Este deja cunoscut faptul că și România a trecut prin perioada sa de antisemitism, pe când cetățenii evrei nu erau chiar văzuți cu ochi bune. Istoricul Alex Mihai Stoenescu aduce în discuție și termenul de ultranaționalism, ce se remarcă la români la sfârșit de secol XIX prin crearea sentimentului de ură față de străini. Au existat personaje ale istoriei și adevărate mișcări sociale care au indus ideea că străinii ne-ar împiedica să dezvoltăm statul național român. De aceea, în concepția acestora, străinii trebuiau expulzați.

Pe acele vremuri, povestește istoricul, chiar și evreii românizați, ce se căsătoriseră cu românce, se integrase într-o comunitate, tot mai aveau probleme. Mai ales atunci când voiau să se implice și în politică, în ciuda faptului că erau cetățeni ai acestei țări. Mulți dintre ei aleseră pe atunci să-și schimbe numele de familie pentru a se distanța cât mai mult de originile sale și pentru ca ceilalți să prindă o oarecare încredere în ei.

Luptele politice de secol XIX

„În ciuda acestui fapt, când un evreu ajunsese în Parlament, ceilalți îl obligau să spună la tribună numele său real. Altfel, nu-l lăsau să ia cuvântul, îi era interzis să vorbească”, spune istoricul Alex Mihai Stoenescu în exclusivitate la podcastul „Hai România”. „Venea deputatul Popescu la tribună, dau un exemplu, cu acest nume în buletin, dar în sală se isca imediat o gălăgie și o zarvă. Așa se poate observa limpede caracterul antisemit al oamenilor politici de la acea vreme, repet, chiar cu evrei românizați, cetățeni ai țării”.

Ca o adăugire, Alex Mihai Stoenescu spune că, în urma cercetărilor și studiilor făcute, această atitudine ostilă ar fi fost aplicată în cazul tuturor parlamentarilor de erau în opoziție, inclusiv românilor. „Era o formă de luptă politică”, afirmă istoricul. Ei bine, în tot acest scenariu gălăgios și problematic, se mai ivesc și episoade comice. Alex Mihai Stoenescu povestește astfel cum Maniu l-a pus pe un deputat să-și schimbe numele, căci restul râdeau de el în mod constant tocmai din acest motiv.

Povestea deputatului Ilie Pizdelea

„Am avut pe atunci un deputat de la țărăniști pe numele său Alivescu. Iar când președintele Camerei Deputaților îl invita pe acest deputat Alivescu să ia cuvântul la pupitru, opoziția toată sărea în sus. Strigau în gura mare că acesta nu este numele său real și că nu-i dau voie să vorbească până nu-și spune adevăratul nume. Acești parlamentari din opoziție tropăiau prin sală, băteau în scaune, deranjau teribil doar pentru a nu-i da voie acestui deputat să vorbească la pupitru”.

„Ei bine, numele real al acestui, în realitate, era Ilie Pizdelea. La văzul celor întâmplate, Iuliu Maniu l-a tras de-o parte și i-a spus să-și schimbe numele. Și Maniu observase că la auzul numelui acestui deputat se stârnea râsul în sală în timpul ședințelor. Iar mai apoi, acest Ilie Pizdelea chiar asta a făcut, în mod oficial. Și-a schimbat numele în Ilie Alivescu”, povestește istoricul Alex Mihai Stoenescu în cadrul podcastului „Hai România”.