Miniștrii europeni ai afacerilor externe se vor reuni, vineri, pentru a analiza posibilitatea unor sancțiuni contra regimului Lukașenko, în ciuda reticențelor unora dintre statele membre.

Furia belarușilor, care protestează vehement în stradă de aproape o săptămână, va trezi oare UE? Manifestațiile s-au extins dincolo de capitala Minsk și au cuprins mai multe orașe mari ale Belarusului, care contestă realegerea „veșnicului” Aleksandr Lukașenko, aflat la putere din 1994. În pofida denunțării de către Opoziție a unor fraude masive, acesta a fost reales oficial cu un scor zdrobitor în fața Svetlanei Tikhanovskaia, care a părăsit țara și s-a refugiat în Lituania.

Cu fiecare noapte care trece, represiunea forțelor de ordine crește în amploare, deși protestele au fost de la început pașnice, remarcă editorialista Marie Campistron pentru France 24. În plus, manifestanților li s-a tăiat accesul la Internet. Miercuri, autoritățile au anunțat moartea unui tânăr de 25 de ani, în sudul țării, a doua victimă a regimului. Nu mai puțin de 7.000 de persoane au fost reținute pe tot cuprinsul țării, de duminică până joi, fără să fie anunțate când vor fi eliberate.

„Este prima oară când regimul merge atât de departe. Contrar a ceea ce am putut observa în trecut, violența a devenit arbitrară. Ea nu mai vizează doar opozanții publici, ci și cetățenii obișnuiți”, explică politologul Alexandra Goujon, cadru didactic la Science Po Paris, pentru France 24.

Abordări divergente

În fața acestei crize de proporții, miniștrii de afaceri externe europeni vor dezbate, vineri, cât de oportune sunt eventualele sancțiuni contra fostei republici sovietice. Însă asemenea măsuri nu sunt în asentimentul tuturor celor 27 de țări-membre și regula spune că nicio sancțiune dictată de UE nu poate fi implementată fără susținerea unanimă a statelor care o compun.

„UE nu este o structură căreia să îi placă adoptarea de sancțiuni. De cele mai multe ori, nu recurge la ele decât în ultimă instanță, căci aceste măsuri duc într-un mod destul de brutal la încordarea relațiilor dintre state. Or, obiectivul său nu este ca Belarusul să fie arătat cu degetul, ci să se transforme. În plus, multe state UE sunt convinse că sancțiunle străine nu au servit niciodată la îmblânzirea unui regim”, explică specialista.

Totuși, este greu ca UE să închidă ochii la violența ultimelor nopți. Ministrul german al afacerilor externe, Heiko Maas, a amintit marți că cele 27 de state-membre au ridicat o parte a sancțiunilor din 2016 contra Belarusului, „căci țara luase măsuri într-o direcție bună”. El a declarat că ar fi oportun să se revizuiască acum în sens invers acele sancțiuni, dat fiind contextul actual.

Lukașenko nu a avut niciodată o politică pro-europeană, nu a dorit să aibă relații economice mai strânse cu UE, principalii săi parteneri comerciali fiind Rusia și Ucraina. Chiar și când au existat sancțiuni contra regimului în 2004, ele nu au implicat un embargo economic, deci populația nu a fost afectată cu adevărat, mai explică politologul Alexandra Goujon. În prezent, Belarusul se confruntă totuși cu embargoul în materie de vânzări de armament și de materiale care ar putea fi utilizate în scop represiv.

Dacă cele 27 de țări sunt de acord că trebuie să ia neapărat măsuri, căci situația a devenit foarte serioasă, abordarea fiecărui stat în această problemă este divergentă, în funcție de istoricul fiecăreia. Spre exemplu Polonia, care a cerut o reacție rapidă pentru a veni în ajutorul opozanților belaruși, a fost întotdeauna fermă când a venit vorba de libertățile politice ale țărilor vecine.

Altele, cum ar fi Ungaria, se arată mai reticente în materie de votare a sancțiunilor, pe care le consideră o formă de ingerință și o dovadă de lipsă de respect pentru suveranitatea unei țări. În plus, Viktor Orban duce de ani de zile reforme care amenință statul de drept, deci „nu e greu de închipuit că nu va fi acord să contribuie la slăbirea unui stat a cărui politică condamnabilă seamănă atât de mult cu a sa proprie”, mai precizează specialista în politică externă.

Așadar, a ajunge la un acord rapid în chestiunea Belarus va fi o problemă cel puțin delicată. În cazul conflictului Ucraina-Rusia din 2014, a fost nevoie de luni de negocieri dure la nivelul UE pentru a ajunge la un consens politic. Însă în prezent, folosirea masivă a rețelelor sociale de către cetățeni, în ciuda tăierii internetului, precum și presiunea internațională ar putea totuși să însemne „redeșteptarea imobilismului european”, concluzionează invitata France 24. „Cu cât represiunea va fi mai violentă, cu atât mai dificil îi va fi Uniunii să se joace de-a prudența și să nu răspundă la timp”.