„Uzina de gradaţi” de la CS Dinamo a chestorului Marcel Popescu

„Uzina de gradaţi” de la CS Dinamo a chestorului Marcel Popescu

Pe lângă o recoltă imensă de medalii, fostul comandant al CS Dinamo a lăsat în urmă şi sute de ofiţeri făcuţi „la apelul bocancilor”.

Se schimbă garda la Clubul Sportiv Dinamo. Chestorul Marcel Popescu, care conducea clubul de la 1 ianuarie 2000, s-a pensionat la vârsta de 59 de ani, predându-i ştafeta celebrei Elisabeta Lipă, cea mai bună canotoare din lume.

Înaintea despărţirii de club, fostul comandat a făcut bilanţul activităţii sale, enunţând totodată motivele reale care l-au determinat să se retragă. „Pierdeam mult cu noua formă de salarizare, aşa că am preferat să ies acum la pensie şi nu peste câteva luni, cum s-ar fi întâmplat în mod normal, la termen.

Plec satisfăcut. Am făcut nocturna, tabela de marcaj, pista de atletism, o sală de box cu trei ringuri... Din 2000, an de an am obţinut doar locul întâi între cluburile din România. Dacă Dinamo ar fi un stat, s-ar fi clasat la Olimpiadă pe locurile 22-24 din 204 ţări, câte au fost prezente la fiecare dintre ultimele trei ediţii ale JO!”, s-a mândrit Popescu. „Am făcut reconversie socială!” Mulţi dintre sportivii cu ale căror medalii se mândreşte CS Dinamo au fost însă luaţi „de-a gata” şi nu formaţi în curtea Internelor, fiind convinşi să devină „câini” după ce li s-au oferit diverse avantaje. În mandatul lui Marcel Popescu, performerilor li s-au dat grade şi funcţii de ofiţeri şi subofiţeri la MAI, astfel că au acceptat bucuroşi să reprezinte culorile roş-albe. Beneficiind de argumentul soldei, Dinamo s-a impus facil drept cel mai titrat club sportiv din România, mai ales că alte grupări private nu dispun de posibilităţi extrasportive de „momire” a campionilor. Practica nu e ilegală, dar este imorală.

„Am făcut reconversie socială pentru sportivi!”, se apără Popescu. Dintre „gradaţii” ieşiţi pe bandă rulantă pe poarta unităţii din Şoseaua Ştefan cel Mare fără să fi pus măcar o dată mâna pe o armă sau să fi fost la vreun curs de specialitate, foarte puţini sunt sportivi descoperiţi şi crescuţi de Dinamo, cei mai mulţi fiind „pescuiţi” de pe la diverse cluburi din ţară, de unde au fost aduşi gata formaţi. Poliţişti de ocazie Odată încheiată cariera sportivă, cei care nu devin antrenori sau funcţionari prin vreo federaţie intră în structurile unei instituţii pentru care n-au fost pregătiţi şi, uneori, n-au nici aptitudini. Se ajunge astfel la aberaţia ca sute de oameni - altfel lăudabili ca sportivi - fără instruirea şi experienţa necesară să fie puşi, teoretic, să lupte cu fenomenul infracţional şi aşa exploziv din ţara noastră. Cu alte cuvinte, nişte amatori în domeniu sunt puşi să apere legile pe care - în marea lor majoritate - nici măcar nu le cunosc în amănunt, deşi unii dintre ei sunt chiar ofiţeri!

"Dacă Dinamo ar fi un stat, s-ar fi clasat la Olimpiadă pe locurile 22-24 din 204 ţări." Marcel Popescu fost comandant la CS Dinamo

CUMUL DE FUNCŢII

Fosta canotoare Elisabeta Lipă, şefă la canotaj şi chestor la „Interne” Printre sportivii care au primit grad de la CS Dinamo se numără foşti şi actuali campioni de talie mondială: Marian Drăgulescu, Marius Urzică, Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Mihai Covaliu şi fraţii Marian şi Dorel Simion. Lipă este un caz aparte. Fosta sportivă a fost aleasă, mai întâi, preşedinte al federaţiei de canotaj, iar săptămâna trecută - în fruntea Clubului Sportiv Dinamo, în locul lui Marcel Popescu. Lipă continuă să strângă vechime ca gradat la „Interne”, instituţie care o plăteşte lunar şi de unde va ieşi la pensie.

Şi Steaua a practicat moda acordării de grade şi funcţii cu nemiluita, dar, măcar în ultima perioadă, Ministerul Apărării pare să fi abandonat această strategie. În trecut, antrenorii Anghel Iordănescu, Emeric Ienei, Cornel Oţelea au primit, pentru „merite sportive”, recompense de acest gen, ajungând până la gradul de general. E inutil să men ţio năm că, în cazul vreunei situaţii excepţionale, nici unul dintre ei n-ar şti ce trebuie să facă în calitate de general al armatei române.

Problema de fond nu este a acestor sportivi absolut remarcabili, ci a sistemului defectuos din ţara noastră, construit încă din start pe premise false. În locul unor pensii viagere oneste şi la vedere, oferite de stat ca să-i răsplătească pe campioni pentru efortul şi meritele lor, s-a împământenit o variantă ocolită şi păguboasă, în care sute de posturi de poliţişti şi militari profesionişti sunt ocupate degeaba. Din această „combinaţie” are de pierdut toată lumea. Sportivii sunt puşi într-o postură neonorantă, de a trăi pe spinarea unor colegi care chiar muncesc în domeniul respectiv. În acelaşi timp, Armata şi Poliţia sunt încărcate cu oameni care n-au treabă cu domeniul respectiv. PRACTICI IMORALE

Moştenirea „Epocii de Aur” „Înregimentarea” în Poliţie sau în Armată a sportivilor cu perfomanţe deosebite este o practică moştenită din perioada comunistă. „Nu este ilegal ca sportivii să primească grade şi să devină astfel funcţionari publici cu statut special. Ei primeau avantaje, iar noi ne puteam mândri că ne re prezintă instituţia.

Şi acum este la fel. Doar că acest obicei este imoral, iar motivul e simplu: poliţiştii care s-au pregătit pentru această meserie şi care se luptă practic cu infractorii se supun unor ordine şi unor reguli foarte stricte, pe care sportivii nu sunt obligaţi să le respecte”, au explicat, pentru EVZ, surse din MAI.

Ne puteți urmări și pe Google News