Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Unde duce minciuna doamnei Mona Pivniceru
Unde duce minciuna doamnei Mona Pivniceru

Unde duce minciuna doamnei Mona Pivniceru

EVZ a prezentat astăzi dovada unei minciuni crase a ministrului Justiţiei. Cei care cred că este un fapt lipsit de importanţă greşesc.

Mai mult decât orice alt ministru, cel care conduce Justiţia trebuie să fie de o corectitudine ireproşabilă. De mentalitatea şi moralitatea ministrului Justiţiei depind foarte multe lucruri care pot determina sau deteriora buna funcţionare a sistemului.

Nu întâmplător perioadele cele mai nefericite din istoria justiţiei româneşti coincid cu perioadele de ministeriat ale unor indivizi cu probleme morale şi ulterior legale.

Multe întrebări importante pot fi puse după ce un jurnalist demonstrează cu probe clare că un ministru minte, în special după ce am constatat cum a minţit doamna Pivniceru şi mai ales după ce am văzut pentru ce a făcut asta.

Nu cumva a minţit şi în declaraţiile pe care le-a dat în legătură cu numirea noului procuror general?„, este numai una dintre aceste întrebări.  Cea mai importantă zilele acestea, după finalizarea interviurilor cu candidaţii la această funcţie.  

Demersurile făcute de doamna ministru Pivniceru pentru a încasa mai repede pensia babană de magistrat, înaintea numirii pe funcţia din Guvernul României, scot în evidenţă o posibilă problemă şi în sistemul de valori sau mentalitatea acesteia.

În primul rând este cel puţin penibil ca un magistrat de asemenea statură, ajuns ministru al Justiţiei, să nu cunoască legea sau să nu fie capabil să afle singur că nu poate cumula pensie şi salariu.

Poate să fie atât de indolent sau incompetent un magistrat care ajunge ministrul Justiţiei?

Mai este un aspect care spune multe despre grijile doamnei minsitru. Este cel puţin interesant să constaţi că, aflat în faţa încredinţării cele mai importante demnităţi publice din carieră, un magistrat se gândeşte cum să facă să încaseze cât mai mulţi bani de la stat în continuare. La un asemenea nivel, în mod normal, banii nu trebuie să fie o prioritate.

La alte lucruri mult mai importante ar fi trebuit să se gândească intens o persoană aflată în faţa unei astfel de situaţii şi în general un magistrat.

Publicul nu-şi imaginează cât de multe probleme grave de funcţionare a Justiţiei au rădăcini adânc înfipte în faptul că prea mulţi magistraţi se gândesc prea mult timp la bani. Aproape toate relele pornesc nu neapărat de la legi proaste sau condiţii inadecvate de lucru, cât de la goana după bani a unora. De la profesorii universitari care acceptă să acorde note pe şpăgi, până la sentinţele strâmbe care au distrus destine.

Totul începe şi se termină cu faptul că sistemul e populat cu prea mulţi indivizi care consideră că banii sunt mai importanţi decât orice altceva.

Un profesor universitar, de exemplu, care consideră că este normal să treacă examene în funcţie de şpăgile primite de la studenţi este, de fapt, un dresor de corupţi.

Ce mentalitate poate să dobândească un absolvent de Drept care a trecut prin facultate cu mită? Cum va trata el pe cineva care propune o şpagă, dacă ajunge procuror sau judecător. Cum va ancheta, ca procuror, un caz de corupţie şi ce sentinţă ar da ca judecător într-un atsfel de caz?

Dacă va urca în carieră şi va ajunge membru în Consiliul Superior al Magistraturii sau chiar ministru, cum va trata el un astfel de fenomen?  Sunt întrebări inevitabile atunci când constaţi că banii devin prioritate într-o astfel de zonă.

În fapt singura şansă a sistemului de a se trata, pentru a regla eficient şi drept societatea, este ascensiunea acelor judecători care se raportează la un set de valori cu alte priorităţi. Vestea bună este că sistemul are mulţi astfel de magistraţi. Oameni care au urmat această carieră pentru nişte principii infinit mai importante decât orice sumă de bani.

În momentul în care astfel de oameni vor ajunge să decidă destinele sistemului vom asista la schimbări care în bine care acum par imposibile.

Citeşte şi alte opinii ale jurnalisului Mălin Bot:

Menajeria lui Crin
De ce a apărut stenograma lui Băsescu

O poveste tipic româneasca