De când Donald Trump a fost ales pentru un nou mandat la Casa Albă, timpul războiului pare să nu mai aibă răbdare, ca să parafrazez un cunoscut scriitor român. Nu a preluat încă prerogativele funcției, dar urmările alegerii sale sunt evidente, deși în jurul său domnește o anume nesiguranță, inclusiv pe segmentul politicii externe.

Treptat, această nesiguranță se transformă în incertitudine pentru întreaga lume care gravitează în jurul Americii. Protagoniștii din ,,punctele fierbinți’’ ale planetei sunt foatre atenți la mișcările și declarațiile președintelui ales.

Urmările atentatului de lângă Kremlin și Piața Roșie

Mă refer în primul rând la cei angrenați în conflictul din Ucraina. Fiecare dintre beligeranți dorește să-și plaseze cât mai în față pionii pe tabla de șah a războiului înainte ca Trump să se instaleze la Casa Albă. Rusia își testează noile rachete balistice bombardând Ucraina, iar Kievul, pe lângă incursiunea din regiunea Kursk, își demonstrează capacitatea de organizare a unor atentate în inima Moscovei, la câțiva kilometri de Kremlin și Piața Roșie. În rândurile de mai jos, voi încerca să schițez tabloul consecințelor atentatului din 17 decembrie căruia i-a căzut victimă generalul Igor Anatolievici Kirillov, ,,chimistul’’ lui Putin.

Un general pentru dezinformarea noastră

Eliminarea generalului Kirillov nu lovește doar o persoană-simbol dintr-o structură operativă a armatei ruse, ci întreg programul de dezvoltare pe care acesta îl concepuse în vederea transformării sectorului chimic într-o armă esențială a forței militare a Moscovei. În plus, Kirillov era principalul responsabil al programelor de dezinformare, care aveau ca obiectiv subminarea sprijinului internațional pentru Kiev. De exemplu, era autorul întregului narativ privind faimoasele laboratoare biologice americane din Ucraina.

Semnalele pe care le transmite Kievul organizând atentatul de lângă Kremlin sunt multiple. Igor Kirillov - cel mai înalt șef militar ucis în spatele frontului - a fost asasinat la o zi după ce fusese incriminat de către magistratura ucraineană pentru utilizarea armelor chimice în câteva mii de cazuri, mai ales în ultimul an de război. Un alt oficial rus acuzat de crime de război - Serghei Ievsinkov, directorul închisorii Olenivka (Donețk), unde prizonierii ucraineni ar fi fost torturați și uciși - a fost eliminat fizic de către serviciile ucrainene. Seria nu pare să se fi încheiat. Întrebarea este: cine urmează?

Securitatea elitei militare ruse devine o problemă pentru Kremlin

Elita militară rusă, chiar populația civilă - dat fiind faptul că Kirilov a fost asasinat în plină stradă - trebuia să știe că nimeni, nici măcar cei de la ,,vârf’’ , nu sunt în siguranță. ,,Kievul - scria recent Mark Galeotti, cunoscut kremlinolog britanic, directorul companiei de consultanță Mayak Intelligence - încearcă să demoralizeze casta militară moscovită demonstrând că nici generalii care trăiesc în capitală, lângă Kremlin, nu sunt feriți de pericol’’. Nu doar ei ci și alte grade superioare care au participat sau participă la război și au cîte ceva să-și reproșeze. Știu că ar putea fi țintele viitoare.

Așa cum serviciile israeliene au reușit să transmită liderilor Hezbollah un sentiment de teamă și nesiguranță prin acțiunile din toamna trecută, Kievul încearcă să realizeze același lucru la nivelul conducerii armatei ruse. Dar mediul este diferit și fiecare eveniment înseamnă sporirea măsurilor de prevenție din partea adversarului.

Strategia Israelului luată ca model de către Kiev

Guvernul lui Zelenski a dovedit, în cei trei ani de război, o capacitate particulară de a surprinde cu evenimente de mai mică sau mai mare întindere, dar cu un pronunțat caracter propagandistic. Deocamdată, nu a demonstrat că ar putea elabora și duce la bun sfârșit o strategie reală de tipul celei implementată de Israel în lupta continuă cu extremism-terorismul intern și extern.

Dacă neutralizarea Hamas, ca urmare a genocidului din octombrie 2023, a fost o acțiune organizată în circumstanțe speciale, mai puțin pregătită, eliminarea leadership-ului Hezbollah s-a realizat după mulți ani de pregătire și în baza unei strategii coerente. Este drept, experiența de zeci de ani a Tel Avivului nu se poate compara cu experiența de câțiva ani a Kievului.

Mesaje, concluzii și puțină istorie ... repetabilă

Lui Putin și celor din servicii li se transmite că falimentul aparatului de securitate are consecințe directe asupra capacității operative a forței militare. Lumea întreagă - dacă ne referim la ecoul acestui război de agresiune în rândurile comunității internaționale - înțelege că ucrainenii au capacitatea de a lovi obiective cu valoare strategică oriunde în Rusia. Kievul nu doar rezistă în fața tăvălugului rusesc, ci este în măsură să organizeze acțiuni precise și curajoase în inima teritoriului moscovit. Momente semnificative din războiul clandestin purtat de ucraineni în teritoriul dușmanului completează seria pomenită mai sus, cu efect propagandistic indiscutabil: Daria Dughina (august 2022), Vladen Tatarski (aprilie 2023), Valeri Trankovski, Mihail Shatski.

Privind lucrurile din altă perspectivă, eliminarea lui Kirillov nu a condus la o degradare semnificativă a capacității operative rusești pe segmentul chimic, chiar dacă generalul era un element-cheie în angrenajul militar, cum arătam mai sus. Un general, cât ar fi de competent, va fi înlocuit cu altul care, metaforic vorbind, așteaptă în anticameră. Ar putea fi chiar mai dur decât Kirillov, dar va fi foarte dificil să-l egaleze la capitolul dezinformare.

În continuare, voi relata un episod din anii ‘80 care, ca și cel din 17 decembrie și în același decor urban, demonstra vulnerabilitatea unui sistem pe care mulți - inclusiv inamicii potențiali din Alianța Nord Atlantică - îl credeau inexpugnabil.

Mai 1987. Un tânăr german de 19 ani, Mathias Rust, pilot amator, a aterizat în Piața Roșie - la doi pași de Kremlin - cu un mic avion de turism. Decolase din Finlanda și depășise toate sistemele antiaeriene sovietice, ,,infailibile’’ după cum le prezenta Moscova în fața celor din NATO. Atunci nu a murit nimeni. Rust a stat 15 luni într-o închisoare sovietică deși fusese condamnat la 4 ani. Demonstrase, ca și atentatorii de lângă Piața Roșie, că Rusia (URSS-ul la vremea respectivă) era vulnerabilă și la capitolul militar.

Mathias Rust a fost eliberat pe semnătura lui Andrei Gromîko, președinte Sovietului Suprem. I se spunea ,,Mister niet’’ atunci când  era ministru de externe al URSS și se împotrivea oricărei inițiative de destindere care venea dinspre Occident. De fapt, clemența față de Rust venea din partea lui Mihai Gorbaciov, liderul suprem de la Kremlin, care primise un telefon de la Helmut Kohl, cancelarul RFG. Urmau să vină și miliardele de mărci, ca plată pentru ca Moscova să nu se opună reunificării Germaniei. Nu s-a opus. Așa se scrie istoria.