Fostul judecător Cristi Danileț a fost unul dintre cei care s-au implicat foarte mult în discuțiile pe tema controversatei arhive a Serviciului Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), după dezvăluirile făcute de EVZ, sub semnătura lui Dan Andronic. Fostul magistrat a declarat în mai multe rânduri că nu a intrat în arhivă decât în momentul în care a fost avizat de o decizie, dar s-a încurcat, în interviurile din spațiul public, în explicațiile pe care le-a dat. Evenimentul Zilei a comparat declarațiile lui Cristi Danileţ cu cele făcute de el, dar și de alte persoane care au avut legături cu arhiva SIPA. Astfel, am constatat mai multe inadvertențe în spusele judecătorului, dar și în informațiile pe care acesta, conform Telegramelor WIKILEAKS, le dădea ofi țerilor de la Ambasada SUA de la București. Mai mult, într-un interviu la Radio România Actualități, din 26 mai 2017, acesta a avut o intervenție în care s-a încurcat în explicații. Facem o paralelă între spusele lui Cristi Danileţ și cele declarate de celelalte persoane care au adus în discuție detalii despre modul în care a fost gestionată arhiva SIPA, începând cu ianuarie 2005, moment în care a fost numită Monica Macovei la conducerea Ministerului Justiției

Danileţ, însărcinat de ministrul Justiţiei, Monica Macovei, să analizeze dosarele SIPA şi să furnizeze un raport cu privire la arhivă: „Magistrații erau monitorizați preponderent pe activitatea profesională, li se analizau anumite hotărâri judecătorești, ori li se întocmeau caracterizări de bine sau de rău, care ajungeau pe masa ministrului, astfel încât serviciul să controleze numirile în funcțiile de conducere. Unii magistrați erau însă monitorizați și pe viața privată Ce localuri frecventau, cu cine se întâlneau și chiar cu cine împărțeau viața intimă. Deși conform atribuțiilor sale, SIPA trebuia să se ocupe exclusiv de strângerea de informații care priveau corupția din sistem, în realitate serviciul strângea date de orice natură despre magistrați, avocați, grefieri, polițiști, oameni de afaceri… Au fost două camere de note informative, care erau folosite fie pentru demararea de anchete penale unde era cazul, scop în care notele ajungeau la Procurorul General, fie pentru informarea ministrului Justiției, care ajungea astfel să decidă cu privire la curiera magistraților – pe atunci ministrul făcea numirile la vârful parchetelor, el propunea numirile la conducerea instanțelor, el promova acțiunile disciplinare și el dădea avizul pentru cercetarea penală, arestarea sau trimiterea în judecată a judecătorilor și procurorilor. Comisia din care am făcut parte, nu a finalizat obiectivul pentru care a fost numită, din motive obiective. Am fost doar doi magistrați, eu și procurorul Paul Dumitriu, care trebuia să stabilim ce tip de informații s-au cules, cum au fost valorificate și să propunem soluții privind soarta arhivei” (Lumea Justiţiei, 2010).

Magistratul susţine că nicio informaţie din arhivă nu a ajuns la Macovei şi nu a fost folosită de vreun membru al comisiei, aceste fapte reprezentând infracţiuni. Danileţ spune că a văzut aproximativ 300 de note informative, numărul total fiind de câteva mii, datând doar din perioada 2001-2005, restul fiind arse din ordinul miniştrilor de Justiţie anteriori. „Anterior mandatului Macovei, SIPA/ DGPA a cules şi informaţii privind viaţa privată a magistraţilor şi a altor categorii de persoane aflate în contact cu sistemul de justiţie. Fiind revolta că nimeni nu La începutul interviului difuzat de Radio România-Actualități (RRA), realizat de moderatoarea Alexandra Andone, Cristi Danileţ încearcă să acrediteze ideea că în anul 2006 nu a intrat în arhiva SIPA. Mai mult, fostul magistrat susține că nu a avut acces la dosare din arhivă, dar că a aflat ce scrie în documente. Acesta mai precizează, în cadrul discuției, că în 2005 avea certificate ORNISS. EVZ a făcut o solicitare, în baza legii 544/2001, pentru a afla dacă fostul magistrat a avut sau nu un astfel de document pentru a citi documente SSID. Ministerul Justieței nu a răspuns încă.

Preluare RRA

Realizator: Care a fost scopul pentru care aţi intrat dumneavoastră în această arhivă? Deci, a fost un ordin al ministrului, v-a desemnat pe dumneavoastră, cu ce scop şi ce a rezultat din activitatea dumneavoastră? Cristi Danileţ: Închipuiţi-vă momentul lui iunie 2006, când se desfiinţează în totalitate DGPA-ul, fosta SIPA, se închide activitatea acesteia, sunt eliberaţi din funcţie cei 180 de angajaţi, ofiţeri şi subofiţeri SIPA, şi se depozitează toate documentele în cele două camere de care v-am vorbit. Primul lucru pe care l-a făcut ministrul era să stabilească ce anume avem în acele camere, întrucât nu erau predate registre, opisuri, indexări ş.a.m.d. Nu ştiam ce documente s-au strâns în acea cameră. Prin urmare, ministrul desemnează – este adevărat, de-abia în ianuarie 2007 – doi oameni, pe mine şi un coleg procuror, pentru a merge în arhivă şi a face o evaluare a acesteia: ce tip de documente avem, de ce natură sunt ele, cine ar trebui să le inventarieze, cam în cât timp. Vă daţi seama, în momentul în care, eu personal niciodată nu am avut de-a face cu o structură a serviciilor de informaţii până acum şi, în momentul în care am desigilat uşa şi am intrat în fiecare din cele două camere, nu ştiam de unde să încep, neavând o evidenţă clară a documentelor de acolo. Realizator: Şi atunci, cum vă explicaţi faptul că o comisie ulterioară, cea din care au făcut parte doamna Laura Scântei, domnul Horia Georgescu, spun că exista o metodă de arhivare, de opisare a acestei arhive, că exista şi un format electronic? Cristi Danileţ: Este simplu: pentru că dumnealor au parcurs acea arhivă în câteva luni, în timpul unor vizite în mod regulat. Realizator: Este adevărat.

Cristi Danileţ: Deci, au ajuns în cele din urmă, lăsaţi-mă să vă explic, au ajuns în cele din urmă la documentele de care eu vă vorbesc. Dar eu v-am spus de prima noastră intrare, când deschizi uşa şi vezi un maldăr de documente aranjate pe rafturi. De unde începi? Georgiana Iorgulescu: Domnule judecător, aţi intrat în 2006 sau în 2007? Cristi Danileţ: În 2007. Georgiana Iorgulescu: În 2006 nu aţi intrat deloc? Cristi Danileţ: Din iunie 2006 până în ianuarie 2007 nu a intrat nimeni. Georgiana Iorgulescu: Există o comisie, din care făceaţi şi dumneavoastră parte şi istoricul Marius Oprea, era o listă mai lungă, şi domnul procuror care spune că nu este adevărată şi în integralitate arhiva aceasta. Asta a fost prima comisie. Cristi Danileţ: Da, este prima comisie de inventariere a patrimoniului SIPA şi de stabilire a calendarului de desfiinţare. Georgiana Iorgulescu: Păi, şi în 2006. Este 2006, nu a intrat nimeni, cum s-a făcut inventarierea în 2006, dacă nu a intrat nimeni acolo şi dumneavoastră spuneţi…? Cristi Danileţ: Nu prin contact fizic cu arhiva, ci doar pe bază de documente furnizate de servicii. Adică: am stabilit calendarul, patrimoniul, destinaţia patrimoniului, data la care efectiv DGPA îşi încetează activitatea, ce anume se întâmplă cu oamenii care sunt eliberaţi din funcţii.  Prima minciună: „Am intrat în arhivă în 2007” vată frecventau riera Magistr Fostul judecător Cristi Danileț a fost unul dintre cei care s-au implicat foarte mult în discuțiile pe tema controversatei arhive a Serviciului Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), după dezvăluirile făcute de EVZ, sub semnătura lui Dan Andronic. Fostul magistrat a declarat în mai multe rânduri că nu a intrat în arhivă decât în momentul în care a fost avizat de o decizie, dar s-a încurcat, în interviurile din spațiul public, în explicațiile pe care le-a dat. Evenimentul Zilei a comparat declarațiile lui Cristi Danileţ cu cele făcute de el, dar și de alte persoane care au avut legături cu arhiva SIPA. Astfel, am constatat mai multe inadvertențe în spusele judecătorului, dar și în informațiile pe care acesta, conform Telegramelor WIKILEAKS, le dădea ofi țerilor de la Ambasada SUA de la București. Mai mult, într-un interviu la Radio România Actualități, din 26 mai 2017, acesta a avut o intervenție în care s-a încurcat în explicații. Facem o paralelă între spusele lui Cristi Danileţ și cele declarate de celelalte persoane care au adus în discuție detalii despre modul în care a fost gestionată arhiva SIPA, începând cu ianuarie 2005, moment în care a fost numită Monica Macovei la conducerea Ministerului Justiției u a fost tras la răspundere vreodată pentru activitatea ilegală a acestui serviciu faţă de colegii mei magistraţi, am decis să fac un raport verbal cu privire la activitatea SIPA. Astfel, am adus la cunoştinţa publicului aceste aspecte, prin relatări constante în presă (Revista22, pesurse.ro, EvZ) şi pe blogul personal, făcute începând cu luna mai 2007, în cadrul unei conferinţe special organizate în 2008 de către o asociaţie a magistraţilor la care au participat şi reprezentanţi ai unor ambasade, precum şi într- o carte despre corupţia din justiţie publicată în anul 2009”, scrie judecătorul.

Prima minciună: „Am intrat în arhivă în 2007”

La începutul interviului difuzat de Radio România-Actualități (RRA), realizat de moderatoarea Alexandra Andone, Cristi Danileţ încearcă să acrediteze ideea că în anul 2006 nu a intrat în arhiva SIPA. Mai mult, fostul magistrat susține că nu a avut acces la dosare din arhivă, dar că a aflat ce scrie în documente. Acesta mai precizează, în cadrul discuției, că în 2005 avea certificate ORNISS. EVZ a făcut o solicitare, în baza legii 544/2001, pentru a afla dacă fostul magistrat a avut sau nu un astfel de document pentru a citi documente SSID. Ministerul Justieței nu a răspuns încă. Preluare RRA

Realizator: Care a fost scopul pentru care aţi intrat dumneavoastră în această arhivă? Deci, a fost un ordin al ministrului, v-a desemnat pe dumneavoastră, cu ce scop şi ce a rezultat din activitatea dumneavoastră?

Cristi Danileţ: Închipuiţi-vă momentul lui iunie 2006, când se desfiinţează în totalitate DGPA-ul, fosta SIPA, se închide activitatea acesteia, sunt eliberaţi din funcţie cei 180 de angajaţi, ofiţeri şi subofiţeri SIPA, şi se depozitează toate documentele în cele două camere de care v-am vorbit. Primul lucru pe care l-a făcut ministrul era să stabilească ce anume avem în acele camere, întrucât nu erau predate registre, opisuri, indexări ş.a.m.d. Nu ştiam ce documente s-au strâns în acea cameră. Prin urmare, ministrul desemnează – este adevărat, de-abia în ianuarie 2007 – doi oameni, pe mine şi un coleg procuror, pentru a merge în arhivă şi a face o evaluare a acesteia: ce tip de documente avem, de ce natură sunt ele, cine ar trebui să le inventarieze, cam în cât timp. Vă daţi seama, în momentul în care, eu personal niciodată nu am avut de-a face cu o structură a serviciilor de informaţii până acum şi, în momentul în care am desigilat uşa şi am intrat în fiecare din cele două camere, nu ştiam de unde să încep, neavând o evidenţă clară a documentelor de acolo.

Realizator: Şi atunci, cum vă explicaţi faptul că o comisie ulterioară, cea din care au făcut parte doamna Laura Scântei, domnul Horia Georgescu, spun că exista o metodă de arhivare, de opisare a acestei arhive, că exista şi un format electronic?

Cristi Danileţ: Este simplu: pentru că dumnealor au parcurs acea arhivă în câteva luni, în timpul unor vizite în mod regulat.

Realizator: Este adevărat.

Cristi Danileţ: Deci, au ajuns în cele din urmă, lăsaţi-mă să vă explic, au ajuns în cele din urmă la documentele de care eu vă vorbesc. Dar eu v-am spus de prima noastră intrare, când deschizi uşa şi vezi un maldăr de documente aranjate pe rafturi. De unde începi?

Georgiana Iorgulescu: Domnule judecător, aţi intrat în 2006 sau în 2007?

Cristi Danileţ: În 2007. Georgiana Iorgulescu: În 2006 nu aţi intrat deloc? Cristi Danileţ: Din iunie 2006 până în ianuarie 2007 nu a intrat nimeni.

Georgiana Iorgulescu: Există o comisie, din care făceaţi şi dumneavoastră parte şi istoricul Marius Oprea, era o listă mai lungă, şi domnul procuror care spune că nu este adevărată şi în integralitate arhiva aceasta. Asta a fost prima comisie.

Cristi Danileţ: Da, este prima comisie de inventariere a patrimoniului SIPA şi de stabilire a calendarului de desfiinţare.

Georgiana Iorgulescu: Păi, şi în 2006. Este 2006, nu a intrat nimeni, cum s-a făcut inventarierea în 2006, dacă nu a intrat nimeni acolo şi dumneavoastră spuneţi…?

Cristi Danileţ: Nu prin contact fizic cu arhiva, ci doar pe bază de documente furnizate de servicii. Adică: am stabilit calendarul, patrimoniul, destinaţia patrimoniului, data la care efectiv DGPA îşi încetează activitatea, ce anume se întâmplă cu oamenii care sunt eliberaţi din funcţii.

Băsescu: „Cristi Danileţ minte când vorbește despre arhiva SIPA”

Fostul președinte Traian Băsescu a declarat, duminică, la postul de televiziune România TV, că fiica sa, Ioana Băsescu, „a avut parte de o supraveghere sălbatică”, iar cererea a fost semnată chiar de Laura Codruţa Kovesi. În emsiune fostul președinte a lansat un atac la adresa judecătorului Cristi Danileţ pornind de la subiectul arhivei SIPA. Acesta a spus că fostul judecător minte cu privire la ceea ce a făcut în arhivă, dar nu a dat detalii despre acest lucru. Mai mult, după ce Danileţ a afirmat că arhiva SIPA conţine informaţii personale despre judecători, care nu ar trebui să fie în posesia niciunui serviciu secret din România, fostul preşedinte ripostează cu exemplul propriei familii. „L-aş întreba pe Danileţ cum a fost când fiicei mele i s-a pus microfon sub pat? Fiica mea a fost la un pas să dea afară o femeie care venea să facă curăţenie de două ori pe săptămână. A găsit uşa descuiată şi femeia se jura că nu a lăsat-o descuiată. După ce am văzut mandatul de supraveghere totală semnat de alţi corifei ai anticorupţiei, Şelaru şi alţii, pe care i-am văzut şi umili, miam dat seama”, a declarat Băsescu la RTV. „Cum, mă, voi, judecătorii, care daţi mandat să se intre în sufletul oamenilor, spuneţi că despre voi nu trebuie să se ştie? Dacă despre fiica mea aţi vrut să ştiţi ce face în dormitor, ce face în biroul de notar, de ce să nu se ştie despre voi?”, a mai afirmat Băsescu. Potrivit fostului preşedinte, fiica sa Ioana „a avut parte de o supraveghere sălbatică”, iar cererea a fost semnată chiar de Laura Codruţa Kovesi. Băsescu spune că a avut întotdeauna un respect deosebit pentru judecători, spre deosebire de procurori, care „unii sunt defecţi, scriu editoriale” în loc de rechizitorii. Respectul său pentru judecători ar fi fost însă spulberat chiar de judecătorii care au semnat mandatul de supraveghere a fiicei sale