Un stat membru NATO reintroduce armata obligatorie. Ce prevede noul sistem de recrutare și cât va dura instruirea militară

Militari. Sursa foto: Freepik

După aproape două decenii în care serviciul militar obligatoriu a fost suspendat, Croația revine asupra deciziei adoptate în 2008 și îi cheamă din nou pe tineri în armată. În perioada respectivă, autoritățile de la Zagreb au renunțat la această măsură, mizând pe profesionalizarea forțelor armate, cu un an înainte de aderarea țării la NATO. Contextul regional actual a determinat însă o reevaluare a acestei strategii, iar exemplul Croației ridică întrebarea dacă și alte state din Balcani ar putea urma aceeași direcție, potrivit DW.com.

Croația, țara care reintroduce armata obligatorie

După începutul anului 2026, primele ordine de chemare au ajuns la absolvenții de liceu, care sunt convocați pentru un stagiu militar de două luni. Aproximativ 1.200 de tineri formează prima generație supusă noilor reguli.

Decizia este strâns legată de schimbarea percepției asupra riscurilor de securitate din regiune, în special pe fondul războiului din Ucraina. Un episod relevant a avut loc în 2022, când o dronă neidentificată s-a prăbușit în Zagreb.

Deși incidentul nu a produs pagube, a alimentat îngrijorările privind vulnerabilitățile de securitate și a contribuit la relansarea dezbaterii privind necesitatea serviciului militar obligatoriu.

Sprijin larg pentru revenirea serviciului militar obligatoriu

După ani în care armata Croației s-a bazat exclusiv pe personal profesionist, guvernul de la Zagreb a ajuns la concluzia că efectivele sunt insuficiente pentru noile provocări de securitate. Cu mai puțin de 15.000 de militari activi disponibili, executivul a propus, înaintea alegerilor parlamentare din 2024, reintroducerea serviciului militar obligatoriu pentru absolvenții de liceu de sex masculin.

Ministrul apărării, Ivan Anusic, a susținut public măsura, afirmând că aceasta îi va ajuta pe tineri să renunțe la „obiceiuri proaste” și să fie pregătiți pentru „orice amenințare majoră”. Ideea a fost primită favorabil de o mare parte a populației, sondajele indicând că șapte din zece croați susțin revenirea recrutării obligatorii. Alegerile au reconfirmat partidul HDZ la guvernare, iar promisiunea electorală a fost rapid pusă în aplicare.

Cadrul legislativ necesar a fost adoptat fără dificultăți în parlament, în luna octombrie a anului trecut, cu 84 de voturi pentru și doar 11 împotrivă, semn al unui consens politic rar întâlnit pe acest subiect.

Fără opoziție semnificativă

Ministerul Apărării a trecut rapid la implementarea noii politici, contactând primul val de recruți, fără a se confrunta cu proteste de amploare. Potrivit specialiștilor din domeniu, reacția societății a fost una moderată, iar interesul pentru program ar putea depăși chiar capacitatea actuală de instruire.

„Nu văd nicio provocare legată de reintroducerea serviciului militar. Vor fi mai mulți oameni care vor să facă parte din acest program decât pot fi acceptați, pentru că numărul este limitat în acest moment”, spune Gordan Akrap, prorector al Universității de Apărare și Securitate „Franjo Tuđman” din Croația.

El a afirmat că unele grupuri populiste de extremă stângă susțin că fondurile ar trebui direcționate către grădinițe și alte domenii similare, însă, în opinia sa, realitatea este că cineva trebuie să apere grădinițele, modul de viață european și democrația, iar acest lucru poate fi realizat, în ultimă instanță, de armată.

Armata obligatorie ar putea fi introdusă și în alte state

Decizia Croației nu este un caz izolat, ci se înscrie într-o tendință mai largă observată în spațiul fostei Iugoslavii, conform sursei. Mai multe state din regiune analizează posibilitatea revenirii la recrutarea obligatorie, într-un context care amintește, parțial, de perioada regimului socialist condus de Josip Broz Tito.

În acea perioadă, tinerii bărbați erau obligați să efectueze un an de serviciu militar în Armata Populară, ceea ce asigura un număr mare de militari instruiți. La începutul anilor ’90, înainte de destrămarea statului iugoslav, aproximativ două treimi din trupele terestre erau formate din recruți, la care se adăugau aproape un milion de rezerviști pregătiți.

Statele apărute după războaiele din fosta Iugoslavie au abandonat, treptat, serviciul militar obligatoriu. Slovenia a făcut acest pas în 2003, iar Serbia a renunțat la ultimii recruți în 2010. Odată cu apropierea de Uniunea Europeană sau, în cazul Sloveniei și Croației, cu aderarea efectivă, ideea unei armate bazate pe recrutare părea depășită.

Cu toate acestea, schimbările geopolitice din ultimii ani au modificat percepțiile privind securitatea. Chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina, în regiune se contura deja o reevaluare a capacităților de apărare.

Slovenia și Serbia, în așteptare

În Slovenia, subiectul a revenit în prim-plan în 2020, când partidele care au format un guvern naționalist de dreapta au inclus reintroducerea serviciului militar în acordul de coaliție. Premierul de atunci, Janez Jansa, argumenta că armata, cu aproximativ 7.000 de militari, nu ar putea face față unui atac și critica lipsa de pregătire militară a tinerilor. Actualul guvern, condus de Robert Golob, a abandonat această direcție, însă apropiatele alegeri parlamentare ar putea readuce tema în dezbatere, în condițiile în care partidul SDS al lui Jansa conduce în sondaje.

În Serbia, autoritățile discută de mai mulți ani despre revenirea la serviciul militar obligatoriu. Deși mai multe termene anunțate anterior nu s-au concretizat, ministrul apărării, Bratislav Gasic, a declarat că legislația necesară ar putea fi prezentată parlamentului în perioada următoare.

Îngrijorări și evaluări

Pe fondul creșterii cheltuielilor militare și al încercărilor de extindere a efectivelor, reapare întrebarea dacă evoluțiile din Balcani ar trebui să alarmeze restul Europei. Potrivit analistului Toby Vogel, de la Democratization Policy Council, riscul unui conflict direct rămâne redus.

„Dimensiunea militară a tuturor acestor evoluții ține în principal de pregătire, nu de planificare concretă și, cu siguranță, nu de planificare ofensivă”, a declarat el pentru DW.

El a explicat că, într-un mediu regional caracterizat de incertitudine și imprevizibilitate, guvernele acționează cu prudență, adoptând măsuri de precauție și dezvoltând strategii mai coerente în politica internațională.