Motto: „Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când și-l trădează, să se gătească de pedeapsă. Dumnezeu nu cade! Noi cădem, nu Iisus! Dar căzând noi din creștinism, ni se pare că a căzut creștinismul. Ni se pare că a căzut altcineva, nu noi!” - Părintele Arsenie Boca

Irina Stroe: Sunt paralele care se fac între această perioadă și altele prin care au trecut credința străbună și ortodoxia, în întreg. Dar nu suportă asemănare Ceasul pe care îl parcurgem cu nimic din ce a fost. Trăim într-un mileniu care a debutat cu supremația „libertății și a drepturilor omului”, cu „libertatea de manifestare și de exprimare”. Concret, însă, trăim și întâlnirea cu acest virus, cu nimic mai periculos decât alții, ce au declanșat pandemii în veacurile trecute.

Dar deciziile lipsite de simțul balanței, al măsurii unice, ne trimit NU la teorii ale conspirației, ci la semnul de întrebare just înălțat: de ce evenimentele religioase, ortodoxe cu precădere, impun luări de poziție brusc dictatoriale, fie că e vorba de Sfintele Paști, pelerinaje sau simpla prezență la Sfânta Liturghie?! Cum se simte și se înțelege această atitudine din perspectiva ta, Nicolae, om de cultură, simbol național și suflet de credință ortodoxă?

Nicolae Voiculeț: Am simțit cum atacul a fost dat direct sufletului creștin românesc, sub pretextul acestei pandemii. Se lovește în familie, prin distanțarea obligatorie, în libertate și în suveranitate, se lovește în credință și în biserica Lui Hristos.

Pentru mine si mulți alți români, Adevărul este mărturisirea Lui Hristos. Acum aproape că am ajuns în situația în care trebuie să ascund acest adevăr, doar pentru că sunt creștin. Acesta NU este un îndemn la neascultare vizavi de situația medicală în care suntem. Nu! Nu accept să mi se distorsioneze cuvintele, poziția.

Dar nici nu pot fi obligat să mă lepăd de Hristos, ca să nu mă “îmbolnăvesc”. Ceea ce simt acum este că poporul român a ajuns să fie ca un pacient căruia i s-a făcut anestezie totală, iar cineva nu-l mai lasă să se trezească. Dar vinovații primi suntem noi, românii, pentru că permitem această sentință.

De fapt, eu cred că această criză este o oportunitate fantastică de a ne recăpăta credința noastră creștină. Doar dragostea de Dumnezeu, nu de altceva, ne-a făcut pe noi, românii, ca popor, să dăinuim. În rest, nu ne-a fost frică de nimic.

Lumea s-a cam plictisit și săturat de planul social și politic, de aceea foarte mulți încep să fie atrași de planul creștin. Consider că noi, ca popor, suntem foarte vinovați pentru concesiile pe care le-am făcut celor care ne conduc și au jurat credință acestei țări cu mâna pe Biblie. Cei de la putere ne-au minții și pe noi, dar și pe ei înșiși, depunând un jurământ în fața Cerului.

De ceva vreme simt un singur lucru, vis-a-vis de ceea ce se întâmplă cu noi: se dorește dezintegrarea sufletului românesc. I-am lăsat să lovească Biserica, i-am lăsat să lovească credința. Se cultivă insulta și calomnia. Atacurile la personalități culturale, duhovnicești și chiar istorice sunt din ce în ce mai multe.

Se cultivă chiar delațiunea. Suntem un popor ce se vrea a fi izolat, înstrăinat de sine. Această perioadă ori ne va prăbuși ori ne va curăța sufletește. Toate fricile acumulate trebuie puse în balanță cu trăirea lui Dumnezeu, pentru că noi, românii, avem simț creștin!

Creștinii României, zilele trecute la Iași, în zilele următoare la București, au câștigat o luptă tăcută pentru credință în apărarea iubirii de neam și de Dumnezeu. Baricada ridicată de sistemul de oprimare de la București împotriva spiritului și credinței noastre creștin ortodoxe a fost la Iași, de Sf. Parascheva, dărâmată de puterea iubirii noastre de Dumnezeu, a celor care, prin curaj, am forțat intrarea printre jandarmi, pentru a ajunge să ne închinăm și să preacinstim Moaștele Sfintei noastre Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea părinţilor, a copiilor, a tinerilor, a vârstnicilor, a bolnavilor şi, în mod special, ocrotitoarea pelerinilor.

În curtea Mitropoliei Moldovei, pentru prima oară în ultimii ani, am simțit că suntem nu sute, ci milioane de români în pieptul cărora inimile noastre bat în același ritm, acompaniați de aceeași sfântă cântare. A fost locul în care s-a ridicat glasul iubirii de Dumnezeu și de oameni, un spațiu incandescent de Lumină, a celor care-și vor credința necenzurată și țara înapoi.

După Liturghie, am simțit că a fost singurul moment de stare de libertate a românilor, din ultimele opt luni de asuprire și interdicții de tot felul. Cei o mână de oameni care eram în față nu ne-am lăsat intimidați și împreună cu mii de credincioși veniți din toată țara, ne-am cerut dreptul la credință, asumându-ne tot ce putea urma. Am intrat la Sfânta rugând-o să ne ajute în tot ceea ce va veni și în tot ceea ce avem de îndeplinit.

Puterea noastră e-n iubire și așa vom birui. Chemarea Sfintei Cuvioase Parascheva ne-a deschis aripile, trecând peste toate obstacolele lumești, care ni s-au impus cu brutalitate. Acum știu că singura noastră șansă ca neamul nostru românesc să lumineze din nou în demnitate este detașarea totală de politica actuală și de tot ceea ce ne-a făcut rău în ultimii zeci de ani.

Leadershipul este depășit. De acum înainte va conta vocea poporului.

Irina Stroe: Capitale ale neamului românesc, Iașiul și Bucureștiul, au chemat și (ne) cheamă a unire și a unitate întru credință. În perioada următoare, ne vor îmbrățișa Sfinții și Arhanghelii zilelor ce vin. Ei, toți cei care populează Cerul, vor veni să ne întâmpine și să ne întâlnească în inimi, indiferent de deciziile de prevenție ale autorităților sau de interdicții. Rugăciunea transcende orice fel de cenzură.

Tu, Nicolae, ești unul dintre sufletele de români care se află acolo: în stradă, în fața altarelor, printre oameni, în brațele Bucegilor; ai coborât de pe scenele mari de concerte, purtând graiul naiului oriunde sufletul te cheamă. Ce mesaj au românii noștri, cei care sunt lângă tine, dincolo de cenzura pe guri, pe cugete și inimi?

Nicolae Voiculeț: În aceste zile trăim una dintre cele mai triste perioade din istoria României. Pe lângă durerea provocată de faptul că mulți dintre noi sunt loviți de această epidemie, autoritățile au interzis și dreptul fundamental al românilor și al creștinilor de a merge să se închine la racla cu Sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Va urma și Sf. Dimitrie. Și probabil toți marii sfinți ai lunii noiembrie.

Am fost acolo, la Iași, și am văzut un fel de război declanșat împotriva pelerinilor și a creștinilor. S-a ajuns ca în jurul Mitropoliei să fie mai mulți reprezentanți ai forțelor de ordine decât închinători. O imagine de teroare. Efectul acestei măsuri de discriminare încalcă toate prevederile legale și toate principiile internaționale care protejează libertatea de manifestare religioasă, care vor duce inevitabil la acțiuni neașteptate.

Au fost războaie, molime, invazii de tot felul, regimul comunist, dar Sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost un izvor de alinare, de vindecare și întărire, pentru soldați și pentru toți oamenii în nevoie. Astăzi Sfintele moaște sunt considerate sursă de contaminare.

Este pentru prima dată în istoria României și a Moldovei, dacă e să o luăm ca regiune, când se întâmplă așa ceva. Stau și mă întreb așa cum mulți oameni o fac, până unde vor acești străini de credința și neamul romanesc să ne împingă răbdarea? A fi bun creștin nu înseamnă a fi umil, ci a fi demn și just. Cu pace, dar și cu simț al dreptății.

Am răbdat de Paști, ne-au închis bisericile, ne interzic să ne rugăm și să mergem în pelerinaje, ne-au închis teatrele și sălile de spectacole și accesul la cultură. În schimb, ne înseamnă să-i votăm și să-i validăm.

România nu mai are nevoie de lideri și de politicienii care ne distrug cu bună știință identitatea și ne interzic credința, România are nevoie de românii ei, pentru că Ea este a acelor care o iubesc și îi respectă valorile și tradițiile. Credincioșii români au suportat toate aceste restricții severe, fiind privați de libertatea de manifestare a convingerilor religioase, în numele luptei împotriva Covid-19.

Însă totul are o limită, peste care dacă se trece, nu va fi bine pentru nimeni. Fac un apel către români - și în special la cei cu credință în Dumnezeu- să transforme această durere grea impusă într-o rugăciune continuă, așa cum preoții au fost îndemnați să slujească zilnic Sfânta Liturghie în această perioadă.

Numai Dumnezeu este mângâierea noastră sufletească în această vreme de încercare. Nu ne mai luați dreptul de a ne închina, pentru că veți transforma românii în mucenici și martiri. Sunt un om liber, un român cu o conștiință națională pe care nu i-o poate aresta nimeni.

Neomarxiștii au primit misiunea de a intra în biserici cu trotinetele electrice. Asta e România lor pe care ne-o pun în față, o Românie a imposturii și manipulării. Acești indivizi care atacă credința ortodoxă vor o Românie “normală, cinstită și dreaptă, dar ei cultivă cu dezinvoltură: mârșăvia, trădarea, dezrădăcinarea, impostura și manipularea.

S-a încercat acum, în plină criză de COVID 19, să se abată furia populației spre Biserică, deși Biserica s-a implicat cel mai mult în ajutorarea spitalelor și a oamenilor aflați în dificultate. În mentalitatea unora e o crimă să iubești poporul român, Biserica Neamului sau marile personalități românești. E o crimă să spui ceva critic la adresa Uniunii Europene, pentru că ești catalogat automat kaghebist, rusofon, antieuropean. Manipularea mediatică împotriva Bisericii Ortodoxe este folosită de societatea seculară cu orice prilej care n-are în principiu de a face cu Biserica. Orice nenorocire abătută asupra României are drept cauză sau efect Biserica Ortodoxă.

Așa stau lucrurile și în cazul pandemiei cu virusul COVID 19. Biserica ne contaminează. Biserica ne infectează. Biserica ne îndobitocește. Biserica ne omoară.  Îi îndemn pe români să nu devină complici ai corupţiei spirituale, să cultive o curățenie a sufletului și să fie atenţi la deşeurile impuse de sisteme care vor să ne populeze interior.

Irina Stroe: Care este îndemnul lui Nicolae Voiculeț ca român, tată și ca artist pentru acest Ceas?

Nicolae Voiculeț: Dragi români, să nu uitați: cu noi este Dumnezeu, să nu va fie frică.

Observ că statul nu se ocupă cu “saving lives”, ci cu “improving the quality of death”...!

Mesajul meu pentru sistemul paralel al României este: cel mai bine ar fi să ne LĂSAȚI Sfinții în PACE și să nu-i mai batjocoriți. După ce L-ați răstignit pe Hristos și anul acesta și ne-ați forțat să nu mai avem Paști, să stăm departe de Înviere și de Biserică, acum vă luați și de Sfânta Cuvioasă Parascheva... la care ați interzis unui popor întreg să  meargă.

Dacă era o urnă de votare lângă racla Sfintei Paraschiva, sigur nu ar fi fost vreo problemă... atunci ar fi fost invitați toți creștinii.

Acestor conducători ai României de acum, chiar dacă sunt străini de neam și de credința noastră, dă-le, Doamne, sănătate și gând bun.

Dar dacă lucrurile vor continua în ritmul acesta, creștinii vor ajunge să poarte o stea galbenă pe mână, cu inscripția CREȘTIN, cum purtau evreii în timpul naziștilor, pentru a fi recunoscuți mai ușor. Simt cum, în curând, românii se vor ridica!

Va exista, în cursul generației următoare sau nu foarte departe de aceasta, o metodă “farmaceutică” de a-i face pe oameni să-și iubească robia, creând dictaturi fără lacrimi, ca să spunem așa, și producând un fel de lagăre de concentrare nedureroase pentru societăți întregi, astfel încât oamenilor le vor fi luate libertățile, dar le va plăcea, fiindcă vor fi distrași de la orice dorință de a se răscula, prin propagandă sau spălarea creierelor. Deja trăim o dictatură fără lacrimi.

Dar nimeni nu ne poate lua cea mai înaltă libertate și anume aceea de a crede în Dumnezeu!

Impunerea acestor măsuri total nejustificate și abuzive, de limitare a accesului la libertate și la viață, va duce la fracturarea societății și la anarhie.

Eu cred că interzicerea accesului publicului în spații de cultură și de artă, săli de concerte sau de spectacol, dar și limitarea credincioșilor de a merge liber în pelerinaje și la biserici, va declanșa în cel mai scurt timp proteste de amploare.

Cred că este momentul ca președintele României și primul ministru să știe că o societate fără cultură, fără artă și fără artiști este ca un corp fără suflet, e doar o mașinărie.

Propaganda sistemului dictatorial nu vorbește despre “pelerinajul” laic admis, din fiecare dimineață, spre marile corporații și companii multinaționale, făcut de robi ai sistemului, deși e cel mai clar focar de transmitere colectivă. Acești “credincioși” fac de două ori pe zi traseul la “moaștele” corporațiilor străine, dar la Sfânta Parascheva, oamenii medievali ai unei întregi Românii sunt demonic înfierați deontologic de către toți progresiștii perfecți ai acestei... lumi perfecte..

Tatăl meu, preotul Iulian Voiculeț, și “Leul Ardealului”, Mitropolitul Bartolomeu Anania, au fost colegi de bancă și de cameră la seminar, împărtășind împreună iubirea pentru Hristos și dragostea pentru acest neam. Au învățat în același timp, au luptat și au plecat în același an: 2011. Au fost admirați şi contestați, deopotrivă. Dar ecourile rămase în sufletul meu și în conștiința acestui neam sunt încă vii și mai prezente ca niciodată.

Nu de multe ori mă gândesc ce ar fi spus tata sau mitropolitul Anania despre ceea ce se întâmpla acum, fapt care îmi întăreşte statutul și înălțimea lor, ca repere. Au plătit constant toată viața lor, la suprapreţ, dorinţa de eliberare și libertate a acestui popor.

Dumnezeu să îi ierte, iar pe noi, cei de acum, rămaşi mai săraci, să ne lumineze.

Doamne, ajută!