Pensionare. Sursă foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
Guvernul României a transmis marți, într-un comunicat oficial, că „nu are în vedere şi nu discută în acest moment posibilitatea creşterii vârstei standard de pensionare”, după ce premierul Ilie Bolojan a declarat într-un interviu la TVR 1 că, fără o astfel de măsură, „vom ajunge într-o situaţie de nesustenabilitate a sistemului de pensii”. „Din punctul meu de vedere, suntem în situaţia în care avem nevoie de mai mulţi oameni în piaţa reală a muncii. Şi pentru asta, că ne place, că nu ne place, trebuie să creştem vârsta de pensionare”, a spus șeful Executivului luni seară.
Ulterior, Guvernul a precizat că premierul s-a referit exclusiv la regimurile speciale, cum sunt cele pentru militari sau polițiști, și nu la vârsta generală de pensionare. Executivul a transmis că „în interviul de la TVR, premierul Ilie Bolojan s-a referit exclusiv la vârstă de pensionare a categoriilor cu statut special în această privinţă, deci la eliminarea excepţiilor de la vârstă standard”.
Vârsta de pensionare în România. Situația actuală
În România, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și de 63 de ani pentru femei, cu un calendar de creștere progresivă astfel încât și femeile să atingă același prag până în anii următori. Legea prevede, însă, o serie de excepții care au alimentat dezbaterile publice. Magistrații, polițiștii sau militarii pot ieși la pensie mult mai devreme, ceea ce creează un dezechilibru în raport cu restul populației active.
Premierul Ilie Bolojan a explicat că problema reală nu este doar vârsta stabilită prin lege, ci dezechilibrul demografic. „În anii următori vor ieşi la pensie generaţii de 400.000-500.000 de oameni, iar concomitent, numărul celor care vor fi în câmpul muncii va fi 200.000”, a declarat acesta. Practic, România va ajunge în situația în care raportul dintre pensionari și contribuabili va deveni și mai fragil, iar sistemul public va fi supus unei presiuni bugetare uriașe.
În prezent, România are aproximativ 5 milioane de pensionari și doar 6,5 milioane de angajați activi. Diferența este deja dificil de gestionat, iar prognozele arată o deteriorare accentuată până în 2030. Fără măsuri de corectare, deficitul sistemului de pensii va crește, fiind acoperit anual din bugetul de stat.
Presiunea demografică asupra sistemului de pensii
Fenomenul îmbătrânirii populației este dublat de migrația masivă a forței de muncă, ceea ce reduce suplimentar baza de contributori. România se confruntă cu un risc major: generațiile numeroase din perioada „decrețeilor” ies acum la pensie, în timp ce generațiile active sunt mult mai reduse ca număr.
Această tendință este comună și altor state europene, dar România este mai vulnerabilă prin prisma resurselor bugetare limitate și a economiei mai fragile. În lipsa unei reforme, sistemul riscă să devină nesustenabil. Tocmai de aceea, discuția despre vârsta de pensionare apare recurent, chiar dacă, oficial, Guvernul exclude momentan o creștere generală.
Pensionare. Sursă foto: Freepik
Franța a crescut vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani
Un exemplu notoriu este Franța. În 2023, guvernul de la Paris a decis să majoreze vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani. Reforma a declanșat proteste uriașe în toată țara, dar autoritățile au argumentat că măsura era inevitabilă. Sistemul de pensii francez risca un deficit anual de miliarde de euro, iar fără ajustarea pragului de vârstă nu mai putea fi susținut. Decizia a fost una extrem de contestată, însă a arătat cum presiunea demografică obligă guvernele să ia măsuri nepopulare.
În Germania, legislația prevede ca vârsta de pensionare să crească treptat până la 67 de ani în 2031. Totuși, discuțiile publice merg chiar mai departe. Anumiți experți economici și politicieni susțin că Germania ar trebui să urce pragul la 70 de ani, pentru a menține echilibrul între populația activă și pensionari. Argumentul principal este legat de creșterea speranței de viață: dacă oamenii trăiesc mai mult, este logic ca și perioada activă să fie mai lungă pentru a asigura sustenabilitatea sistemului.
Spania și Belgia au deja planificate creșteri treptate de vârstă și un calendar clar
Spania a început în 2013 un proces gradual de creștere a vârstei de pensionare, care se va încheia în 2027. Atunci, pragul general va fi de 67 de ani. Reforma a fost concepută astfel încât să evite șocurile sociale, iar creșterea s-a făcut etapizat.
În Belgia, legea prevede o creștere la 66 de ani în 2025 și la 67 de ani în 2030. Calendarul este ferm stabilit, iar autoritățile au transmis clar că măsura este necesară pentru a răspunde presiunilor demografice și pentru a proteja bugetul public.
La rândul său, Regatul Unit va crește vârsta de pensionare la 67 de ani în 2028 și la 68 de ani între 2044 și 2046. Există deja discuții privind posibilitatea de a urca pragul la 70 de ani, în funcție de evoluția speranței de viață și de capacitatea sistemului de a susține cheltuielile.
Modelul britanic este interesant pentru că leagă discuția despre pensionare de perspectivele pe termen lung. Guvernul de la Londra își propune să anticipeze problemele și să ajusteze sistemul înainte ca acesta să intre în colaps financiar.
Danemarca: liderul schimbării
Danemarca este țara care a mers cel mai departe. A decis să majoreze treptat vârsta de pensionare până la 70 de ani în 2040. Mai mult, guvernul danez discută posibilitatea ca pragul să fie legat automat de creșterea speranței de viață. În acest mod, sistemul ar deveni flexibil și ar evita crizele periodice.
Această decizie plasează Danemarca în fruntea reformelor din Europa și arată că unele state sunt dispuse să adopte soluții radicale pentru a menține sustenabilitatea pe termen lung.
Comparativ cu aceste exemple, România se află într-o poziție intermediară
Vârsta standard de 65 de ani pentru bărbați și în creștere pentru femei este apropiată de media europeană, dar nu printre cele mai ridicate.
Diferența majoră este însă existența numeroaselor excepții. În timp ce alte state au simplificat sistemul și au stabilit reguli uniforme, România menține un regim special pentru anumite categorii, ceea ce accentuează dezechilibrul. Eliminarea acestor privilegii ar putea fi primul pas spre o aliniere la trendul european.
Dacă ne raportăm la viitor, România va trebui să ia o decizie similară cu cea a Franței sau Germaniei. Fără o creștere treptată a vârstei sau fără o reducere a excepțiilor, sistemul de pensii riscă să devină nesustenabil.
Un punct sensibil în România este pensionarea anticipată
Mii de persoane ies din câmpul muncii la vârste foarte mici, uneori chiar de 45 sau 50 de ani. Acest fenomen reduce baza de contributori și mărește presiunea asupra bugetului.
Guvernul a explicat că premierul Ilie Bolojan s-a referit tocmai la aceste excepții, atunci când a vorbit despre necesitatea de a crește vârsta de pensionare. Eliminarea lor ar putea corecta parțial dezechilibrul și ar amâna nevoia unei reforme generale.
Astăzi, Guvernul susține că nu are în vedere o majorare a vârstei generale de pensionare. Totuși, analiza comparativă arată că majoritatea statelor europene au luat deja măsuri în această direcție. Franța a crescut pragul la 64, Germania va ajunge la 67, Belgia și Spania vor atinge 67, iar Danemarca se pregătește de 70.
România are de ales între două variante: fie elimină rapid privilegiile și excepțiile, fie va fi obligată, în câțiva ani, să majoreze vârsta generală de pensionare. În lipsa unei reforme, presiunea demografică și deficitul bugetar vor transforma discuția de astăzi într-o decizie inevitabilă mâine.
