Conform datelor centralizate de Agenția Europeană de Mediu, București ocupă locul trei în clasamentul celor mai poluate capitale din Uniunea Europeană, fiind depășit doar de Zagreb și Varșovia.

Uniunea Europeană, cu ochii pe România. Acuzații de măsluire a datelor

Conform raportului „European Monitoring Station Check – Results of NO2 Measurements Across Europe”, metodele de măsurare utilizate de unele state, inclusiv România, ar încălca în mod sistematic reglementările Uniunii Europene, maschează nivelul real al poluării, susțin experții care au realizat studiul. Raportul, coordonat de organizația Deutsche Umwelthilfe și implementat în România de asociația 2Celsius, subliniază nevoia unor metode mai transparente și precise pentru a reflecta cu acuratețe gradul de poluare.

Cea mai mare sursă de poluare este arderea combustibililor fosili și emisiile de azot provenite din încălzire, trafic rutier și industrie. Studiul, desfășurat între 2022 și 2024 în 64 de locații din șase țări europene, a dezvăluit că poluarea cu dioxid de azot (NO2) este, în multe cazuri, considerabil mai ridicată decât datele oficiale prezentate.

Cum se realizează, de fapt, măsurătorile în București

Măsurătorile realizate în București au arătat existența unor zone cu niveluri de poluare cu dioxid de azot (NO2) semnificativ mai mari decât cele raportate de stațiile oficiale. Potrivit raportului, amplasamentul incorect al posturilor de monitorizare este unul dintre motivele pentru discrepanțele între datele oficiale și cele reale.

De exemplu, stațiile nu sunt plasate în locațiile cu cele mai mari concentrații de NO2, cum ar fi „canioanele stradale,” ci în zone deschise, unde ventilarea este mai bună și nivelurile de poluare sunt mai mici.

Stația de monitorizare a traficului urban de pe Șoseaua Ștefan cel Mare este menționată ca un exemplu elocvent al acestei erori de amplasare. Aceasta este situată într-o zonă deschisă, în loc să fie plasată într-o arteră intens circulată și îngustă, unde poluarea este de așteptat să fie mai mare.

Autorii studiului au realizat măsurători mobile în alte puncte din București, confirmând că nivelurile de poluare cu NO2 sunt, de fapt, mai ridicate decât cele comunicate oficial. Un caz similar a fost documentat și în Budapesta, unde o stație oficială de măsurare a fost amplasată în mijlocul unui parc.

Într-un alt raport, 2Celsius a evidențiat faptul că stația oficială de monitorizare a poluării de pe Calea Victoriei, una dintre cele mai importante din capitală, nu a fost funcțională pe parcursul anului 2023. În această zonă, măsurătorile independente au înregistrat cea mai mare valoare medie anuală din București, de 53,5 micrograme pe metru cub (μm/m³), depășind semnificativ limitele legale, care sunt stabilite la 40 μm/m³.

Rețea subdimensionată din interes

„La nivel național nu a existat o reacție la măsurătorile noastre”, a punctat, într-o discuție cu DW, Mihai Stoica, directorul executiv al organizației non-guvernamentale 2Ceslius, partenerul din România al Deutsche Umwelthilfe. Există, în schimb, interes din partea Primăriei Generale a Municipiului București, care a solicitat datele alternativ culese de asociația de protecția mediului pentru a le folosi la realizarea planului general de calitate a aerului. ”Sunt foarte deschiși să trimită laboratorul lor mobil pentru a face măsurători paralele”, a precizat Stoica.

Uniunea Europeană impune o serie de norme. Ce se întâmplă în România

În România, rețeaua națională de monitorizare a calității aerului, care ar trebui să respecte cerințele Uniunii Europene, este considerată insuficientă. Această submăsurare a fost unul dintre motivele pentru care țara noastră a fost vizată de o procedură de infringement la nivelul Bruxelles-ului. Lipsa de stații de monitorizare adecvate face imposibilă o evaluare corectă a nivelului real de poluare.

Un reprezentant al organizației 2Celsius a subliniat că România a ales să instaleze un număr minim de stații de monitorizare, iar acest lucru poate reflecta fie o lipsă de resurse, fie un dezinteres din partea autorităților. În plus, încercările societății civile de a contribui la monitorizarea poluării au fost întâmpinate cu respingere de către Ministerul Mediului, care a invocat faptul că senzorii utilizați de organizații nu sunt omologați și, prin urmare, nu ar furniza date relevante.

Stațiile de măsurare nu sunt actualizate

Rețeaua de monitorizare a calității aerului din România nu a fost actualizată corespunzător, în concordanță cu cerințele impuse de Uniunea Europeană, iar unele stații de măsurare au rămas în zone în care nu mai există industrie, deși ar trebui să monitorizeze traficul urban. Aceste neconcordanțe generează o imagine distorsionată a calității aerului.

În București, de exemplu, majoritatea poluării este generată de trafic, iar în sezonul rece, emisiile din încălzirea rezidențială contribuie semnificativ la degradarea calității aerului.

Un exemplu recent de influență politică în gestionarea poluării a apărut când guvernul a încercat să introducă zone cu emisii scăzute (ZNSE) în marile orașe, conform noilor reglementări europene.

Totuși, atenția presei s-a concentrat pe aspectul legat de taxele necesare pentru accesul în aceste zone, ceea ce a stârnit controverse în contextul electoral. În urma presiunilor, guvernul a decis să retragă proiectul, amânând aplicarea măsurilor până după campania electorală.