Întâlnirea bilaterală dintre Joe Biden și Xi Jinping luni, în Bali, pe marginea Summitului G20 prezidat de Indonezia, este poate unul dintre cele mai importante evenimente geopolitice ale anului.

Cei doi lideri, Joe Biden și Xi Jinping, nu s-au mai întâlnit personal de la începutul pandemiei. Relația lor a devenit critică, iar poate cea mai serioasă criză a fost în această vară cu ocazia vizitei lui Nancy Pelosi în Taiwan.

Deși pozițiile lor sunt diferite, au o problemă comună: cum să definească relația cu celălalt

Antagonismul este în fapte, rivalitatea este ireductibilă, iar în acest sens doctrina americană de la Trump la Biden nu a făcut decât să deschidă ochii asupra celei care era viziunea chineză de multă vreme, poate din totdeauna. Comuniștii chinezi din timpul lui Deng Xiaoping (sfârșitul anilor 1970, după moartea lui Mao și începutul tranziției către capitalism) au adoptat o politică externă discretă, nu pentru că ar fi vrut să accepte ordinea globală centrată pe America, ci pentru că nu erau suficient de puternici pentru a o debloca și a o înlocui.

Acum, politica lor externă este agresivă, deoarece Xi Jinping crede că vremurile de declin ale Occidentului s-au accelerat. Dar asta nu înseamnă că el se poate descurca fără America.

Nici America nu poate gestiona rapid "un divorț" economic, după 30 de ani de integrare care au dus la o adevărată simbioză între cele două economii, de fapt "gemene siameze".

Prin urmare, Summitul din Bali poate ajuta la definirea regulilor jocului unei dispute: Washingtonul și Beijingul vor continua să fie antagoniste, dar au interes pentru prevenirea accidentelor involuntare de parcurs, a conflictelor incontrolabile, a spiralelor de neînțelegeri care ar putea scăpa de sub control și le-ar putea afecta pe ambele.

Pentru a explica ce înțeleg prin "gemene siameze" și de ce "divorțul" economic este atât de complicat, iau cazul Apple. Am abordat deja situația fabricilor Foxconn - deținute de Taiwan, dar care au birouri în China -, unde sunt asamblate majoritatea produselor Apple și, în special, 85% din toate iPhone-urile. Politica "zero Covid" a lui Xi Jinping, care abia acum începe să aibă un indiciu de atenuare (încă foarte parțial: pentru călătorii din străinătate), a adus daune usturătoare companiei Apple sub formă de întârzieri și deficiențe de producție. Aceste inconveniente se adaugă scenariului general care, de la începutul pandemiei și până acum, ne-a făcut mai conștienți de riscurile geopolitice legate de lanțurile de producție și logistică prea dilatate sau încredințate țărilor ostile și susceptibile de șantaj. Apple a inițiat versiunea sa de friendly-shoring, prin mutarea unor producții în țări mai prietenoase, precum India și Vietnam.

Dar parteneriatul cu China nu este înlocuit nici rapid și nici ușor. Producătorii chinezi au avut nevoie de 20 de ani pentru a câștiga încrederea americanilor: care este alcătuită și din productivitatea manoperei, fiabilitatea managementului, controale de calitate, integrarea cu industriile conexe (componentă locală), în cele din urmă logistică și infrastructuri care funcționează pentru a transporta cantități mari de produse cât mai rapid în întreaga lume. Nici India, nici Vietnamul nu oferă condiții comparabile, și nu vor reuși să concureze cu chinezii încă pentru mult timp.

O altă bătălie este cea a lui Biden pentru a priva China de cele mai sofisticate tehnologii americane. De exemplu, există un embargo american asupra exporturilor anumitor tipologii de semiconductori, cei mai avansați: nu trebuie să cadă în mâinile chinezilor, care i-ar putea folosi și în scopuri militare.

Însă, industria americană a microcipurilor nu renunță atât de ușor la imensa piață de desfacere a Republicii Populare Chineze. În urmă cu câteva zile, compania Nvidia - un gigant de software cu sediul în Santa Clara, în Silicon Valley din California - a găsit o modalitate de a ocoli embargoul lui Biden și de a continua să vândă clienților săi chinezi (inclusiv Alibaba, Baidu, Tencent) microcipurile din categoria graphics-processing. Nvidia a dezvoltat un microcip desenat cu sigla A800, care nu se încadrează în cazul celor supuse explicit embargoului impus de Washington.

Acesta este un exemplu dintre multe altele: industria tehnologică americană este angajată într-o cursă de slalom printre reguli, pentru a salva capra și varza, adică pentru a nu intra în coliziune cu Casa Albă, pentru a nu suferi sancțiuni, dar în același timp pentru a-și menține accesul pe piața chineză cât mai mult posibil.

De ce China are nevoie de America

Separarea "gemenelor siameze" este dificilă și dureroasă și din punct de vedere chinez. Aleg un alt exemplu din industria semiconductorilor– un teren strategic pe care se duce noul Război Rece –, dar de data aceasta pentru a ilustra dependența Chinei de Statele Unite.

Cazul Advanced Micro-Fabrication Equipment (AMEC) este emblematic. AMEC este una dintre companiile lider, căreia Republica Populară îi încredințează speranțele de a face un salt de calitate în semiconductori, pentru a-și reduce dependența de SUA, Taiwan și Coreea de Sud. AMEC, însă, a fost fondată la Shanghai de un chinezo-american, Gerald Yin, iar printre cei 20 de manageri de top ai săi are angajați și șapte cetățeni americani. Toți intră sub embargoul Biden, care interzice americanilor să presteze servicii în anumite companii de tehnologie chineză. Viitorul AMEC este dintr-o dată mai precar, pentru că a se priva de know-how american și de componente occidentale poate avea consecințe fatale.

sursa: corriere.it / RADOD