Zoli de la Sarmalele Reci, Ada Milea şi Margareta Pâslaru vorbesc în EVZ despre cultura de a da fără a cere nimic înapoi. Viaţa personală, spun ei, începe odată cu renunţarea la egoism.

Pe Zoltan Andras îl ştim de pe scenă, pe care urcă de 17 ani alături de trupa Sarmalele Reci. Există însă şi un alt Zoli, care a aderat atât de puternic la cultura voluntariatului încât a ajuns să-şi schimbe stilul de viaţă. La începutul anilor ’90 a ales să renunţe la consumatorism şi, apoi, a încercat să-şi dezvolte o atitudine altruistă faţă de societate. Influenţat de modele umane ca Mahatma Gandhi sau filosoful Rudolf Steiner, el a adoptat următorul crez: "Devenim capabili să adoptăm şi să aplicăm ceva în lume doar atunci când recunoaştem în noi un adevăr obiectiv. Până la această conştientizare, pot să văd mii de campanii la TV, în presă, că voi acţiona tot după propriile obişnuinţe".

Când a recunoscut în el aceste adevăruri, Zoli s-a gândit să le împărtăşească, pentru a sprijini dezvoltarea personală a tinerilor. De şapte ani îşi petrece o bună parte din vară la Simeria Veche, acolo unde se strâng între 40 şi 150 de tineri. Timp de câteva săptămâni, ei muncesc voluntar într-o fermă din localitate, participă la ateliere artistice, dar discuţiile sunt cele care reprezintă polul principal. Într-un an, s-a vorbit despre tripartiţia organismul social, un concept al lui Steiner vechi de un secol, menit a stabili un echilibru între economic, politic şi spiritual fără a produce nedreptate. "Vin studenţi, dar şi oameni de peste 30 de ani, care sunt încă în căutarea unui scop, unui ţel", spune Zoli, care arată că ţelul lui este de "a voi şi a înfăptui binele". Încearcă să facă asta cât mai des: nu e an în care să nu cânte în scopuri caritabile, accepta orice invitaţie de a le vorbi tinerilor, trăieşte ecologic şi pledează pentru asta.

Excavatorul uman din comunism

Zoli explică modul în care omul poate să şlefuiască un sistem: "Acum zece ani, în marile lanţuri de magazine din Europa au apărut raioane din ce în ce mai extinse de produse bio. De ce? Pentru că societatea civilă a dat semnalul. Tot mai mulţi oameni au zis nu mai vrem produse artificiale, tratate chimic". Această trezire a omului din lumea falsă a reclamei, a marketingului, ar trebui să se facă simţită în toate domeniile, crede solistul în vârstă de 42 de ani. "Începi să ai viaţă personală - consideră Zoli - doar atunci când renunţi la egoism. Când îţi dai seama că viaţa ta personală se compune din tot ce poţi să faci pentru semeni". Dar, mai întâi, trebuie să treci peste câteva prejudecăţi.

Cel mai mare obstacol în calea voluntariatului românesc pare trecutul. "Oamenilor li s-a impus să facă lucruri împotriva voinţei lor. Voluntariatul a căpătat o conotaţie negativă, deoarece omul era tratat ca un excavator uman", crede Zoli, oferind drept exemple construcţiile comuniste ridicate pe spinarea multora şi pe vieţile unora dintre români. "Adevăratul voluntariat e acesta - lumea mi-a dat ceva în dar, şi am de dat ceva înapoi", compară el. O altă cadrare a realităţii

În urmă cu cinci ani, Zoli a fost invitat la un liceu din Timişoara. "Am primit o avalanşă de întrebări de genul «Ce părere ai despre manele?», «Cum e cu showbizul? ». Le-am zis «Stop, nu sunt întrebările voastre, doar s-au lipit de voi». Şi leam promis că o să le dovedesc contrariul. Încet-încet au început să pună întrebări cu adevărat interesante, care nu păstrau febrilitatea iniţială. Au fost elevi care au spus că au vorbit despre lucruri pe care nu le-au putut împărtăşi părinţilor". Astfel de evenimente i-au întărit lui Zoli ideea că ni se prezintă o realitate îngustă. Oferă chiar exemplul liceenilor: "Tânărul e o tabula rasa, căruia i se spune «ia şi învaţă matematică, că o să te faci inginer». Fără să i se explice de ce e matematica importantă, că apare în viaţă, în frunza de copac, în asfalt. Modul acesta de a preda materia îl face să şteargă 99% din realitate. Iar restul de 1% este că o să câştige, cândva, posibil, un salariu. Nu e just".

Satisfacţia muncii, dincolo de bani

Când Sarmalele Reci susţin un eveniment caritabil, printr-un concert, "nu vom cânta mai prost, nici mai puţin, vom alege calitatea maximă", descrie Zoli. Şi aceste concerte au loc an de an, de câteva ori pe an. Pentru Zoli, nu e diferenţa între prestaţia fără onorariu şi un concert în faţa a mii de plătitori de bilete. "Am învăţat ceva în ultimii ani: lucrul pe care îl faci are o valoare intrinsecă, ce nu poate fi evaluată în bani", consideră artistul, care vede talentul şi aptitudinile drept singurul capital uman adevărat. "După un concert, a venit cineva la mine şi mi-a spus că muzica noastră l-a ajutat să treacă mai uşor peste boală (…) După 17 ani de Sarmalele Reci, lucrurile astea rămân, banii i-am cheltuit demult", explică Zoli.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/ip5QrTH3e3Y" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Cum arată un bancher-voluntar

Cântatul e cariera lui. Aşa că putem spune, în termeni economici, că a reuşit să-şi capitalizeze talentul. Iar Zoli crede că acest confort material şi spiritual pe care fanii i l-au oferit îl fac dator faţă de societate. "Am o voce cu care pot să vorbesc publicului şi am din partea lui o deschidere. Oamenii lasă garda jos, în timp ce faţă de un necunoscut ar putea avea prejudecăţi", explică el. Participă la activităţi de voluntariat fără să considere că face asta în timpul lui liber. "Ce e acela timp liber? Când stai pe toaletă, când dormi? Eu cred că răspunsul ţine de raportul dintre altruism şi egosim pe care îl dezvolţi", spune Zoli.

Şi un bancher poate fi voluntar, explică el. "În multe bănci de azi, omul nu e prezent. Habar nu am în ce e investită suma mea, astfel s-a ajuns şi la aberaţiile din sistemul financiar. Cunosc însă două bănci mici, din Germania şi Olanda, construite de oameni cu idealuri. Acolo, dacă un om solicită credit, este chemat cel care a depus bani la bancă, pentru a fi consultat dacă are încredere în cererea de finanţare. Banii capătă dimensiune umană".

STATISTICI

90 de milioane de europeni sănătoşi cultural

Un studiu efectuat în anul 2000 de organizaţia Cultural Creatives a arătat că aproximativ 50 de milioane de cetăţeni adulţi ai Statelor Unite şi 80-90 de milioane ai Uniunii Europene au următorul profil: opţiuni culturale sănătoase, cultivă o relaţie bună cu natura, participă la activităţi care doresc reechilibrarea socială, nu au un stil de viaţă consumatorist şi, mai nou, îşi petrec o parte din vacanţe în activităţi de voluntariat. Zoli crede că acestea sunt rezultatele individualizării din Occident.

"În Vest, dacă nu esti individ, mori. Nu merge cu compasiunea de tip balcanic, «vai, săraca de ea». Nu, compasiunea se formează după individualizare. Abia după ce am devenit conştient de mine ca individ pot simţi compasiunea pentru altcineva. De aia în România se întâmplă ce se întâmplă azi. Oamenii sunt într- o plină fază de egoism. Trebuie să realizez că eu nu sunt cele zece mii de euro, nici jeepurile, averile. A fi individ nu ţine de lucrurile exterioare. Abia când sunt conştient de asta devin eu însumi", explică interpretul această tranziţie morală. El observă că, chiar şi în România, se văd mugurii individualizării: oameni mânaţi de un ideal, care nu fac voluntariat pentru PR.

LA TĂŞULEASA SE FACE EDUCAŢIE PRIN CÂNTEC

Ada Milea ţine concerte gratuite, sub umbrela unui ONG din Bistriţa-Năsăud

Când era mică, îşi supăra bunica deoarece muncea în locul altor copii la ridicarea căpiţelor de fân. Acum, Ada Milea cântă gratis în cadrul evenimentelor dedicate protecţiei mediului, organizate de ONG-ul Tăşuleasa Social. Artista a descoperit voluntariatul când era copil şi mergea în vizită la bunica ei: "Primul voluntariat a fost la ţară, când mergeam la fân cu alţi copii, iar bunica mea se enerva că lucrez «pe degeaba la unii şi la alţii»". Apoi, în gimnaziu, a trecut prin bizara etapă a “voluntariatului obligatoriu", când aduna alături de alţi pionieri fructe, legume, plante medicinale, deşeuri.

Ţara unde hoţu-i şmecher

Prima dată, a cântat voluntar în urmă cu nouă ani, pentru copiii din satele bistriţene. Atunci le-a spus, prin muzică, povestea pinguinului Apolodor.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/i_nL6GQWF_g" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

"Eu am mai cântat pentru copii, dar de data asta m-am speriat. Am văzut fetiţe extrem de mici în haine cu sclipici, cu cercei uriaşi, pantofi cu toc, deşi era cam noroi, şi fardate gros. Părea c-au venit părinţii în corpurile copiilor. La început erau incapabili să urmărească povestea: dansau pe «Mi-e dor de fraţii mei din Labrador» ca la discotecă", rememorează ea. Dar i s-a spus că a fost important pentru acei copii să poată auzi măcar o dată în viaţă că există şi altceva în afara muzicii din discoteca lor sătească.

Colaborarea a continuat: "Tăşuleasa e un loc minunat, populat de tineri care încearcă să schimbe lumea într-una bună şi generoasă". În Occident, voluntariatul este normalitatea, spune artista: “Insist să cred în generozitatea fiinţei umane educate. Copiii în Vest cresc cu mintea la viitorul care depinde de ei şi li se pare normal să fie utili. Noi avem nevoie de unii care să ne demonstreze că ordinea pe care o admirăm când mergem în Vest e posibilă aici şi, culmea, depinde de noi. Din păcate, la noi a apărut zicala: “Cine-i harnic şi munceşte, ori e prost, ori nu gândeşte". Aici hoţul încă se crede şmecher, iar leneşul - deştept". (Andreea Dogar)

PRIN CÂNTEC. Ada Milea a descoperit voluntariatul în urmă cu nouă ani

FĂRĂ VÂRSTĂ

La 67 de ani, Margareta Pâslaru a fost numită ambasadorul Anului European al Voluntariatului în România. Face voluntariat de 25 de ani. Din 2006, le citeşte poveşti copiilor din spital

Când am solicitat-o pentru interviu nu a zis nu, dar avea o oarecare teamă în glas. "Nu vreau să pară că fac asta pentru reclamă", şi-a scuzat Margareta Pâslaru reacţia. Dovadă că artista nu face voluntariat pentru PR - "pentru a-ţi pune poze pe Facebook", cum descrie plastic Zoli - stau cei 25 de ani în care puţini dintre noi au cunoscut o altă faţă a artistei.

Într-o discuţie cu EVZ, artista îşi spune experienţele de voluntar. O întrebăm mai întâi ce a îndemnat-o să se implice în voluntariat. Îi este greu să răspundă la întrebare. "Este o pornire interioară, nu-mi face plăcere să vorbesc despre sentimente. Prefer să acţionez", spune artista, care se simte mult mai bine atunci când îşi aminteşte de activităţile ca voluntar. Ca şi Zoli, vocea a fost obiectul voluntariatului.

Voce pentru nevăzători

Ajunsă în Statele Unite în 1983, Margareta Pâslaru şi-a deschis o casă de producţie, realizând o serie de emisiuni cultural-educative, care i-au asigurat succesul, dar, totodată, au ajutat-o să înţeleagă nevoile societăţii. Primele contacte cu voluntariatul au fost atunci când Institutul Braille din New York a invitat-o să înregistreze literatură pentru nevăzători.

Apoi, filmând un program numit "Meals on Wheels" (mese pe roţi - în traducere), a înţeles importanţa de a transporta mâncare caldă la locuinţele vârstnicilor şi a revenit ca voluntar, în anii de după emisiune.

Poveşti pentru copii

În America a început să descopere şi satisfacţia sufletească pe care ţi-o oferă alinarea suferinţei unor copii. "Citeam poveşti de la pat la pat, la Spitalul Overlook", povesteşte artista. Dacă micuţilor le spunea poveşti, pacienţii adulţi o puteau auzi pe artistă cântând: "Melodiile au atins sufletul pacienţilor, ajutându-i pe moment săşi uite suferinţa. Am iniţiat, cu acceptul medicilor, o formă de terapie «Music is the medicine» (muzica este medicamentul)".

După vreo 15 ani în SUA, artista a încercat să aducă ceva din spiritul voluntariatului şi în România. O ştire din februarie 2000 prezenta programul unei vizite de şase zile a Margaretei în România. Ştirea începe aşa: "Margareta era tristă pentru că Taromul nu i-a înlesnit transportul celor nouă saci cu jucării pe care voia să le aducă orfanilor din România".

În anii ce au urmat, acţiunile Margaretei Pâslaru au avut însă succes. În 2006, a păşit pentru prima dată în Spitalul de Copii "Grigore Alexandrescu", din Bucureşti, pentru a le citi micuţilor poveşti. "Fac asta de câte ori am o fereastră liberă", spune artista.

ÎMPRUMUT. Margareta Pâslaru a cunoscut voluntariatul în SUA, unde a emigrat în 1983 FOTO: LUCIAN NĂSTASE Cum a ajuns Banca de Alimente în România

Dacă tot vorbim despre Crucea Roşie, artista a fost cea care a propus filialei din România să împrumute "Banca de Alimente". Se întâmpla în 2009. Începând cu acel an, s-au colectat peste 200 de tone de alimente, distribuite nevoiaşilor. În acest an, Reprezentanţa Europeană i-a propus artistei titlul de Ambasador al Anului Voluntariatului. Odată cu distincţia, a fost aprobat programul "Voluntarii muzicii". "Cu sprijinul firmei Chelgate şi al profesorilor, voi vizita şcoli şi licee, încurajând formarea de cluburi muzicale, prin care vom descoperi talente", spune artista.

"Optez pentru calitatea timpului, nu durata lui. Ca artist, dăruirea de sine este firească." MARGARETA PÂSLARU, ambasadorul Anului Europen al Voluntariatului în România