Se poate ca demonstraţiile masive de duminică să fi cauzat. Nu doar provocând câteva mişcări ale plăcilor tectonice din interiorul nevăzut al Puterii (inclusiv al Serviciilor!), dar şi complicând şi mai tare ebuliţia genetică oricum perfect năucă a câtorva dintre fiinţele cu tulburări de postură grave, cocoţate cu nesimţire pe meterezele publice.

 Atitudinile lor bizare ne conving de trăinicia vechii presupuneri că, dincolo de criza mondială de leadership, sărăcia de duh românească – mândră, veselă şi de viitor – îşi are izvorul specific în genomul din ce în ce mai rarefiat al ultimilor săi 70 de ani de viaţă. Declaraţiile lor halucinante ne duc liniştite la gândul că această stare de lucruri confuză, acest deranjament cromozomial din alcătuirea clasei politice conducătoare din România, va mai dura şi se va perpetua mult timp de acum încolo. Poate până la sfârşitul Judecăţii de Apoi. Ba chiar şi un pic după…!

Presiunea zecilor de mii de români care au ieşit, pe ger, în stradă, în nenumărate oraşe din ţară, s-a lăsat greu, în acelaşi timp, şi peste neuronii unor invitaţi ai televiziunilor aservite, sufocându-le şi puţina limpezime a minţii cu care natura prudentă i-a înzestrat. Parafrazând o replică celebră din opera lui Camil Petrescu, am putea spune: „Câtă lipsă de luciditate, atâta dramă”! Sigur, reacţiile lor au fost unele umorale, altele umoristice. Însă un lucru a fost mai mult decât evident: ele au supurat pe la margini frică. O frică purulentă.

De pildă, premierul Grindeanu a fost invitat la Antena 3 chiar în intervalul desfăşurării mitingurilor, având astfel speranţa că oamenii vor renunţa la proteste şi se vor buluci în faţa televizoarelor, ca să-l vadă de aproape. În lălăiala lui, îmbăloşată de promisiuni demente (parcă era Ceauşescu în ziua de 21 decembrie 1989!), a scăpat şi un grăuncior de otravă: „E prea multă democraţie!”. Serios? În acest context, ştirea că el şi Daciana Sârbu sunt veri primari nu e relevantă decât putinţa de a constata că fluidul genetic precar din familia fostului securist răspopit este foarte viguros.

La rândul său, Pavel Abraham, pe care uniforma de miliţian i s-a lipit definitiv de şoric, a grohăit mult mai aplicat în studioul RTV, acolo unde se simte ca un semizeu cu cozoroc. El a spus că, la o adică „organele statului pot folosi, în mod democratic, inclusiv muniţie reală asupra manifestanţilor”. Cred că personajul orwellian se şi vedea în fruntea trupelor de represiune, stârpindu-i „în mod democratic” pe golanii de pe străzi!   

Şi, ca să punem bomboana pe coliva de spital, la un alt post tv, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat – ca să spunem aşa, „negru pe alb” – că „există riscul să ajungem într-un război civil, dacă s-ar organiza contramanifestaţii”. Deci, al doilea om din statul numit România foloseşte sintagma „război civil”… Apoi, e clar că nu-i a bună!

Reacţiile aiuritoare ale guvernanţilor la demonstraţiile de duminică seara au dezvăluit că bolânzeala genetică a clicii penale ce conduce acum România e precis determinată.

Ea va ţine exact cât va ţine răbdarea noastră.