Dacă Grecia iese din zona euro, ce va urma? - este problema pe care o ridică Nouriel Roubini şi Niall Ferguson, în Financial Times. Cei doi analişti au gândit pas cu pas cum se poate reabilita zona euro în eventualitatea unui exit al Greciei. Iată ce a rezultat.

Drumul pentru ieşirea din criză pare destul de clar, scriu cei doi. Mai întâi, este nevoie de un program de recapitalizare a băncilor din zona euro, atât a celor de la periferie, cât şi a celor de la centru, prin Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară şi succesorul acesteia, Mecanismul de Stabilitate Financiară.

Pe de altă parte, pentru a evita golirea băncilor din zona euro, destul de probabilă în cazul în care Grecia iese din uniunea monetară, este nevoie de crearea unui sistem de garantare a depozitelor la nivelul Uniunii Europene.

Apoi, pentru a reduce hazardul moral, este nevoie şi de câteva măsuri suplimentare. Trebuie să existe o rezoluţie la nivelul băncilor ca, în cazul în care au probleme, toţi cei cu împrumuturi neperformante să fie traşi la răspundere înainte de a se apela la banii contribuabililor pentru salvarea băncilor.

Pe de altă parte, trebuie luate măsuri pentru a stimula creşterea economică. Reformele structurale care ar încuraja dezvoltarea trebuie accelerate. Pentru asta este nevoie de relaxare monetară din partea Băncii Centrale Europene, de un euro slab, de stimuli fiscali, de stimularea dezvoltării infrastructurii la periferie şi de creşterea salariilor peste productivitate în centrul zonei euro, pentru a majora consumul.

Eurobondurile sunt cheia

În fine, luând în calcul problemele de datorie suverană cu care se confruntă anumite state şi costurile mari la care sunt nevoite să se împrumute, nu există altă alternativă decât împărţirea sarcinii datoriei.

Există acum diverse propuneri pentru emiterea de eurobonduri. Dintre acestea, cea elaborată de Consiliul German al Analiştilor Economici, care prevede crearea unui fond de salvare europeană, pare de preferat - nu pentru că ar fi cea mai bună, ci pentru că este singura care poate asigura Germania că nu îşi asumă un risc prea mare.

Pierdere de suveranitate

Este vorba de un program temporar care nu presupune că emisiunea permanentă de eurobonduri, ci pe termen scurt. Acesta ar urma să fie sprijinit de garanţii adecvate, utilizarea sa ar implica condiţionalităţi importante. Principalul risc ar fi însă acela ca Germania să nu accepte această propunere decât dacă statele sunt dispuse să cedeze o parte de suveranitate, ceea ce ar fi inacceptabil pentru Italia şi Spania.

Cu toate astea, lucrurile nu pot merge inainte fără cedarea unei părţi de suveranitate.

Germania se opune

Până acum, mai spun cei doi, Germania a fost extrem de reticentă la propuneri de acest gen. Este de înţeles îngrijorarea ţării legată de crearea unui hazard moral. Ar fi extrem de greu de justificat şi folosirea banilor contribuabililor germani, dacă tot acest exerciţiu nu va da rezultate în ţările de la periferia zonei euro.

Dar nu trebuie uitat şi că Germania are destul de profitat de pe urma uniunii monetare. Moneda euro a făcut exporturile ţării mult mai competive decât erau pe vremea mărcii germane, iar zona euro este piaţa de desfacere pentru peste 42% din exporturile Germaniei.