Vara aceasta dăm clasicii jos din pod. De ce l-a caftit Llosa pe Marquez?

Vara aceasta dăm clasicii jos din pod. De ce l-a caftit Llosa pe Marquez?

Operele clasice au rămas și vor rămâne, fără îndoială, modelele (romanești) demne de urmat, reperele la care cititorii experimentați se vor întoarce din meandrele iluzorii ale literaturii de ieri și de astăzi. Este convingerea în baza căreia vă propunem (spre reevaluare), mai jos, câteva dintre cele mai îndrăgite titluri clasice, reeditate în condiții de excepție la Editura RAO.

Hermann Hesse sau Gabriel Garcia Marquez? Goethe, Joyce sau Emily Brontë? Finețea psihanalitică a germanului recompensat în 1946 cu Premiul Nobel pentru Literatură sau realismul magic al columbianului alintat Gabo, beneficiarul aceleiași distincții în 1982? Discursul percutant al răsfățatului de la Weimar, modernismul irlandezului care l-a școlit pe Samuel Becket sau victoriana care a scris un singur roman? Luați separat, pe perechi sau împreună volumele acestor autori vă pot face vara mai frumoasă. Și, cel mai important, vă pot (re)deschide mintea, sensibilă, astăzi - de ce să n-o recunoaștem? -, la imensele și de multe ori inutilele asalturi ale internetului.

 

O poetă, un singur roman

Ne puteți urmări și pe Google News

A doua dintre cele trei surori Brontë, poeta Emily a trăit și a scris în stil victorian semnânduși unicul roman - La răscruce de vânturi - cu pseudonimul Ellis Bell pentru a preîntâmpina misoginismul din epocă. Ulterior, Emily a acceptat să-și treacă adevăratul nume pe coperta propriei creații. Moare la doar 30 de ani (1818-1848) din cauza tuberculozei, refuzând ajutorul medicilor.

 

Prindeți „Lupul”

Și dacă ar fi scris doar primele douăzeci și cinci de pagini din Lupul de stepă, și Hermann Hesse (1877- 1962) ar fi meritat toată atenția dumneavoastră în concediul din august, să zicem. Unde mai pui că neamțul retras în Elveția a mai creat și Jocul cu mărgele de sticlă, Siddartha, Francisc de Assisi sau delicate volume de basme? Lirica, simbolistica și retorica prozei lui Hesse sunt un deliciu literar obligatoriu.

 

Patricia, mărul discordiei

Ce-am putea scrie la prezentarea fugară a columbianului născut în Aracataca, a celui care, alături de prietenul Mario Vargas Llosa, a înfipt America Latină pe harta literaturii universale? Și l-am numit aici pe Gabriel Garcia Marquez. Poate cel mai interesant ar fi să redăm, pe scurt, un episod savuros consumat în 1976, la Mexico City. Cei doi titani ai prozei sud-americane, peruanul Llosa și năbădăiosul Gabo, ieșeau de la premiera unui film celebru când bărbatul care se căsătorise cu propria mătușă pentru a divorța și a lua-o de soție pe verișoara Patricia (!) s-a repezit cu pumnul în ochiul amicului lui Fidel Castro! „Ticălosule, ce i-ai făcut Patriciei la Barcelona?”, i-a șuierat Llosa lui Marquez în urechea însângerată. Columbianul doar o „consolase” pe soția amicului său după ce acestuia i se încinseseră călcâiele după o suedeză superbă. Dacă Patricia și-ar fi ținut gura, probabil că scriitorii nu s-ar fi certat niciodată.

 

Un profesor departe de casă

Cu educație iezuită și înclinație pentru limbile străine, irlandezul născut în 1882 la Dublin, James Joyce, a trăit 35 de ani departe de țara natală și a devenit celebru grație romanelor Portret al artistului la tinerețe (1916), Ulise (1922) sau Hanul lui Finn (1923). Și-a câștigat existența (precară) din lecții particulare la limba engleză și a fost marcat definitiv de boala mintală a fiicei sale, Lucia.

 

Prințul literaturii germane

Cele 2.000 de volume din biblioteca tatălui său i-au deschis copilului Johann Wolfgang Goethe apetitul nesățios pentru lectură, apetit care nu avea să fie potolit decât în 1832, când poetul și gânditorul german închide pentru totdeauna ochii, la 82 de ani. Scrierile sale, memorabile, rămân un reper al literaturii. Universale!