Cambridge Analytica a făcut ceea ce mii de alte companii fac zilnic, însă ea nu a avut puterea de a schimba concepţiile oamenilor. Există însă DOUĂ companii care pot.

Un editorial senzaţional al lui Robert Epstein, expertul mondial nr. 1 în „manipulare online”, pentru Daily Caller.

Dr. Robert Epstein este Cercetător Senior la American Institute for Behavioral Research ant Technology, autor a 15 cărţi despre Inteligenţa Artificială şi fost redactor şef al Psychology Today. În prezent, lucrează la o carte numită Technoslavery: Invisible Manipulation in the Internet Age and Beyond.

S-a dezlănţuit iadul cu privire la legătura dintre Cambridge Analytica, o companie britanică de marketing pe care echipa de campanie a lui Donald Trump a angajat-o pentru a aduce voturi, şi Facebook, acuzată că a furnizat Cambridge Analytica informaţii preţioase despre 50 de milioane de alegători americani în 2014.

Denunţătorul, Christopher Wylie, care a plecat de la Cambridge Analytica în acelaşi an, vorbeşte acum despre rolul pe care l-a avut în transferul de date. Drept urmare, acţiunile Facebook au pierdut circa 50 de miliarde de dolari. Investitorii Facebook acţionează compania în judecată iar Comisia Federală pentru Comerţ (FTC) a deschis o anchetă.

Ar trebui să ne intereseze toate astea? Nu cine ştie ce.

Mă ocup de cercetări ştiinţifice privind manipularea online şi din acest punct de vedere probabil ştiu mai multe decât oricine altcineva din lume. Manipularea online a gândurilor, opiniilor, cumpărăturilor  şi voturilor este reală, puternică şi înfricoşătoare. Însă nu Cambridge Analytica este problema, în principal pentru că metodele pe care le foloseşte pentru a manipula nu sunt foarte puternice. În comparaţie cu ameninţările reale, ele sunt chiar nesemnificative.

Principala metodă de influenţare a Cambridge Analytica a fost de a trimite oamenilor publicitate „ţintită” pe Facebook, aşa cum o fac în fiecare zi mii de companii. Un anunţ „ţintit” este un anunţ conceput pentru a capta atenţia şi „clicurile” unor persoane anume.

Cu cât ştii mai multe despre publicul tău, cu atât vei avea mai mare succes în conceperea unui mesaj publicitar care să atragă „clicurile” acestuia, iar „clicurile” la rândul lor vor dirija oamenii spre paginile Web cu un conţinut persuasiv.

Cambridge Analytica afirmă că a achiziţionat 5000 de „puncte de date” („data points”) – adică informaţii digitale – despre fiecare alegător din Statele Unite înainte de alegerile din 2016 şi de asemenea că a utilizat noi tehnici psihometrice pentru a determina cele mai bune mijloace de a-i influenţa pe aceşti alegători.

Folosind Administratorul de Reclame (Ads Manager) al Facebook – aşa cum mii de companii procedează zilnic pentru a face ca produsele lor să se potrivească cu cumpărătorii potenţiali – datele şi metodologia Cambridge Analytica i-au permis să-şi prezinte reclamele utilizatorilor Facebook triaţi corespunzător. Iar acest lucru probabil că a determinat o creştere a ceea ce specialiştii în marketing numesc „Rata clicurilor” („clicktrough rate” – CTR), proporţia celor care dau „clic” pe reclame.

De ce acest lucru nu este grav? Pentru că îl face toată lumea – nu doar comercianţii care încearcă să ne vândă produsele lor – ci şi toate campaniile politice. Facebook chiar se laudă faţă de agenţiile de publicitate politică potenţiale cu puterea sa de a „face o campanie reuşită” şi cu modul în care „ţinteşte” „alegătorii şi susţinătorii”.

În cursul campaniei din 2016, Hillary Clinton a avut la dispoziţie instrumente digitale mult mai puternice decât Trump. Pentru a nu cita decât un exemplu, în 2015, mogulul Google, Eric Schmidt – care la un moment dat se oferise să supervizeze campania digitală a lui Hillary – a creat o companie tech secretă numită The Groundwork, al cărei singur scop era să o facă pe Hillary Clinton preşedinte. Compania era alcătuită din numeroşi membri ai echipei cibernetice a lui Obama din 2012, care de asemenea fusese supervizată de Schmidt.

5000 de puncte de date? Nu zău! The Grounwork a avut acces la întreaga bază de date a Google – sute de mii de informaţii digitale despre fiecare dintre noi, inclusiv istoriile noastre de căutare şi e-mail-urile – o asemenea cantitate de date încât Google ar fi putut calcula rezultatele alegerilor încă înainte ca acestea să aibă loc. (Deşi în mod evident Google a dat chix în calculele sale privind Colegiul Electoral, totuşi Clinton a câştigat votul popular cu circa 3 milioane de voturi, aproape sigur cu ajutorul Google.)

Pe scurt, manipulările Cambridge Analytica sunt nesemnificative pentru că sunt concurenţiale . Acest fapt a fost explicat anul trecut într-un eseu convingător de către Frederike Kaltheuner de la Privacy International. Kaltheuner se întreba: „Cambridge Analytica a influenţat votul la Brexit şi în alegerile americane?” Răspunsul său: „Foarte puţin probabil. Una este să determini profilul oamenilor şi alta să spui că datorită acestei determinări eşti capabil efectiv să schimbi comportamentul la scară de mase. În mod evident, Cambridge Analytica realizează prima etapă, dar pretinde numai că a reuşit şi în cea de-a doua.”

Concurenţa este unul din cele trei motive pentru care metodologia Cambridge Analytica este slabă. Al doilea este vizibilitatea: deşi este adevărat că oamenii nu ştiu câte date sunt strânse despre ei online, ei pot vedea aceste reclame „ţintite”, iar oamenii sunt atât de bombardaţi de astfel de mesaje încât ajung să le ignore.

În general, CTR-ul pentru mesajele publicitare online este de numai 0,05% (5 „clicuri” pentru 10.000 de afişări), şi chiar pentru reclamele foarte bine „ţintite” pe Facebook CTR-ul este în general mai mic de 2%. Aceasta înseamnă că 98% dintre utilizatori ignoră mesajele.

Al treilea motiv este în mod deosebit important şi acesta este confirmarea orientării. Oamenii văd mesajele publicitare, dar înclină să „dea clic” pe reclamele care se potrivesc cu concepţiile pe care deja le au. De aceea, noile analize privind „fake news” arată că acestea au un efect mic sau nul în alegeri. „Fake news” atrag atenţia, însă nu modifică concepţiile, deoarece numai cititorii care empatizează cu ele le şi cred.

Aşadar, cine are puterea de a schimba concepţiile şi de a  „răsturna” alegerile? Acestea sunt platformele, adică Google, Facebook şi într-o măsură mai mică, Twitter. Într-adevăr, indiferent care este conţinutul pe care oamenii îl generează – iar când Cambridge Analytica plasează reclame este doar un furnizor de conţinut – Google şi Facebook au controlul total asupra a ceea ce oamenii văd („filtering”) şi în ce ordine este afişată informaţia („ordering”).

Anii de cercetări asupra „Search Engine Manipulation Efect” („Efectul Manipulării Motoarelor de Căutare” – SEME) şi a altor mijloace noi de manipulare online mi-au arătat puterea uluitoare a filtrării şi ordonării în schimbarea rapidă a concepţiilor oamenilor – de până la 80% pentru anumite grupe demografice.

Aceste schimbări se produc fără ca oamenii să fie conştienţi de ele şi fără să lase urme scrise pentru ca autorităţile să le poată depista. Poveştile „Fake News” şi filmele pe YouTube lasă urme, însă stimuli efemeri precum rezultatele unei căutări sunt generaţi instantaneu şi apoi dispar fără urmă. Aceşti stimuli efemeri – controlaţi de algoritmi aleatori ai platformelor – sunt adevărata ameninţare pentru libertate şi democraţie.

Aceste liste pe care pe tot vedem – cum ar fi sugestiile de căutare „autocomplete” ale Google sau fluxurile de actualităţi ale Facebook – sunt cele care determină conţinutul pe care îl vom vedea şi conţinutul pe care nu îl vom vedea niciodată – cu alte cuvinte ce conţinut va fi cenzurat. Aşa cum avertiza George Orwell şi cum atât de bine ştiu autorităţile din China, acesta este modul în care sunt controlaţi oamenii, limitându-li-se fluxul de informaţii.

Cambridge Analytica nu are puterea de a face asta; doar marile platforme pot.

În 2016, lumea a fost răvăşită din cauza orgoliului. Conducătorii Google şi Facebook erau neglijenţi şi plini de sine – prea siguri de rezultatul alegerilor. Moţâind la timonă, mai ales în timpul ultimelor săptămâni ale campaniei, ei au permis conţinutului conservator să se răspândească ca fulgerul pe platformele lor. Însă, aşa cum istoricul Niall Ferguson ne reamintea recent, ei nu vor îngădui să se mai repete aşa ceva.

De aceea trebuie să fim foarte atenţi la noile apeluri pe care le auzim din partea liderilor, atât din Stânga (ex. George Soros) cât şi din Dreapta (ex. Tucker Carlson) pentru o strictă reglementare a platformelor Big Tech. UE a pregătit deja un plan de reglementare.

Dacă aveţi cea mai mică îndoială cu privire la locul unde se află adevărata putere, aruncaţi-vă o privire spre ultimele titluri de presă. Facebook nu doar că a eliminat Cambridge Analytica de pe platforma sa, dar l-a îndepărtat şi pe turnător!

Nu vă lăsaţi păcăliţi! Conţinutul nu mai are importanţă. Milioane de indivizi şi organizaţii generează conţinut în fiecare zi, însă doar două companii hotărăsc în ce fel acest conţinut va fi filtrat pentru miliarde de oameni din întreaga lume.

Doar două.