În inima Munților Lotrului, Latoriței și Parâng, pe malul Lacului Vidra, se află o stațiune care ar fi putut deveni una dintre cele mai spectaculoase destinații turistice din România. Vidra, parte a stațiunii montane Voineasa, a fost proiectată în anii ’70 cu un vis măreț: să fie gazda Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1982.

Nicolae Ceaușescu își dorea ca România să intre în circuitul marilor competiții internaționale, iar Vidra urma să fie epicentrul acestui plan ambițios.

Stațiunea urma să aibă 85.000 de locuri de cazare, telecabine și pârtii pentru toate sporturile de iarnă, iar zăpada care se menține șase luni pe an în zonă era un avantaj major.

Cu toate acestea, planurile lui Ceaușescu au început să se destrame în 1984, când Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții s-a opus defrișării pădurilor pentru construirea pârtiilor.

Planurile olimpice și arhitectura elvețiană

Pentru a transforma Vidra într-o stațiune de talie mondială, au fost angajați arhitecți elvețieni care au proiectat un complex impresionant.

Satul Olimpic urma să fie alcătuit din stațiunile Vidra, Alba și Mura, iar infrastructura includea un hotel cu șase etaje, trei mini-hoteluri și cinci vile, cu o capacitate de peste 1.000 de locuri de cazare.

Se dorea amenajarea unui domeniu schiabil extins, cu 25 de kilometri de pârtii, capabile să deservească zilnic peste 15.000 de schiori.

În plus, Lacul Vidra urma să fie transformat într-un punct de atracție pentru sporturi nautice și agrement pe tot parcursul anului.

Ce s-a întâmplat după Revoluție

După 1989, Vidra a intrat într-un declin rapid. Patrimoniul stațiunii a fost preluat de confederațiile sindicale, care au primit dreptul de exploatare prin preluarea patrimoniului UGSR.

În loc să fie revitalizată, stațiunea a fost abandonată, iar hotelurile și vilele au fost lăsate în paragină.

Nepăsarea și lipsa investițiilor au transformat Vidra într-o „stațiune-fantomă”, asemănată adesea cu Cernobîl din cauza clădirilor degradate și a peisajului pustiu.

Proiectul nu a fost finalizat

În anii 2000, s-a reluat discuția despre dezvoltarea unui domeniu schiabil între Vidra și Obârșia Lotrului, dar proiectul nu a fost finalizat.

În 2012, s-au realizat doar nouă kilometri de pârtii pe Domeniul Schiabil Transalpina, însă lipsa infrastructurii de cazare a împiedicat dezvoltarea turismului la nivelul dorit.