Dintre românii care se declară ortodocși, doar 10% merg la liturghie, arată sondajele. Acest procent este vechi de 2000 de ani, de când Iisus a vindecat zece leproși și numai unul s-a întors să-i mulțumească. Și acela nu era iudeu, ci păgân, samaritean.
Văzându-l căzut la pământ, Mântuitorul pune o întrebare cumplită: „Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt?” O întrebare care, după cum comentează pr. Radu Dorin Micu, amintește frapant de acel „Adame, unde ești?”, prin care Dumnezeu și-a chemat creația după ce Îi încălcase porunca. Ca și Adam, cei nouă vindecați Îi întorc spatele lui Dumnezeu Iisus. Lipsa de recunoștință este deci veche de când lumea. Adesea, ea vine tocmai dintr- o „familiaritate” prea mare cu Dumnezeu. Dintr-un soi de rutină, ca într-o căsnicie tocită, în care prezența celuilalt se banalizează. La Dumnezeu cădem doar când suntem la necaz și Îi întoarcem spatele imediat după ce primim ce am dorit. Dacă ne-ar oferi cineva o avere pentru a renunța la o mână, la un picior sau la vedere, nu am accepta.
Dar să fim întregi și sănătoși, să posedăm această „avere” pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, ni se pare ceva normal. Nu știm să ne BUCURĂM de ce avem. „Cine a fost creștinat de mic copil nu are de unde să știe și nu poate bănui ce înseamnă Botezul”, scrie evreul Steinhardt, căruia Botezul și întâlnirea cu Dumnezeu i-au transformat Închisoarea în Rai. Iată ce declara recent, pentru Formula As, un japonez proaspăt trecut la ortodoxie: „Când m-am întors de la botez, aveam o atât de mare energie încât simțeam că plutesc la o jumătate de metru deasupra pă¬mântului. M-am așezat în pat și aveam aceeași senzație. Eram cuprins de o lumină și de o bucurie greu de descris.” Revenind la cei zece leproși cărora le este dedicată această duminică: Dumnezeu nu are nevoie de recunoștința și mulțumirile noastre, dar se bucură atunci când, măcar pentru o clipă, întoarcem fața spre El și spatele spre păcat.
Deci pentru noi se bucură, nu pentru El. La fel se întâmplă la rugăciune: Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a ști ce ne dorim. Doar că, tot vorbindu-I despre dorințele noastre, încet- încet începem să-L auzim pe El.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
