Ziua maghiarilor, 15 martie 1848: de la Revoluție la anexare abuzivă! Editorial de Florian Bichir

Vine 15 martie una din sărbătorile Ungariei, pentru că această țară are nu mai puțin de 3 zile naționale: 15 martie, când maghiarii aniversează Revoluția din 1848-1849; 20 august, sărbătoarea Sfântului Rege Ștefan I, și 23 octombrie, când se comemorează Revoluția din 1956.

15 martie este un nou prilej pentru extremiștii maghiar – de data asta aprijiniți fățiș de Budapesta – ceară autonomie teritorială, nu doar culturală. Din păcate repetă greșelile istorice și de aceea cred că este necesar să vorbim de istorie. Mult mai interesant ar fi de dezbătut momentul istoric din 1848, o clipă de istorie care putea schimba destinul acestui colţ de pământ.

Puţină lume ştie că programul de la Pesta din 15 martie - care prevedeau desfiinţarea iobăgiei şi egalitatea în drepturi pentru toţi cetăţenii, fără deosebire de naţionalitate şi religie - i-a atras, iniţial, pe toţi intelectualii români. George Bariţ va declara că ziua de 15 martie a fost cea mai fericită din viaţa lui, iar Avram Iancu saluta discursurile emoţionante anunţând: „Fraţi maghiari! În aceste două patrii-surori, de existenţă şi viitor maghiarul nu poate vorbi fără români, şi nici românul fără maghiari”. Dar peste numai zece zile, la 25 martie, românii ardeleni s-au îndepărtat de revoluţia ungară şi au pus bazele unei revoluţii paralele, româneşti.

De ce această schimbare radicală de atitudine? O recunoaşte şi un istoric maghiar, Toth Zoltan: „Niciodată nu au fost atât de aproape înţelegerea, solidaritatea şi frăţia între popoarele român şi maghiar, ca în mai 1849”. Dar a rămas un ideal, frânt în faşă, pentru că Kossuth Lajos, pornind de la ideea unei supremaţii maghiare, nu a vrut să acorde drepturi şi românilor! De altfel, Kossuth a declarat: „În Ungaria nouă poate exista numai o singură naţiune politică - cea maghiară. Popoarele nemaghiare sunt naţionalităţi care se pot bucura de toată egalitatea în faţa legii şi un anumit grad de autonomie în religie şi învăţământ, dar nu vor putea deveni niciodată naţiune politică, întrucât aceasta ar putea să destrame integritatea teritorială a Ungariei”. Fără să fie consultaţi, românii s-au trezit că revoluţionarii maghiari au hotărât unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar comisari maghiari au plecat în diferite localităţi cu ordinul să extermine persoanele capabile şi instruite.

Locul din România în care se trăiește cel mai bine. Orașul din care toți vor să plece

Horoscopul lui Dom’ Profesor,  22 noiembrie 2024. Alte obiecte anacronice      

Punctul 12 trecut fără consimțământul românilor prevedea „Unirea Transilvaniei cu Ungaria”. Așa este și textul oficial. Degeaba acum pseudo-istoricii maghiari flutură doar cuvântul Unire! E bine de reamintit că pe 30 mai 1848 Dieta maghiară de la Cluj proclamă unirea Transilvaniei cu Ungaria.

S-a declanşat o cumplită prigoană antiromânească: cine protesta împotriva „unirii” era arestat, bătut şi chiar spânzurat. Masacre în toată regula, în care au fost ucişi mii de bărbaţi, femei, copii, daţi morţii numai pentru „vina” de-a fi fost români. Nimeni nu susţine că maghiarii n-au dreptul de a sărbători momentul de la 1848, dar, dacă se exagerează, se pot deschide multe răni. Da la începutul anului 1848 am fost împreună, dar drumurile ni s-au separat când maghiarii au declarat în Dietă că în Ardeal există o singură naţiune, cea maghiară, şi au declarat uniunea Ardealului cu Ungaria, fără să ţină cont de dorinţele şi protestele celorlalte naţiuni din Transilvania, românii şi saşii. Exact pe acest fond apare în istorie Avram Iancu cu moții săi! Asta-i istoria!