlaţi doi berbanţi li se scurg ochii prin gardul de sârmă care îi desparte de scopul primordial al vieţii lor pisiceşti. Din punctul de vedere al Anei Panco, masculul care ar fi genitorul celor mai frumoşi şi viguroşi pisoiaşi ar fi sofisticatul Qaymans Cool Shade Gonsior Line Ru, mai pe scurt Prinţul, sau Arti, cum e alintat de servitorii săi umani. Motănelul e încă la categoria „Youngstars”. Părinţi săi sunt Kutuzov Gonsior Line RU şi Justina Gonsior Line RU. Ana oftează: „Da’ sperăm că şi Teo, adică Tezeus, o să intre în graţiile domnişoarelor”.

 

Simbioza pisico-câinească

Cele mai frumoase gagici din seraiul motanilor de montă le mai cuprinde, în ordinea importanţei, pe: It’s Passion, Piti Zucker Million, Magic, Cookie, Utah şi Quiana. „Astea sunt viitoarele mămici”, explică Ana Panco. Asta pentru că pe lângă tinerele nubile, soţii Panco mai au în custodie şi alte cinci pisicuţe sterilizate. Şi, ca să vezi cum e viaţa asta, cei mai fericiţi motani din felisă sunt emasculaţii Chrome şi Haakan, că ei pot sta tot timpul cu muierile nemaireprezentând o ameninţare la adresa vituţii lor.

Ana râde: „Nu mai pot să le necinstească în puterea nopţii!”. Distracţia este că cele 18 feline, care trăiesc întrun fel de stabulaţie semi-liberă, au ca paznici şi parteneri de joacă, pe lângă cei doi copii ai soţilor Panco, şi trei dulăi de stână. Mezinul este Bobiţă şi este rodul iubirii câineşti dintre Lina şi Haiduc. Căţei extrem de prietenoşi, cu excepţia lui Haiduc care e foarte suspicios şi fioros când vreun străin se apropie de protejatele sale.

Sclavii propriilor lor pisici

Fix în mijlocul discuţiei noastre umane, zarvă mare în raionul motănesc. Chrome, într-un acces de autoritate, s-a apucat să facă ordine în perimetrul său. Tocmai a altoit-o cu lăbuţa sa cât un polonic pe Piti care stătea, parcă să-i facă în ciudă, cu coada pe sus, tocmai în faţa sa. Miorlăituri, smotoceli şi tot tacâmul unei harţe pisiceşti.

Ana nu intervine în conflictul care se termină repede. Chrome s-a urcat imperial în căsuţa din copac, iar Piti s-a retras lângă gard de unde se uită galeş, abuzată fizic, că sexual nu poate fi vorba, la agresorul său. „Când vin acasă şi stau cu pisicile fac terapie... Se adună şi torc lângă mine, făcându-mi masaj cu lăbuţele”, îşi destăinuie femeia secretul liniştii interioare. Apoi, „mama pisicilor” se confesează: „Hobby-ul ăsta a fost, pentru căsnicia mea, un lucru bun... A fost şi este un liant între mine şi soţul meu. Împărtăşim aceeaşi pasiune. Am pornit de la un cotoi şi am ajuns să fim, astăzi, sclavi la o duzină şi jumătate de pisici”.

 

Paşapoarte pisiceşti şi educaţie spartană

Să întreţii o felisă îţi ia mult timp şi, totodată, bani. Sunt animăluţe care au nevoie, cu toatele, de multă, multă atenţie. „De aia nu e bine să ai foarte multe exemplare şi să faci o selecţie”, explică doamna Ana. Ea cu soţul ei încearcă să păstreze doar liniile genetice viguroase, fără tare şi cu şanse mari să ajungă printre premiantele acestei rase originare din statul Maine, din America.

Întotdeauna când cineva îi contactează ca să-şi ia o pisicuţă, cei doi crescători de felide uriaşe îi instruiesc pe potenţialii cumpărători de caracteristicile rasei. „Trebuie neapărat cunoscut pedigree-ul animăluţului pe măcar patru generaţii. Noi, pe lângă acesta, oferim şi un paşaport internaţional, ceea ce înseamnă un fel de carnet de vaccinări cu care poate călători oriunde în lume. În plus, toate pisicile sunt microcipate, pentru identificare”, intră în detalii tehnice stăpâna felisei.

Altfel, mâţişorii pleacă de lângă mămica lor după minim trei luni şi jumătate, după ce se încheie programul de vaccinări şi sunt educate să-şi facă nevoile în litiere şi să accepte orice tip de hrană, umedă sau solidă.

Pericole şi sfaturi pentru amatori

Pentru cine vrea un astfel de splendid animal e bine să se ştie că sunt şi pericole, mai ales la achiziţionarea lui. „Sunt unii care cresc astfel de pisici, fără pedigree, înmulţite necontrolat, supuse consagvinizării şi unor condiţii urâte de trai. Internetul e plin cu astfel de anunţuri, prin care aceşti sam asari de animăluţe vor să facă bani. Oamenii cumpără de la ei, chipurile, un Maine-Coon sănătos, care le moare acasă, în scurtă vreme. La noi în ţară sunt doar câteva crescătorii adevărate de pisici din această rasă. Dar niciununa dintre ele nu va vinde vreo pisicuţă, cu preţul la vedere, prin anunţuri pe internet! Ci doar după o discuţie personală cu doritorul”, avertizează Ana Panco.

Pe internet preţul unui Maine-Coon variază de la câteva sute de lei, până la câteva sute de euro. Dar preţul corect al unui exemplar sănătos, indiferent de sex - că la pisici nu se poate vorbi de gen – ca, mai nou, la oameni, cu acte în regulă şi examinat medical de veterinar, în vârstă de patru luni, este mai mare. Asta dacă vrei săţi trăiască animalul de companie. Mâncare pisicească şi intrusul din vecini Pisicăreasa este foarte fermă când vine vorba de alimentaţia pisoilor ei. „Mânâncă hrană uscată, de pisici şi carne crudă. Adică pipote şi inimioare de pui şi carne de vită. Şi sunt mare amatoare de aripioare de pui. Niciodată carne de porc şi peşte foarte rar, numai din conserve de ton, fără compuşi chimici. Aş mânca şi io din ele”, se amuză Ana Panco.

Deşi bine îngrădite, curţile pisicilor din Domneşti, nu-s chiar ca o puşcărie. N-au avut nicio evadare, însă, un motan din vecini a intrat prin efracţie în iatacul doamnelor, de câteva ori. Intrusul a fost repede identificat şi alungat. În prezent a fost pedepsit pentru îndrăzneala sa şi a ajuns şi el un biet eunuc.

 

Poveşti şi legende

Pisica Maine-Coon este originară din statul Maine, S.U.A. Fiind una dintre cele mai vechi rase de pisici din istoria Statelor Unite a devenit pisica oficială a statului Maine. Originea pisicii Maine-Coon este necunoscută, în schimb există mai multe poveşti şi legende. Una dintre ele spune ca pisica ar fi apărut în urma încrucişarii între o pisică domestică şi un raton.

O altă poveste spune ca Maine-Coon îşi are originile în pisicile pe care regina Antoaneta le-a adus cu ea când a fugit din Franţa in timpul revoluţiei franceze. Alta spune că rasa a fost adusă de vikingi înainte cu mult timp ca America să fie descoperită de Columb.

Crescătorii sunt, însă, de parere că Maine-Coon a apărut în urma încrucişării pisicilor din Maine cu alte pisici aduse de marinari. Prima pisică Maine Cat – cum era denumirea veche - a intrat in istorie în anul 1886.

În 1950 se înfinţează primul club, iar rasa este recunoscută oficial în anul 1976. În Europa a ajuns pentru prima dată în anul 1972, în Germania. Această rasă superbă este din ce in ce mai populară şi la noi. Este denumită „Giganta politicoasă”.

Vânătoarea de şoareci

La plecarea din felisa Anei Panco orice pisică e însoţită, oricât ţi-ar veni să râzi, de instrucţiuni de folosinţă. Adică ce tip de hrană trebuie să i se dea, ce injecţii are nevoie şi când anume, ce fel de loc de joacă îi e necesar, ce fel de nisip de litieră preferă şi de câtă atenţie îi sunt datori slugile lor, proprietarii.

Discuţia e întreruptă de o nouă ceartă. Arti, ţinut o vreme izolat, a reintrat în comunitate. Numai că societatea civilă pisicească nu-i mai recunoştea mirosul, element fundamental de identificare în lumea miorlăitoarelor. Aşa că s-a lăsat iar cu o scărmăneală din care juniorul a ieşit destul de bine, cu blăniţa neşifonată.

„Într-o zi am găsit trei şoareci morţi într-un castronel cu mâncare. Au vrut sămi arate că sunt hărnicuţe”, se mândreşte Ana. De fapt, adevărata vânătoare e Eryl, care vânează şi muşte.

 

Caracteristicile rasei Maine-Coon

Obţinere: Încrucişare

Greutate: 10 – 12 kg. Se întâmplă să se ajungă, mai rar şi la 15 kg.

Culori predominante: alb, negru, albastru şi maro

Blana: lungă

Temperament: inteligentă, activă, iubitoare şi jucauşă

Media de vârstă: 12 – 15 ani

Alte nume: Maine Coon Cat, Coon Cat, Maine Cat, Maine Shag, American Longhair z

Preț estimativ pentru un exemplar sănătos: 1.000$/ 700-800 euro