„Decanii” pe care i-a prins din urmă bătrâneţea lustruind de ani şi ani de zile băncile Parlamentului prin Senat sau Camera Deputaţilor, au din nou soluţii miraculoase pentru problemele ţării. Pe care de aproape 30 de ani nu le-au aplicat din diferite motive, de regulă pentru că nu au fost lăsaţi de reacţiune. Dar acum, gata, se face sigur! Va fi bine, va fi prosperitate, va fi belşug. Va fi ce n-a fost de 30 de ani încoace.

Aşadar, o dată cu stabilirea datei alegerilor, a început acel bâlci trist cu care deja ne-am obişnuit. Şi încă o dată, trebuie să constatăm că din toate aceste calcule electorale, care nasc sau ucid alinaţe, coagulează prietenii sau declanşează adversităţi inimaginabile până mai ieri, este exclus un singur personaj. Alegătorul. Adică noi, oamenii de rând.

În iureşul pregătirilor, politicienii se pare că au uitat un amănunt. Suntem în plină pandemie de coronavirus. Numnărul cazurilor de infectări creşte îngrijorător de la o zi la alta. Deja sunt mai multe judeţe din ţară unde purtatul măştii a devenit obligatoriu şi în aer liber, în spaţiile aglomerate. Mai mult, Klaus Johannis a anunţat clar că dacă nu ne băgăm minţile în cap şi nu respectăm cele trei reguli simple pentru stoparea pandemiei, nu va ezita să declare din nou starea de urgenţă.

Ce ar fi să vedeţi alegătorii completând cu sârg declaraţia pe propria răspundere în care să scrie: „Mă duc la vot”. Sunt tare curios să văd atunci, cam câte amenzi la hectar va raporta Guvernul că a dat celor care s-au dus la vot, pentru că nu aveau declaraţia completată cum trebuie. Sau poarte, ca să fie lucrurile mai clare, se va mai introduce o rubrică în aceste declaraţii: „Cu cine votez”!  Care trebuie neapărat completată corespunzător.

Să sperăm însă că nu se va ajunge până la starea de urgenţă. Atunci, cum se va desfăşura campania electorală? La televizor? Dacă da, cum vor putea totuşi alegătorii să le pună întrebări celor care le cer votul? Tot prin televizor? Şi cine garantează în acest caz că întrebările nu sunt selectate?  Că evoluţia candidatului nu este de fapt decât o mascaradă regizată, din care fac parte şi nişte întrebări care să-i ridice mingea la fileu, iar întrebările incomode sunt cenzurate?

Nici din uşă în uşă, nu se poate face campanie. În primul rând pentru că echipa de campanie poate nimeri peste nişte oameni aflaţi în izolare, cu care nu au voie să ia contact. (Apropo, cei aflaţi în izolare la data alegerilor, cum votează? Sau nu mai votează, că i-a pus dracu’ să se îmbolnăvească tocmai când nu trebuia?).

Haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie. Închipuiţi-vă că vă bate la uşă cineva mascat, însoţit de alte câteva persoane tot mascate şi începe să vă spună ce bine vă va fi dacă îl alegeţi. Stând, desigur, la distanţa de socializare. Aţi vota un asemenea individ?

De-aia eu mă tem ca nu cumva, la alegerile astea, să ajungem asemenea femeii care a rămas gravidă în timpul pandemiei. După ce a fost felicitată de prietene când le-a dat vestea, una dintre ele a întrebat-o: „Şi cine este fericitul tată”? „Nu ştiu, că purta mască”, a răsuns viitoarea mămică.

Când ne-o întreba cineva cu cine am votat, să răspundem: „Nu ştim, că avea mască”!