Mihai Morar este omul care nu spune „NU” atunci când este rugat să le vorbească oamenilor despre anumite cazuri umanitare și încearcă să ajute cât mai mulți oameni aflați la nevoie. De aceea este ambasador al „Hope and Homes România” sau face de atâția ani „Orașul faptelor bune”. Totuși, dorința lui de a ajuta oamenii este de mult mai mult timp de când se cunoaște, încă din adolescență.

Pe când era elev la liceu, Mihai Morar a înființat un fel de televiziune alături de colegii lui de clasă. După ce a văzut la TV un teledon care avea ca scop strângere de fonduri pentru persoane nevoiașe, lui Mihai Morar i-a venit ideea de a face unul la fel, alături de colegii lui, încercând astfel să bucure copiii dintr-un orfelinat.

[soc_slider_shortcode id="4280608"]

„Când eram la liceu eram șeful clasei și știu că atunci văzusem la televizor, apăruseră teledonurile, și am făcut în clasă unde aveam un fel de televiziune, eu eram și șeful televiziunii, aveam dublă funcție, un fel de teledon. Aveam niște colegi care aveau părinți mai bogați”, ne-a povestit Mihai Morar. Nu i-a fost deloc greu să-și convingă colegii să vină fiecare cu ce are pe acasă.

„Era o casă de copii undeva lângă blocul meu și vorbisem acolo să ducem ajutoare. Fiecare a venit de acasă cu ce a luat de la părinți. Nu bani. Jucării, hăinuțe, fel și fel. Deci am făcut primul teledon când eram în liceu. De fapt cumva, prin asta, mi-am dat seama care este rostul meu. Rostul meu este nu neapărat să ajut oamenii, ci să ajut pe oameni să-și dea seama că uniți pot face o grămadă de lucruri împreună. Acolo mi-am dat seama, în astfel de evenimente, de momente, în liceu, că ăsta e rostul meu: să le vorbesc oamenilor”, a mai povestit Morar pentru Evenimentul Zilei.

„Nu este despre a face tot, e despre cât poți face”

De atunci a încercat să se implice în tot felul de cazuri umanitare și, treptat, și-a dat seama că oricât de mult ar încerca, oricât s-ar zbate să găsească soluții, niciodată nu va reuși să rezolve toate problemele oamenilor a căror poveste trece pe la urechile lui.

„Mi s-a întâmplat să am cazuri pe care să nu pot să le rezolv și este crunt sentimentul. În „Orașul faptelor bune” de exemplu, noi când ieșim după o săptămână după ce am stat închiși într-o casă de sticlă, ne rămân câteva sute de cazuri, povești, despre care nu putem să vorbim la radio, pentru că nu mai e timp fizic. Le știu poveștile, îi știu pe nume, vorbesc cu ei pentru că nu știu cum află numărul meu de telefon și mă sună părinți, rude. Mi se rupe sufletul. Nu este despre a face tot, e despre cât poți face. Tot nu va putea face nimeni, niciodată. Tot nu o să poată să aibă pe Pământul ăsta nimeni, niciodată pentru că dacă ai avea TOT unde l-ai pune?”, a mai mărturisit Mihai Morar pentru EVZ.

Video: Răzvan Vălcăneanțu