Urmele degetelor Lui Dumnezeu. În spaţiile primitoare, calde, prietenoase ale galeriei, pe tot parcursul lunii februarie, sunteţi aşteptaţi să descoperiţi lucrările de sculptură, pictură și grafică ale artistului Bogdan Turcea.

Aripi, multe aripi. Libertatea zborului, visul de libertate al oamenilor. Sacrificiul. Creația.

Căderea , frumusețea, Iele, mituri, Inorogi. Și iar aripi. Privești lucrările care emană o anumită căldură, dincolo de povestea pe care o spune fiecare.

Poate să fie de la lemnul folosit, poate de lacrengile de caprifoi, poate este doar imaginația.

Imaginarium” îți permite să lași frâu liber senzațiilor și să percepi personajele create de Bogdan Turcea așa cum le filtrează înțelegerea și inima ta. O lume fantastică…

Am făcut o scurtă incursiune, alături de Bogdan Turcea, prin fantastica expoziție, organizată pe patru mari teme: „Don Quixote”, „Bestiarul”, „Mitologia”, „Creștinismul”.

Vraja

Ne oprim în dreptul unei lucrări parcă atrași de o vrajă. Vântul fluieră, iar ea, ca o nălucă, se lasă purtată de curenții de aer. Vălul îi flutură pe lângă trupul care se termină nu cu o pereche de picioare, ci cu un mănunchi de crengi, care îi sporește fluiditatea zborului.

„Persoanjul nostru e «Prințesa vântului». Acum câțiva ani mi s-a uscat o tufă de caprifoi – mâna Maicii Domnului. Am tăiat-o și, când am văzut ce formă are, mi-a venit ideea.” „Prințesa vântului” are o înaintașă: „Mireasa vântului”. Și ea tot din tagma Ielelor, a nălucilor… „Și ea e tot ca o mireasă. I-am pus și elemente tradiționale, are un șorț cu motive tradiționale”.

„Prințesa vântului” are ceva magnetic în ea. Oricât ai vrea să pleci, oriunde ți-ai îndrepta  privirea, ea te cheamă înapoi. Ca și când ai fi sub efectul unei vrăji. Trăiești o senzație de bucurie amestecată cu o ciudată durere care îți strivește puțin sufletul. Ca și când nu ar fi de ajuns acest „chin”, ne apropiem de alte două lucrări înaripate „Adam și Eva”.

Fiecare pe bucata lui de lume deși, în conștiința noastră, ei sunt inseparabili. Pe trupurile lor și pe aripile lor sunt nișe mici adâncituri, ca și cum ceva ar fi alunecat pe materialul din care sunt făuriți.

„Adam și Eva sunt așa cum m-am gândit eu că i-a creat Dumnezeu și sunt la momentul în care încă nu și-a terminat opera. Se văd urmele degetelor lui Dumnezeu și pe aripi, și pe tors. Au aripi, da, pentru că inițial aveau aripi. Oamenii aveau mult mai multe posibilități până să păcătuiască”.

Aproape că te împleticești prin grădina aceasta, când auzi o asemenea explicație și nu vei scăpa prea curând de imaginea urmelor lăsate de degetele lui Dumnezeu. Și de ideea aripilor pierdute.

Aripi

Tema aripilor apare la aproape toate lucrările din expoziție.

De ce? „Pentru că, mă gândesc, toți avem în noi ceva rămas de acolo, de la Adam și Eva. Din Grădina Edenului”, spune Bogdan Turcea.

Te gândești că Icar, care apare în expoziție în două ipostaze, a simțit cioatele aripilor edenice și a vrut să le ajute să crească din nou. „Aici, Icar este încă în timpul zborului, dar, după cum se vede, lemnul deja începe să fie ars de razele soarelui de care se apropiase prea mult.

În cealaltă ipostază este deja una cu pământul. Începe să se contopească cu mineralul, dar încă se văd cele trei rămășițe ale aripilor”. Gândul de libertate absolută l-a ucis, dar a lăsat un mare vis de îndeplinit oamenilor.

Don Quixote are sala lui, lumea lui, fantasmele lui, toate, în același loc. Don Quixote, Dulcineea, uite-o și pe Rosinanta, uite-l și pe Sancho Panza, uite și un bufon. Putea foarte bine să fie doar o expoziție Don Quixote.

„M-a fascinat subiectul, am citit multe teorii despre Don Quixote. El îl reprezintă pe Hristos. Chiar i s-a spus Cristul spaniol, care e Cristul catolic, care pleacă de la viziunea aristotelică. Acum mă gândesc să fac și Cristul ortodox – prințul Mîșkin. Noi ortodocșii avem viziunea lui Platon. Reprezentantul în literatură a acestei viziuni este prințul Mîșkin, din Idiotul, din Dostoievski…”.

Bogdan Turcea își dorește o sală cu Don Quixote și una cu Prințul Mîșkin.

Unicorni

În sala „Bestiar” sunt doi unicorni.

Despre Unicorn, ființă supranaturală, au apărut mituri în perioada Evului Mediu, în legătură cu creștinismul. „Sunt pasaje în Evanghelii, care spun că Iisus a fost asemenea unui taur, dar e o traducere greșită. E vorba de inorog, asemenea unui inorog. Avem aici lucrarea intitulată «Inorog capturat». Acestui inorog capturat, i-au smuls cornul”. Doare.

Ne mișcăm în continuare prin Imaginariumul lui Bodgan Turcea. Veneția, între devenire și dispariție, dar în continuă evoluție spirituală, o Pisică arlechin, năluci, efebi, doamne și domnișoare, sculpturi și pânze, maternitate, îngeri și zbor. Mult zbor.

Fiecare lucrare spune o poveste, toate poveștile cuprind clipa în care Dumnezeu a lăsat o urmă cu degetele Sale. Iar privitorul pleacă de la Galeria Romană cu sentimentul că undeva, în trupul lui, simte că un ciot de aripă tresaltă.

„Imaginarium” este o expoziție care provoacă, te răscolește, îți răstoarnă viziuni prin profunzimea istoriilor sale, dar îți dăruiește și o libertate la care nu te-ai fi gândit atunci când ai pus talpa piciorului în lumea fantastică a lui Bogdan Turcea. Îți vine greu să pleci și te roade dorința de a o revedea, de a pipăi cu privirea zborul.

Salvator

Ieșind puțin din starea specială (deși recunosc că senzațiile trăite acolo mă urmăresc de câteva zile), vreau să spun câteva cuvinte ca statornic vizitator al Galeriei Romane: în aceste vremuri vitrege pentru toți, vitrege pentru cultură mai ales, este un act de mare curaj să propui o expoziție. Nimic nu garantează că nu ni s-a pus o mică mască și pe suflet. Trebuie să o sfâșiem, să ne bucurăm că mai există oameni care dăruiesc lumină, care luptă să nu cădem în întunericul uitării de noi.

Galeriștilor Emil Ene, Monica Andronic, artiștilor care expun aici – de data aceasta fabulosul Bogdan Turcea – trebuie să le mulțumim că nu au uitat de noi, că nu ne-au lăsat părăsiți după vălul uitării.

Mergeți să vedeți expoziția „Imaginarium”. Este salvatoare!

Expoziţia este deschisă până la 28 feb 2021.

Program de vizitare: Luni-vineri: 10:00-18:00, Sâmbătă: 10:00-15:00.

EMOȚII

„Lucrările pe care le propun privitorilor sunt, în mare măsură, rodul emoţiilor şi imaginilor provenite din preconştient. Am lucrat fără schiţe prealabile, încercând, după modelul suprarealist descris de Andre Breton, să transpun ideile cât mai crude, urmând a le găsi, pe măsura dezvoltării, un sens raţional şi un mesaj uşor de descifrat.

Am încercat să grupez în saloanele galeriei lucrări cu tematică comună: un salon cu lucrări de inspiraţie mitologică, un bestiar, un salon cu tematică creştină şi unul dedicat lui Don Quixote. Ideea comună, pe care încerc să o sugerez, indiferent de paradigma epocii ce le diferenţiază, este viziunea, imaginarea privind sacrul”. (Bogdan Turcea, feb 2021).

Foto credit: Silviu Crângureanu