VREŢI SĂ ŞTIŢI cum va fi la sârşitul zonei euro? PRIVIŢI la fostul URSS

VREŢI SĂ ŞTIŢI cum va fi la sârşitul zonei euro? PRIVIŢI la fostul URSS

Dezintegrarea URSS-ului este unul din scenariile de bază pentru viitorul zonei euro. Chiar dacă diferite, cele două uniuni au suficiente similitudini pentru a se putea stabili între ele o paralelă. Extrapolând exemplul URSS asupra zonei euro, aceasta din urmă are fie viitorul unei uniuni mai restrânse, în care se vor afla foar statele puternice, fie a unei dictaturi sub umbrela instituţiilor UE, care ar putea da naştere unui naţionalism extreme.

În 1992, Uniunea Sovietică era o uniune monetară de 15 state. Doi ani mai târziu, pe măsură ce deficitele bugetare au scăpat de sub control, hiperinflaţia şi-a făcut loc în pieţe iar economiile s-au contractat, doar două ţări au mai păstrat rubla, scriu jurnaliştii de la Blomberg.

Pe măsură ce politicienii greci ameninţă că vor rupe înţelegerea privind planul de salvare convenit de Grecia cu finanţatorii internaţionali, Spania cere ajutorul UE, iar ţările din nordul Europei se chinuie să le ajute pe cele din sud, se ridică întrebarea dacă zona euro nu se va confrunta cumva cu un exod similar.

Experienţa sovietică ne arată că "un exit este dureros şi conduce la scăderea veniturilor şi la inflaţie, iar oamenii au dreptate să se teamă de aşa ceva", spune Harold James, profesor de istorie la Princeton University, care a scris "Sfârşitul globalizării: lecţii ale marii depresiuni". "Nu este o analogie deloc atractivă, deoarece statele din fosta Uniune Sovietică au avut, toate, probleme foarte mari, de-a lungul anilor 90", a mai spus acesta.

Ne puteți urmări și pe Google News

Diferenţele dintre Uniunea Sovietică şi UE sunt mai mari decât similarităţile, dar există, totuşi, paralele ce pot fi trase între cele două.

Viziunea care ţinea laolaltă statele din Uniunea Sovietică era comunismul. Când acest principiu a fost pus sub semnul îndoielii, în special după prăbuşirea Zidului Berlinului, încrederea în Sovietul Central s-a evaporat.

Plecarea Greciei din blocul euro ar arunca în aer raţiunea de a fi a Uniunii Europene, aşa cum a fost formulată aceasta în Tratatul de la Roma, în 1957, spune Mark Mazower, directorul Centrului de Istorie Universală, de la Universitatea Columbia.

Republica rusă şi-a declarat suveranitatea în raport cu Uniunea Sovietică în 1990. Au urmat Ucraina, Belarus şi Moldova. Au fost paşii care au condus la disoluţia unei uniuni formate din 286 milioane de locuitori. Zona euro are o populaţie de 331 de milioane. În 1991, Rusia, Ucraina şi Belarus au format Comunitatea Statelor Independente, care nu au însă parlament sau preşedinte în comun. Deşi cele trei ţări au acum monede separate, sunt economic interconectate.

Ce învăţăminte poate trage UE de la URSS

Lecţia pentru uniunea Europeană ar trebui să fie aceea că trebuie să se uite cu atenţia la Germania, şi la posibilitatea de restrângere a zonei euro, spune un istoric. Uniunile nu se distrug de la periferie, ci din centru. "Dezintegrările au loc pentru că se doreşte o uniune mai puternică. Actuala criză a redus deja solidaritatea în cadrul UE", spune Ivan Krastev, preşedintele Centrului de Strategii Liberale din Sofia.

Iar alternativa ar fi chiar mai dureroasă, previne istoricul britanic Antony Beevor. "Dacă Uniunea Europeană optează pentru o unificare mai puternică aşa încât să poată controla economiile din sud, atunci am putea asista la formarea unei dictaturi din partea Bruxelles-ului, aşa încât doar alegerile prezidenţiale să mai fie susţinute în respectivele state. O soluţie de acest gen ar crea însă exact opusul a ceea ce are în intenţie: va retrezi monstrul naţionalismului", scrie istoricul citat.