Viața la Curte. Întâlnire online

Viața la Curte. Întâlnire online

Știa la ce spital lucrează, ba chiar îl căutase în evidența instanțelor de judecată ca să fie sigur că nu a dat peste vreun infractor.

Doctorul avea 39 de ani și era necăsătorit – prea frumos ca să fie adevărat.

Și totuși, de ce nu-i mai scrisese ? dacă avea o viață secretă, pe care reușise să o țină ascunsă ?

Era pe punctul de a renunța la ideea întâlnirilor online, când un mesaj de la un necunoscut a întors-o din drumul capitulării.

Ne puteți urmări și pe Google News

-Bună, ce faci? Ți-am văzut fotografiile și mi-ar plăcea să te cunosc mai bine.

Cătălina nu a găsit nimic ciudat în faptul că cineva, cu un cont de socializare fără fotografie de profil, o abordase. Câte femei nu sunt asaltate zilnic de aceste noi metode de cucerire ? Unele s-au și măritat.

-Nu știu cu cine vorbesc, a răspuns Cătălina.

-Mă numesc Marcel. Dacă nu te deranjează, te pot suna. Aș vrea să-ți aud vocea. Pariez că este foarte senzuală.

-De ce nu ?

Un sunet necunoscut a făcut-o să tresară. Era prima oară când cineva o apela de pe o rețea de socializare. A răspuns ușor temătoare :

-Bună seara.

-Exact cum ți-am spus – vocea ta mă stârnește mai mult decât fotografiile. Eu sunt Marcel și acum sunt mai convins ca niciodată că îmi doresc să te cunosc.

Cătălina se blocase. Habar n-avea cum arăta individul ce se ascundea în spatele profilului fără chip, dar părea un bărbat normal.

-Hei, mai ești la telefon sau te-am pus pe fugă ?

-Sunt aici, te ascult.

-Știu că pare neobișnuită o astfel de abordare, dar sunt la vârsta la care nu mai pot aștepta să-mi cadă din cer femeia potrivită.

-Ce vârstă ai ? l-a întrebat Cătălina.

-50 de ani, dar când o să ne cunoaștem n-ai să crezi asta.

-Și de ce ești atât de sigur că îmi doresc să te cunosc ?

Cătălina se pregătea de atac.

-Ai dreptate, probabil trebuie să mai lucrez la capitolul abordare. Reformulez – dacă îmi vei accepta invitația, voi fi mai mult decât încântat.

În definit, ce avea de pierdut ? O ieșire în oraș, într-un loc public era inofensivă.

-Dar nu știu cum arăți. Cum te voi recunoaște ?

-Deci accepți ?

-Cu condiția să ne vedem la un restaurant sau la un bar.

-Îmi vorbești ca unui criminal în serie. Fii pace, n-am să te omor la prima întâlnire.

-Cu chestiile astea nu se glumește, i-a răspuns Cătălina iritată. Poate ar fi mai bine să încheiem această convorbire, oricum a fost o greșeală.

-Dacă eram vreun doctor ferchezuit nu te mai comportai așa cu mine, sunt sigur!

Bărbatul își schimbase tonul și părea ușor amenințător.

-Ai grijă, fetițo, cu cine te pui. Dacă faci pe mironosița, nu trebuia să te arăți disponibilă.

Cătălina a închis telefonul și l-a blocat pe individ. Mâinile îi tremurau pe taste. Ce experiență ciudată!

-Dumnezeule, câți nebuni pe lumea asta !

Și-a făcut cruce și se pregătea să-și închidă laptopul când clinchetul unui mesaj a alertat-o. Era doctorul. În sfârșit apăruse și tocmai acum avea chef de vorbă.

-Băiete, dacă îți imaginezi că eu sunt o jucărie pe care o scoți din dulap când ai chef, te înșeli, vorbea Cătălina singură, ignorându-i mesajele.