Editura Evenimentul si Capital

Urâtele mă inspiră. Viața la Curte

Autor: | | 0 Comentarii | 4392 Vizualizari

Timeea terminase Ase-ul, la fel ca alte sute de studenți încrezători că vor ajunge ceva în viață. În primele șase luni de la absolvire aruncase cu CV-uri în toate părțile, gândind că nu putea fi refuzată, chiar dacă nu a vea experiență. De cum intra undeva, lumea o privea ciudat și parcă se ferea să-i dea și bună ziua.

Sărmana fată pleca ochii în pământ, trăgea aer în piept și își spunea cele câteva cuvinte pe care le învățase :

- Bună ziua , numele meu e ste Timeea Manolache, aș dori să vă pr ezint CV-ul meu.

Inutil să mai spun că după primul contact vizual cu ea, nimeni nu mai părea interesat de C V. Timeea era cam nereușită, ca să-i fur v orbele macă-sii când o descria. Deși avea doar 23 de ani, parcă îmbătrânise dublu, iar fiecare lună din scurta ei viață săpase crunt în trăsăturile feței. Doi ochi ieșiți din or bite, străini, p arcă, de chipul pe c are îl urâțe au cumplit, erau singura dovadă a tinereții ei. Ageri, mereu vii și neobosiți, ascundeau trăirile acestei fete urâte, întunecându-i și mai mult t enul măsliniu.

Nasul, stingher și el, s e înc adra nefiresc în amest ecul de c opilărie și maturitate de care vă spuneam. Destul de gros la rădăcină, acoperea o bună p arte din f ață, iar înc ovoierea f orțată stric a, ir eversibil, profilul fetei. Obrajii, osoși, abia acoperiți de stratul de piele c e parcă-i atârna c a o haină mare, as cundeau niște dinți r ari și îngălbeniți, înfipți într-o gingie retrasă și vânătă.

Timeea nu cântărea mai mult de 40 de kilograme, iar singurul lucru e xagerat de mare la ea era fruntea.

- Măcar e deșteaptă, se consola taică-su. Lasă că și-o găsi și ea norocul în viață.

Așa-s părinții, drăguții de ei, disperați să găsească ceva bun în orice copil. O mai suna din când în când pe T imeea să o îmbărbăteze :

- Nu te supăra, draga tatii, că sigur găsești cev a până la sfârșitul anului . Da un băiat, ceva, n-ai întâlnit și tu?

- N-am timp de așa ceva,tată. Vreau să lucrez undeva. Într-o zi, când își pier duse oric e speranță, a primit un t elefon de la o per - soană necunoscută:

- Bună ziua , sunteți Timeea M anolache? –

Da.

- Ați depus un C V acum cinci zile , iar domnul dir ector ar dori să vă cunoască. Ați mai lucrat undeva?

- Nu.

- În r egulă. P uteți v eni mâine dimineață la 10,30?

Timeea era uluită. Tipa cu care vorbise era de la o mare firmă de consultanță. Nuși făcuse nici cele mai mici speranțe că va fi chemată. Avea un tr emur c a un f el de spasm. Fusese luată pe nepregătite. Și nici măcar nu avea cu cine să s e consulte despre cum trebuie să te comporți la un interviu. Singurul și unicul ei priet en – google - îi dădea sfaturi contradictorii. Ba trebuie să fii ferm și convingător, ba maleabil și deschis, sinc er dar nu pr ea c omunicativ, zâmbitor, dar serios, în concluzie, tot ceea ce ea nu era.

Noaptea a trecut ca și cum n-ar fi f ost, iar dimineața a găsit-o obosită și cu cearcăne adânci agățate de ochi. Își făcuse mii de scenarii, planuri, pe care le uitase sau le amestecase cu altele care acum i se păreau stupide. Și-a luat inima în dinți și a intr at în clădire :

- Bună ziua , sunt Timeea M anolache, am venit pentru interviu.

- Luați loc, domnul director este într-o ședință, i-a răspuns secretara.

Timeea se simțea în largul ei – nu mai era singur a f emeie urâtă din încăper e. Secretara directorului avea mustață și îi lipseau doi dinți.Părea nespălată pe c ap din pricina părului r ar care i s e lipea de scalp, dând la iveală o piele iritată și pudrată cu mătr eață. Cu siguranță era cea mai urâtă s ecretară de pe planetă. S e studiau una pe c ealaltă, minunându-se de faptul că natura greșise fundamental cu amândouă.

Secretara o pri vea pe T imeea cu un f el de gelozie amestecată cu milă. Părea să-i spună: vai de capul tău, fetițo, nici nu știi în ce te-ai băgat. După vr eo douăzeci de minute directorul a apărut, nerăbdător să o cunoască pe Timeea :

- Unde e noua noastră colegă? A ici te-ai as cuns? Timeea par că te cheamă, nu?

- Da.

- Hai la mine în birou.

Fata s-a ridicat, amețită de felul în care directorul îi vorbise. Ce om minunat! Cât de frumos se purta cu un necuno scut. A intrat în bir ou înec ată de emoție. O are despre ce o să vorbească?

- Ia zi, ai familie, șoț, iubit, copii?

- N-am pe nimeni , i-a răspuns rușinată.

- Nu se poate, chiar nimeni, nimeni? Nu te așteaptă niciun băiat acasă să-ți maseze picioarele și tâmplele?

Timeea a început să râdă. Nu știa de ce, dar nu se putea abține.

- V-am zis, sunt singură.

- O f ată așa frumoasă c a tine e păcat să s e ir osească. Of , băr bații din ziua de azi, habar n-au să facă o femeie fericită.

Ea habar n-avea ce înseamnă fericirea pe care ți-o poate da un bărbat. Era virgină, fără șanse mari de vindecare.

- De mâine începi munc a. Anda, secretara mea, îți va spune ce ai de făcut. Salariul v a cr ește tr eptat, în funcție de cât ești de perf ormantă. Obiecții? Reclamații?

- Sunt deja angajată? A întrebat Timeea.

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI