În învălmășeala provocată de deconspirarea ofițerului acoperit Victor Ponta, a trecut neobservat faptul că, în comisia juridică a Camerei Deputaților, majoritatea a votat împotriva cererii DNA de încuviințare a arestării deputatului PC Ion Diniță. Acum două zile, Camera Deputaților a încuviințat o altă cerere a DNA, de începere a urmăririi penale împotriva fostului ministru Valerian Vreme. După opinia mea, regula este cea din cazul Diniță: parlamentarii rămân structural niște adversari ai DNA și vor continua să respingă cererile acestei instituții. Situația lui Valerian Vreme, care s-a autosuspendat din PMP, este o excepție și se explică prin antipatia pe care PSD și Victor Ponta o au față de toți apropiații lui Traian Băsescu. Sunt destul de convins că, la Senat, va fi respinsă solicitarea procurorilor de începere a urmăririi penale în dosarul Ecaterina Andronescu- Microsoft.
Situațiile acestea au devenit banale, în mod constant parlamentarii abuzează de imunitate și blochează anchetele Parchetului. Opinia publică se scandalizează – din ce în ce mai puțin - și uită. Trecem prea ușor peste faptul că România ratează astfel câteva ținte fundamentale pe care le-a avut la momentul intrării în Uniunea Europeană: ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) și aderarea la Schengen. În plus, din februarie până acum, practic a fost blocată absorbția fondurilor de coeziune. Ministerul Fondurilor Europene nu a oferit o explicație, dar tot mai multe informații neoficiale arată că UE verifică fiecare cerere de plăți venită din România din cauza suspiciunilor de corupție. Nu o să reușim să absorbim suma alocată pentru acest an și vom pierde sute de milioane de euro. În paranteză fie spus, văd că s-a băgat sub preș faptul că anul acesta a trebuit să returnăm către UE alte câteva sute de milioane – corecția pentru cheltuielile corupte din anii anteriori.
Ceea ce vreau să spun – am mai văzut un comentariu în acest sens zilele trecute – este că întreaga clasă politică română a uitat complet de ce România a intrat în UE, a abandonat obiectivele majore, de interes public, și, în schimb, a tratat Bruxelles- ul ca pe o vacă de muls. Fondurile europene se sifonează către clienții politici, în pozițiile bine plătite de la Parlamentul European sau de la Comisie sunt trimiși prietenii de familie sau rudele. Din când în când, vin cei de la Comisia Europeană și ne mână de la spate, ca să reintrăm în rândul turmei. Acțiunile punitive ale Bruxelles- ului sunt însă tot mai ineficiente, pentru că politicienilor români nu le mai pasă nici de Schengen, nici de MCV, nici de fonduri. Cu un Parlament care oferă azil tuturor pușcăriabililor nu avem nici o șansă la rapoarte pozitive pe MCV și, în consecință, este exclus să fim primiți în Schengen.
În condițiile în care președintele României este cel care reprezintă România la Consiliul European și are un rol crucial în arhitectura acestei organizații, m-aș fi așteptat la o discuție mai serioasă pe acest subiect. Nimic. Pur și simplu subiectul nu există pe agenda candidaților. În programele lor se înșiră o serie de generalități călduțe, nimic concret.
România ratează niște oportunități extraordinare, pentru că nu există suficientă presiune publică pe subiectele europene, iar majoritatea politicienilor sunt incompetenți în acest domeniu. Nu-i interesează UE decât în măsura în care pot folosi banii care vin de acolo în interes propriu. Modul în care deturnăm peste 400 de milioane de euro din fondurile de coeziune alocate în exercițiul bugetar 2014- 2020 și-i cheltuim pentru pomeni în alimente este exemplar. Practic, UE va plăti pomenile electorale ale baronilor locali.
Aș spune, cu oarecare naivitate, că aștept de la viitorul președinte al României ca, după ce iese din euforia electorală, să relanseze dezbaterea despre rolul acestei țări în UE. Dar sunt conștient de naivitatea acestei așteptări.
Recomandările noastre
