Necredincioșii cer dovezi despre existența și Dumnezeirea lui Hristos, deși le au sub nas, mai evidente decât propria lor aroganță. Sărbătoarea Rusaliilor, când Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli și a fost creată Biserica creștină, este un bun prilej de aducere aminte.
Așadar, ne aflăm la cincizeci de zile de la Învierea lui Iisus și la zece zile de la Înălțarea la Cer. Potrivit relatării clare și alerte, asemenea unui reportaj, a Sfântului Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor”, este duminică, ceasul al treilea din zi (aproximativ ora 9 dimineața). Ucenicii lui Iisus sunt cu toții adunați la un loc, așa cum le ceruse Acesta la Înălțare: „Însă voi să rămâneți în Ierusalim, până când vă veți îmbrăca cu putere de sus”.
Deodată, „din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede” „și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei”.
Atunci, cu apostolii are loc o formidabilă transformare. Primul ei „simptom”: încep „să vorbească în alte limbi”. Ei, pescarii simpli, dulgherii, majoritatea analfabeți, devin brusc vorbitori de limbi străine. Și nu una sau două, ci în toate limbile celor ce se aflau atunci la Ierusalim. Și erau acolo oameni din toate părțile pământului: „parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți, cretani și arabi”, care cu toții îi auzeau vorbind în limbile lor.
Al doilea „simptom”: apostolii devin deodată și excelenți oratori. Petru singur, un biet pescar neștiutor de carte dintr-un sat de pe malul Mării Galileii, printr-un discurs magistral, reușește în acea duminică să convertească pe loc la credința în Hristos-Dumnezeu nu mai puțin de 3000 de oameni.
Al treilea „simptom”: după ce trag la sorți, cei 12 apostoli se împrăștie în toate colțurile lumii, unde, grație darului lor, nu au nici o problemă să se facă înțeleși de localnici, câștigându-le astfel mult mai ușor încrederea. Dar asta nu e tot: ei, lașii, care se lepădaseră de Hristos (pe Golgota, lângă Cruce, alături de Maica Domnului, a stat doar tânărul Ioan), ei, fricoșii, care, de spaima autorităților, sunt găsiți de Iisus cel Înviat închiși și tremurând în casă, dobândesc instantaneu curajul nebun de a înfrunta moartea: dintre cei 12, singur Ioan nu moare martirizat, toți ceilalți sfârșesc în urma unor torturi cumplite. Toți suportă chinurile cu o tărie neverosimilă, dându-și duhul cu zâmbetul pe buze.
În fine, dacă necredincioșilor nu le sunt suficiente cele trei dovezi de mai sus, iat-o și pe a patra: acești 12 oameni simpli, cărora li se alătură, printr-un alt miracol uriaș, Pavel, reușesc ca în mai puțin de o sută de ani să răspândească și să impună creștinismul în toată lumea cunoscută în secolul I. Milioane și milioane de oameni, regiuni, țări și imperii întregi, toate societăți cu orânduiri așezate, unde zeitățile locale sau de import aveau vechimi de sute și mii de ani și adoratori statornici, sunt cucerite fulgerător de noua religie. Nu cu tăișul sabiei, ci cu tăria Cuvântului. Nu cu Forța, ci cu Blândețea, Mila, Iubirea și Jertfa de sine. Idolii cad pe capete, zeii de prăbușesc ca retezați pe pământul îmbibat de sângele mucenicilor.
În mai puțin de un veac de la Răstignirea Sa pe Cruce, Iisus a schimbat fața lumii. De ce alte dovezi mai este nevoie?
Recomandările noastre
