Chiar dacă, în urmă cu 24 de ani, Basarabia s-a contopit cu patria-mamă doar simbolic, ziua de 27 martie 1992 trebuie să rămână consemnată în analele istoriei ca o zi sfântă pentru români. Am fost atunci, ca reporter la unul din marile ziare naționale, un umil cronicar a ceea ce am numit ”Lungul drum al tinerilor basarabeni către Casă”.

Ei, frumoșii  în cămeșe albe de pe ambele părți ale Prutului, și-au botezat marșul ”Drumul Crucii”.

Câți dintre bucureșteni  își mai amintesc  azi de acel 27 martie, când o procesiune albă, în formă de cruce, a tăiat Capitala sub ropote de aplauze? 

Câți români își amintesc că în fruntea tinerilor era Marian Munteanu și ai lui studenți?

Relatările despre evenimentele acelor ani nu se găsesc pe net, ci doar în arhiva ziarelor din biblioteci.

De aceea o să reiau pasaje din reportajul scris în urmă cu 24 de ani. Un infim omagiu adus unui moment în care s-a ratat politic o apropiere mai profundă între București și Chișinău, o vrednică amintire pentru că duminică, 27 martie 2016, la Chișinău, peste 50.000 de persoane s-au stâns într-un miting, cerând unirea Basarabiei cu România. La București a fost liniște.

Cum au făcut studenții de la Chișinău și București primii pași spre unire

”27 martie 1992. Plecați din Chișinău, din fața monumentului lui Ștefan cel Mare, cei 30 de tineri au ajuns, la ora 9.00, la prima poartă a Bucureștiului: aeroportul Otopeni. Erau așteptați de polițiști din Serviciul Circulație al Capitalei, Asociația Cadrelor Militare de la Otopeni, filiala ”Ion Antonescu” a Asociației  ProBasarabia și Bucovina. Elevi basarabeni, care învață în România, i-au întâmpinat cu aplauze și cântec de fanfare. Am văzut militari cu ochii în lacrimi, români și romance îmbrățișând și sărutându-și frații veniți de departe.

La pădurea Băneasa, grupul de basarabeni, purtători de cruce, a fost așteptat de un grup de tineri condus de Marian Munteanu, liderul partidului ”Mișcarea pentru România”. În jurul orei 11.30, s-a ajuns în Piața Presei Libere, iar de aici s-a înaintat către Arcul de Triumf. Sub Arcul speranțelor noastre, primarul sectorului 1, Flor Pomponiu, i-a primit pe tineri cu pâine și sare. A fost oficiată o mica slujbă religioasă pentru întregirea neamului. Apoi, mulțimea a cântat cu emoție ”Cu noi este Dumnezeu”.

La ora 12.15, coloana a trecut prin fața ambasadei Federației Ruse. Un număr de cica 50 de jandarmi și polițiști formaseră zid viu în fața instituției asaltată doar de strigătul ”Jos cizma de pe Basarabia!”

Prin dreptul Guvernului s-a trecut, am spune, cu totală indiferență. Este un moment de respiro, în care unul dintre organizatorii marșului ”Drumul Crucii” pe teritoriul României ne spune că este foarte greu de păstrat echidistanța față de poliție, deoarece pe traseu s-a încercat atragerea lor de către unele partide politice. ”Nu spun că nu este bine ca partidele politice să fie prezente. E bine că sunt alături de noi, dar să nu fim folosiți pentru campanie electorală”.

Pe măsură ce se pătrunde către centrul orașului, rândurile coloanei se îngroașă. În Piața Revoluției, participanții sunt așteptați de câteva sute de persoane ce flutură flori sau portretul Regelui Mihai. Se scandează ”Basarabia, pământ românesc!” și ”România Mare!”. Crucea vie pătrunde în Piață într-un careu în care alături de câțiva basarabeni, se află și Marian Munteanu. S-a renunțat la depunerea unei coroane de flori la statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român și sutele de oameni străbat Calea Victoriei, îndreptându-se către Patriarhie, unde va fi oficiată o slujbă religioasă de către Sfinția Sa Prea Fericitul Teoctist.

La ora 15.30 participanții ajung la capătul traseului: Piața Universității. Erau așteptați aici de mii de oameni. Se putea citi pe pancarte: ”Liceul Dante Alighieri”, ”Solidaritatea Universitară”, ”Partidul Alianța Civică”, ”Organizația de tineret a P.N.Ț.C.D.”.

O nouă slujbă pentru reîntregirea neamului este ținută de un sobor de preoți la Troiță, acoperită în această zi de flori. ”Binecuvântează Doamne, pământul pe care moșii și strămoții noștri l-au sfințit cu credință și prin jerfa lor, cu lacrimile și cu sudoarea lor. Reîntregește, Doamne, și ocrotește întreg pământul românesc în care zac osemintele părinților noștri și binecuvântează legătura duhovnicească dintre generațiile care te-au mărit în același grai și în aceeași credință”.

Din miile de piepturi, răsună ”Tatăl nostru”. În jurul Troiței, toată lumea îngenunchiază. Inclusiv polițiștii care protejau lanțul uman format de tinerii basarabeni. Începe să plouă. Românii plâng. Organizația ”Jilava 21-22” depune coroane de flori și aprinde lumânări.

Dintre personalitățile bucureștene, doar colonelul Nicolae Nițu se află în dublă calitate: de comandant al trupelor de poliție din București și de tată al cărui copil a fost ucis de gloanțe în timpul Revoluției. Cu siguranță, cea de-a doua calitate primează, căci are ochii umezi de lacrima durerii.

Din balconul Universității vorbește președintele Ligii Studenților din Chișinău, dl. Valeriu Manea, care aduce la cunoștință că studenții din Basarabia au devenit membri ai Ligii Studenților din România. Ultimul cuvânt al tinerilor basarabeni a fost adresat întregii națiuni: ”Drumul Crucii se oprește aici. Tineretul român este hotărât să meargă înainte.

Vom construi un stat român reîntregit și puternic, care să fie un loc de seamă al Europei. Nu vom obosi niciodată să afirmăm că Școala, Biserica și armata reprezintă garanțiile existente ale statului și poporului nostru. Fie ca această mișcare a noastră prin trupul țării să fie demers pentru nașterea unei generații noi pentru România. Așa să ne ajute Dumnezeu!”.

La ora 16.30 cei 30 de tineri de dincolo de Prut s-au îmbarcat într-un autocar pus la dispoziție de O.N.T. și au părăsit Piața Universității.”

Așa s-a încheiat un marș al năzuinței. Președintele Ion Iliescu, mult prea apropiat de Moscova sau mult prea temător, a ratat atunci să facă măcar un minim gest istoric: să participe la marșul uniunii!