Scorul este fără apel, cu estimări care depășesc 65%. Macron a devenit cel mai tânăr președinte al Franței. Dar victoria sa nu este una strălucitoare.
Absenteismul la al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Franța a atins un nivel foarte mare pentru această țară: între 25 și 27%, față de 22,23% în primul tur.
Un asemenea nivel înalt de absenteism nu a mai fost întâlnit în Franța din 1969, de la duelul Pompidou – Poher (31,15%). Și tot ca în 1969, absenteismul a fost mai mare în turul II decât în turul I.
În 201, absenteismul a fost în al doilea tur de 19,65%, față de 16,03% în 2007.
Chiar și în 2002, când candidatul Frontului Național a participat la al doilea tur al prezidențialelor, absenteismul a fost de numai 20%.
Apoi, mai este vorba și de numărul așa-ziselor „voturi albe”, pe care alegătorii au preferat să nu bifeze nici unul din cele două nume. Potrivit estimărilor, acesta ar atinge și el un nivel record de 12%.
Precedentul record de „voturi albe” data din 1969 și era de... 6,42%. În 2012, nivelul a fost de 5,82%.
Spre deosebire de alegerile prezidențiale din 1969, când absenteismul și numărul de „voturi albe” au fost consecința lipsei unei mize serioase, dat fiind că ambii candidați erau de centru-dreapta, situația din 2017 arată o fractură politică mult mai serioasă.
Toate aceste cifre arată că Emmanuel Macron, noua stea a politicii franceze, a obținut o victorie atât de lejeră nu pentru că ar fi foarte iubit de electorat, ci fiindcă nu a avut un competitor real, cu priză la public.
Cum situația Franței (ca și a întregului Occident) este una tulbure, toate aceste umbre ale victoriei din 7 mai, Macron ar putea să le deconteze în lunile ce vor urma.
Recomandările noastre
