Simt că nu greșesc foarte mult când afirm că Dan Voiculescu este o mică lume. Din care majoritatea dintre noi facem parte, într-un fel sau altul.
Eu nu cunosc chiar pe nimeni care să nu fi avut o legătură cu Securitatea. Din poziția de victimă directă sau colaterală, din poziția de colaborator, sau poate chiar lucrător direct, cu acte în regulă. Nu cunosc chiar nici un român, mă refer la cei puțin trecuți de adolescență, care să nu fi auzit de acest cuvânt. Fie că scuipă pe el, fie că îl acceptă pentru că ceva din viața lor s-a atins de asta și nu întotdeauna a fost foarte rău. După părerea mea, trebuie să recunoaștem că Securitatea, sau mai bine spus securiștii și tot ce se mișcă sau s-a mișcat în jurul lor, reprezintă un fel de minoritate națională. Din păcate! Nimic nu se mai poate schimba. Ăștia suntem.
În acest context, apropiata ieșire din scenă a lui Dan Voiculescu mi se pare un moment memorabil. Pentru oricine pricepe ceva din mersul Justiției este evident că dânsul va fi condamnat. Pentru că a comis niște fapte de corupție și, mai ales, pentru că a venit momentul ca și oamenii de categoria lui să dea socoteală. Foarte rar cei de teapa lui Dan Voiculescu au fost definitiv condamnați în ultimele decenii. Ei au făcut ce au vrut și au reușit să nu se supună legii. Cea mai mare parte dintre ei, pe care i-aș cataloga și foarte inteligenți, au furat și au tăcut. Nu s-au băgat în seamă cu nimic și nu s-au apropiat de zona politică. Ei vor muri liberi și bogați, poate măcinați de coșmaruri și infinitele murdării pe care le-au făcut, culmea, chiar fără să fie conștienți de asta.
Dan Voiculescu este ceva mai aparte. De decenii el se află în atenția opiniei publice. Alegătorii nu l-au plăcut niciodată, pentru că nu a câștigat nimic, dimpotrivă. Cei pe care a reușit să îi plătească cu milioanele lui i-au cântat în strună, l-au aprobat în tot ce spunea și, fără să vrea ei, venerându-l, l-au făcut să își cam piardă din vigilență și să se creadă mai valoros decât este.
Sunt fascinat cât de unită este (deocamdată) familia lui Bercea Mondial, chiar dacă toți au necazuri. Dar nu pot să înțeleg cum Dan Voiculescu, la care legăturile de rudenie par să fie la fel de robuste, și-a băgat copilul în infracțiuni. La nivelul lui de cunoaștere a lumii din jur, George Copos nu trebuia să fie ales ca un partener de furat pentru fiica lui. Nu putea să se termine bine.
Și peste câteva zile, puțin peste trei săptămâni, Dan Voiculescu, într-un fel ultimul împărat al Securității, se va duce la pușcărie. Față de membrii CPEx, el nu se lasă. Joacă tare. Încă amenință. Încă spune că nu are nici o vină cu nimic. Are vână și probabil că și din acest motiv a rezistat atât de mult. Este posibil ca el să credă că România este a lui și în acest sens chiar să nu se considere vinovat. Dar , tot în aceste zile, se răscolesc multe dosare. Previzibilul final al lui Dan Voiculescu nu este decât un mic moment greu pentru corupție și pentru corupți. Odată cu el și într-un ritm mult mai rapid, vor pica multe capete. Reforma statului și a Justiției, un fel de perlă a coroanei regimului Băsescu se va încheia în mare cinste. Îi sfătuiesc pe directorii de programe ai principalelor televiziuni să nu dea bani pe filme artistice. Nu se va mai uita nimeni la ele în următoarele luni. Vom avea alte programe mult mai interesante și necesare.
Recomandările noastre
