Editura Evenimentul si Capital

Nu vrem judecători călăi. Viața la Curte

Eliza Ene-Corbeanu
Autor: | | 3 Comentarii | 3702 Vizualizari

Prin ușa întredeschisă se auzeau drăcuiturile unchiului ei, avocat: - Fir-ar a dracului de treabă, dacă asta mai e justiție! Cum să-l condamni, mă, după o achitare?

Ioana a intrat în birou, privind nedumerită:

- Ce s-a întâmplat, unchiule?

- O știi pe amărâta aia de care ți-am povestit? Aia cu falsurile?

- Da. E dosarul pe care mi l-ai dat să-l citesc săptămâna trecută și m-ai întrebat ce părere am.

- Și ce părere ai avut?

- Că e nevinovată, la prima vedere.

- Lasă-mă cu vederile, că nu ți-am arătat un tablou. Ce părere ai după ce ai citit dosarul?

- N-am apucat să-l termin, unchiule.

- Atunci cum poți avea păreri? Uite, vezi, superficialitatea asta a voastră bagă oameni nevinovați la pușcărie.

- Cât i-au dat?

- Doi ani cu suspendare.

- Păi și de ce ești supărat? E liberă.

- Ioana, Ioana, mai avem multe de lucrat la tine. Nici nu mă gândesc să te las să dai la magistratură, până nu înțelegi cu adevărat ce înseamnă să fii judecător, nu călău.

- Ce spui, unchiule?

- Copile, până nu vezi suferința, nu poți să judeci. Vreau să mă mândresc cu tine, nu să las capul în pământ de rușine.

Ioana era în ultimul an de facultate și își dorea din tot sufletul să fie judecător. Unchiul ei, un avocat renumit, încercase în zadar s-o atragă de partea apărării. Dar măcar nădăjduia că va face din ea un judecător drept, care să nu se creadă mai presus de Dumnezeu.

- Când eram un tânăr judecător, credeam că toată lumea stă în pixul meu. Oamenii tremurau când mă vedeau, iar asta îmi dădea o aroganță de care acum mi-e rușine. Din fericire pentru mine, am avut un șef care m-a adus cu picioarele pe pământ și mi-a arătat cât de important este să ai conștiința împăcată că ai făcut ce trebuie.

Ioana nu prea înțelegea vorbele unchiului ei. La fel cum nu înțelegea de ce acesta alesese să renunțe la cariera de judecător ca să se facă avocat.

- Stai la noi la firmă un an, ca să vezi ce înseamnă justiție atunci când nu ești pe un piedestal. Și dacă nici atunci nu vei înțelege, Dumnezeu mi-e martor că am încercat.

Ioana a cam strâmbat din nas, dar n-avea încotro. Părinții o dăduseră pe mâna avocatului familiei, ca să scoată ceva bun din ea. Mai de silă, mai de milă, s-a dus să vadă cum trăiesc avocații și clienții lor prin sălile de judecată.

Treptat, superficialitatea, care la început o făcuse să nu citească dosarele, s-a transformat într-o adevărată pasiune pentru studiu. A început să-i pese de oameni, să se revolte în fața nedreptății, să înțeleagă și să empatizeze.

- Intră în fiecare sală de judecată. Vezi ce judecător îți place, învață de la el, o sfătuia unchiul ei.

Ioana începea să înțeleagă că nu orice om ajuns în fața justiției e vinovat, că oricât de vinovat ar fi cineva are drepturi, că nimeni nu e mai presus de lege.

- Unchiule, cum voi ști că am dat o soluție bună?

- Vei ști, nu-ți face griji.

Anul de practică la firma de avocatură a trecut pe nesimțite. Ioana începuse să se obișnuiască cu viața asta, se atașase de clienți, nu mai vedea infractori pretutindeni.

A intrat din prima la Institut și toată firma era mândră.

- Puiul ăsta de om va ajunge un judecător pe cinste.

- Numai de n-ar strica-o acolo. Să nu-i bage în cap tâmpenii, își dădeau cu părerea alți avocați.

Ioana era fericită. Știa și simțea că locul ei e acolo. Deși o persoană extrem de sociabilă, a reușit cu greu să-și facă prieteni. Cum avea puțin timp liber, dădea fuga la biroul unchiului, unde o așteptau cazuri adevărate, cu oameni în carne și oase.

- Cum e, copile? Cum te descurci?

- E foarte bine, unchiule. Îmi doresc mult să prind Bucureștiul.

- Ai optat pentru judecător, da?

- Nici nu încape discuție. Niciodată nu voi putea fi procuror. Și știi de ce?

- Spune-mi.

- Datorită ție. Între a acuza și a apăra, eu vreau să fiu cel care face dreptate. 

Bătrânul avocat se simțea împlinit.

- Îți spun un secret, Ioana. Cât timp am fost judecător, îmi făcusem o listă cu avocați pe care îi admiram foarte mult. Și visam să iau câte ceva de la fiecare, iar într-o zi să fiu mai bun decât ei.

- Pentru mine tu ești singurul model, unchiule.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate