Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită cu post aspru pe 14 septembrie, amintește de două evenimente importante din istoria Lemnului Sfânt pe care a pătimit Mântuitorul.

Primul dintre acestea este descoperirea Crucii la Ierusalim de către împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare.

Sfântul împărat Constantin însuși se creștinase printr-un semn ceresc (la fel ca Apostolul Pavel pe drumul Damascului), și anume prin arătarea, în miezul zilei, pe cer, a semnului Sfintei Cruci, sub care scria: „Prin acest semn vei învinge”, totul alcătuit din stele mai luminoase decât soarele.

Văzând acest semn divin, Constantin a poruncit meșterilor să aplice crucea pe toate steagurile oștirii sale, înainte de bătălia cu Maxențiu de la Pons Milvius (Podul Șoimului), din 312, pe Tibru, bătălie pe care a câștigat-o zdrobitor, intrând astfel în Roma și încoronându-se împărat.

Devenind unic conducător al Imperiului Roman, Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, la Ierusalim, cu misiunea de a descoperi Lemnul Sfânt pe care pătimise Mântuitorul cu 300 de ani înainte.

Lucrătorii tocmiți de împărăteasă au găsit, nu departe de Sfântul Mormânt, trei cruci împreună cu piroanele de răstignire, despre care Sfânta Elena a fost convinsă că au fost ale lui Hristos și ale celor doi tâlhari.

Când împărăteasa se întreba care dintre ele este cea a Mântuitorului, a trecut prin apropiere un cortegiu cu o fecioară moartă care era dusă la înmormântare. La atingerea cu lemnul uneia dintre cruci, copila a înviat, prin această minune dezvăluindu-se că acea cruce fusese a lui Hristos.

Pentru ca tot poporul să vadă Sfânta Cruce, aceasta a fost ridicată și arătată mulțimii de patriarhul Macarie pe 14 septembrie 329.

Al doilea eveniment de referință pentru praznicul de astăzi este recuperarea Sfintei Cruci a Mântuitorului din mâinile păgânilor.

Împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul în anul 614, luând cu sine ca pradă, Lemnul Sfânt.

În 627, Heraclie, împăratul Bizanțului, i-a învins pe perși și a recuperat Crucea.

Doi ani mai târziu, în 629, Heraclie a intrat în Ierusalim, cu smerenie, purtând pe umeri Sfânta Cruce, depunând-o la Sfântul Mormânt.

Ea a fost înălțată din nou și arătată poporului, pe 14 septembrie 630, de către Patriarhul Zaharia, asemenea predecesorului său, Macarie, cu trei veacuri în urmă.

De Ziua Crucii se ține post aspru în amintirea Patimilor Mântuitorului Hristos.