Timeea terminase Ase-ul, la fel ca alte sute de studenți încrezători că vor ajunge ceva în viață. În primele șase luni de la absolvire aruncase cu CV-uri în toate părțile, gândind că nu putea fi refuzată, chiar dacă nu a vea experiență. De cum intra undeva, lumea o privea ciudat și parcă se ferea să-i dea și bună ziua.

Sărmana fată pleca ochii în pământ, trăgea aer în piept și își spunea cele câteva cuvinte pe care le învățase :

- Bună ziua , numele meu e ste Timeea Manolache, aș dori să vă pr ezint CV-ul meu.

Inutil să mai spun că după primul contact vizual cu ea, nimeni nu mai părea interesat de C V. Timeea era cam nereușită, ca să-i fur v orbele macă-sii când o descria. Deși avea doar 23 de ani, parcă îmbătrânise dublu, iar fiecare lună din scurta ei viață săpase crunt în trăsăturile feței. Doi ochi ieșiți din or bite, străini, p arcă, de chipul pe c are îl urâțe au cumplit, erau singura dovadă a tinereții ei. Ageri, mereu vii și neobosiți, ascundeau trăirile acestei fete urâte, întunecându-i și mai mult t enul măsliniu.

Nasul, stingher și el, s e înc adra nefiresc în amest ecul de c opilărie și maturitate de care vă spuneam. Destul de gros la rădăcină, acoperea o bună p arte din f ață, iar înc ovoierea f orțată stric a, ir eversibil, profilul fetei. Obrajii, osoși, abia acoperiți de stratul de piele c e parcă-i atârna c a o haină mare, as cundeau niște dinți r ari și îngălbeniți, înfipți într-o gingie retrasă și vânătă.

Timeea nu cântărea mai mult de 40 de kilograme, iar singurul lucru e xagerat de mare la ea era fruntea.

- Măcar e deșteaptă, se consola taică-su. Lasă că și-o găsi și ea norocul în viață.

Așa-s părinții, drăguții de ei, disperați să găsească ceva bun în orice copil. O mai suna din când în când pe T imeea să o îmbărbăteze :

- Nu te supăra, draga tatii, că sigur găsești cev a până la sfârșitul anului . Da un băiat, ceva, n-ai întâlnit și tu?

- N-am timp de așa ceva,tată. Vreau să lucrez undeva. Într-o zi, când își pier duse oric e speranță, a primit un t elefon de la o per - soană necunoscută:

- Bună ziua , sunteți Timeea M anolache? –

 Da.

- Ați depus un C V acum cinci zile , iar domnul dir ector ar dori să vă cunoască. Ați mai lucrat undeva?

- Nu.

- În r egulă. P uteți v eni mâine dimineață la 10,30?

Timeea era uluită. Tipa cu care vorbise era de la o mare firmă de consultanță. Nuși făcuse nici cele mai mici speranțe că va fi chemată. Avea un tr emur c a un f el de spasm. Fusese luată pe nepregătite. Și nici măcar nu avea cu cine să s e consulte despre cum trebuie să te comporți la un interviu. Singurul și unicul ei priet en – google - îi dădea sfaturi contradictorii. Ba trebuie să fii ferm și convingător, ba maleabil și deschis, sinc er dar nu pr ea c omunicativ, zâmbitor, dar serios, în concluzie, tot ceea ce ea nu era.

Noaptea a trecut ca și cum n-ar fi f ost, iar dimineața a găsit-o obosită și cu cearcăne adânci agățate de ochi. Își făcuse mii de scenarii, planuri, pe care le uitase sau le amestecase cu altele care acum i se păreau stupide. Și-a luat inima în dinți și a intr at în clădire :

- Bună ziua , sunt Timeea M anolache, am venit pentru interviu.

- Luați loc, domnul director este într-o ședință, i-a răspuns secretara.

Timeea se simțea în largul ei – nu mai era singur a f emeie urâtă din încăper e. Secretara directorului avea mustață și îi lipseau doi dinți.Părea nespălată pe c ap din pricina părului r ar care i s e lipea de scalp, dând la iveală o piele iritată și pudrată cu mătr eață. Cu siguranță era cea mai urâtă s ecretară de pe planetă. S e studiau una pe c ealaltă, minunându-se de faptul că natura greșise fundamental cu amândouă.

Secretara o pri vea pe T imeea cu un f el de gelozie amestecată cu milă. Părea să-i spună: vai de capul tău, fetițo, nici nu știi în ce te-ai băgat. După vr eo douăzeci de minute directorul a apărut, nerăbdător să o cunoască pe Timeea :

- Unde e noua noastră colegă? A ici te-ai as cuns? Timeea par că te cheamă, nu?

- Da.

- Hai la mine în birou.

Fata s-a ridicat, amețită de felul în care directorul îi vorbise. Ce om minunat! Cât de frumos se purta cu un necuno scut. A intrat în bir ou înec ată de emoție. O are despre ce o să vorbească?

- Ia zi, ai familie, șoț, iubit, copii?

- N-am pe nimeni , i-a răspuns rușinată.

- Nu se poate, chiar nimeni, nimeni? Nu te așteaptă niciun băiat acasă să-ți maseze picioarele și tâmplele?

Timeea a început să râdă. Nu știa de ce, dar nu se putea abține.

- V-am zis, sunt singură.

- O f ată așa frumoasă c a tine e păcat să s e ir osească. Of , băr bații din ziua de azi, habar n-au să facă o femeie fericită.

Ea habar n-avea ce înseamnă fericirea pe care ți-o poate da un bărbat. Era virgină, fără șanse mari de vindecare.

- De mâine începi munc a. Anda, secretara mea, îți va spune ce ai de făcut. Salariul v a cr ește tr eptat, în funcție de cât ești de perf ormantă. Obiecții? Reclamații?

- Sunt deja angajată? A întrebat Timeea.

- Dar de ce cr edeai că te am chemat azi? De cum ți-am văzut fotografia am știut că trebuie să lucrezi pentru mine.

Primul bărbat care îi spus ese că e frumoasă. Fata plutea. A trecut o săptămână de când T imeea lucra. Avea un pr ogram destul de încăr cat, încât abia mai apuc a să-și tragă sufletul.

- A stă s eară rămâi să mă ajuți cu listele de evaluare, i-a spus directorul.

- Desigur, domnule.

Era flămândă și obo sită, dar cum putea spune nu? La sfârșitul pr ogramului, secretara a poftit-o în bir oul directorului. Privirea ei era plină de milă.

- Ai grijă de tine, i-a spus .

- S-a întâmplat ceva?

Femeia nu i-a răspuns . A plec at trântind ușa, fără să-i pese că directorul se afla înăuntru.

- Ai mâncat ceva azi, micuțo?

- Nimic.

- Vrei să comandăm o pizz a? Și eu sunt lihnit.

Au mancât și au povestit ore bune. Niciunuia nu-i ardea de fișele de evaluare ale angajaților.

 - Ai sărutat vreodată vreun bărbat?

- Domnule dir ector n-ar tr ebui să mă întrebați așa ceva.

- Trebuie să te evaluez, ai uitat?

Timeea a dat să facă un pas înapoi, dar bărbatul a strâns-o în br ațe și i-a sărut at ceafa. Fata tremura.

- Vă rog, lăsați-mă să plec.

- Nu te împotrivi , dacă vrei să-ți fie bine.

A prins-o de păr și a trântit-o pe birou. O pri vea cu dorința unui animal, înc ercând să-i sărut e gura ce voia să-l mușt e. Timeea opunea rezistență.

- Dacă stai cuminte n-o să te doară nimic. U râțenia ta mă înebunește . M-ai atras din prima clipă în c are team văzut.

- Dar mi-ați spus că sunt frumoasă, plângea Timeea.

- P entru mine asta îns eamnă frumusețe. Toate imperf ecțiunile tale te fac perfectă. Esți ca o jucărie defectă cu care nimeni nu vr ea să s e joace. Eu sunt singurul c are te apr eciază. Zi că nu-i așa?

- Mă doare, dați-mi drumul.

Directorul și-a scos cravata de la gât, sugrumând-o cât să o sperie:

- Cuminte și termin repede, promit.

Teama, șocul, durerea necunoscută, au făcut-o să leșine. Când și-a revenit zăcea pe podea cu hainele alături.

- Vezi, dacă n-ai fost fetiță cuminte, ți-am făcut buba . Doamne , dar urâtă mai ești . Cred că o să mă îndrăg ostesc de tine.

- Ești o bestie, i-a strigat Timeea. O să mă duc la poliție.

- N-ai decât. La cum arăți, nu te-ar crede nimeni.

- Parcă spuneai că mă placi.

- Îmi place urâțenia ta . Ciudat,nu? Un bărbat ca mine ar tr ebui să umble cu f emei frumoas e. Ăsta e ble stemul meu, vezi tu? Mă tope sc după unele c a tine.

Evident că T imeea a tăcut și n-a mai spus nimănui nimic . A doua zi a c erut o săptămână de concediu. I s-a dat, dar directorul avea grijă să o viziteze zilnic ca să se asigure de tăc erea fetei. Iar dacă t ot se întâlneau, de ce să nu profite de slăbiciunea ei? Într-o zi, la ușa T imeei a apărut Anda, secretara :

- S-a întâmplat ceva?

- Am venit să văd dacă ți-ai revenit.

- Din ce să-mi revin ?

- Știu cum e , am tr ecut și eu prin asta. Prima oară e cel mai greu.

Timeea nu îndrăzne a să sco ată două vorbe.Secretara s-a așezat într-un fotoliu și a început să povestească:

- Directorul a fost singurul om c are m-a ajutat în viață. Mă uitam la el c a la Dumnezeu. Până în ziua în care m-a chemat la el în bir ou și m-a violat . Am rămas însăr cinată de mai multe ori , m-a oblig at să av ortez. De când lucrez aici viața mea a devenit un calvar. Până să apari tu . Înaintea mea a f ost o altă f ată – M aria – acum e internată la spitalul de nebuni. Omul ăsta e un monstru,trebuie să scăpăm de el și numai cu ajutorul tău pot face asta.

Până seara au vorbit și au pus la cale un plan prin c are să-l facă pe dir ector să r ecunoască t oate violurile. T imeea tr ebuia să îl invite la ea acasă, iar Anda urma să ducă planul la bun sfârșit.

- Tu îl tr agi de limbă, eu îl înr egistrez. Îi punem ceva în băutură ca să fie relaxat și după mergem la poliție.

E dimineață, iar T imeea s-a trezit fără să știe unde s e află. Dormise într-o baltă de sânge care nu er a al ei. Directorul zăcea lângă ea, complet gol și rece ca gheața. Spatele îi er a ciuruit de lama unui cuțit, lăsat alături. În c asă, nici urmă de s ecretară. Pe noptieră stăt eau două p ahare cu urme de vin roșu.

Ce naiba se întâmplase? Cine îl omorâse pe director? Mâinile Timeei erau pline de sânge.

- Sunt o criminală, ce mă fac acum?

A luat telefonul și a apelat numărul de urgență. Ancheta a f ost una s curtă. Probele v orbeau singur e, arătând un singur vinovat – Timeea. Iar ea nu putea să spună ce s-a întâmplat. Uitase tot.

Povestea cu s ecretara și t ot s cenariul pe care vi le-am po vestit și le-a amintit după condamnare. Când deja anii grei de puscărie îi apăs au pe umerii o soși și firavi. A s cris tutur or, a c erut r edeschiderea do sarului. Cu vântul ei, împotri va evidenței.