A fost chelner pe un vapor și a rămas în Occident înainte de 1989. A vândut casetofoane la mâna a doua marinarilor români care acostau în Anvers, Belgia. După Revoluție a venit în țară și a dat lovitura tot cu elctrocasnice. A ajuns și primar. Apoi a scăpătat. Acum, în plin vid de putere cu atâția primari de sector penali, se vrea primar din nou. Acum câțiva ani alerga cu șpagă după noi, printr-o parcare, să-l lăudăm.

Primul primar independent din Capitală a fost George Pădure care, între 1996 și 2000, a fost primar al Sectorului 1al Capitalei. În 2000, s-a lăcomit și la Primăria Capitalei, dar i-a dat-o, „la greu”, Traian Băsescu. Acum patru ani și jumătate, afaceristul, ajuns falimentar din cauza crizei, a dat ultimul său interviu consistent pentru presa scrisă, în Evenimentul zilei. Ce n-am scris atunci, de jenă, e cum a alergat după mine și fortoreporter, prin parcare, cu 200 de euro: „Să iasă articolul bine, domnu’ Mihnea!”. Articolul a ieșit bine, făra șpaga lui Pădure, și îl redăm, integral, mai jos.

Pădure va da, duminică, panseluțe bucureștenilor

Omul de afaceri George Pădure, fost primar al Sectorului 1 din Capitală, se înscrie din nou, tot ca independent, în cursa pentru funcția de primar. El va fi prezent, duminică, 17 aprilie, la ora 11.00, în Parcul Herăstrău, unde se va întâlni cu locuitorii și le va oferi , simbolic, câte un ghiveci cu panseluțe, informează un comunicat primit la redacție. “Dăruiesc aceste panseluțe neprețuite, cu gândul că ele vor rămâne o amintire a vremurilor în care corupția paraliza administrația publică. In Sectorul 1, nu veți mai vedea panseluțe plantate pe domeniul public cu prețuri exorbitante. Banii publici vor fi folosiți exclusiv în interesul locuitorilor sectorului 1, și nu pentru partide”, spune Pădure, în comunicatul său. Singurul lucru prin care s-a remarcat Pădure la primăria sa a fost că a scos toți angajații primăriei să măture săptămânal frunzele de pe trotuare.

„Un pic mai bine pentru dumneavostră”

Și atunci, ca și acum, sloganul de campanie al lui George Pădure a fost: „Un pic mai bine pentru dumneavoastră!”. De fapt este sloganul publicitar, de acum 25 de ani, al fostului său lanț de magazine de electrocasnice „GEPA Electrocenter”. Lanț falimentar ca și patronul său.

Citiți, integral articolul publicat în Evenimentul zilei, pe data de 11 octombrie 2011, cu titlul:

„George Pădure. Chelnerul care n-are loc în TOP 300 Capital. Criza i-a tăiat craca de sub picioare”

 

 

A fost ospătar pe vapor. A descărcat arme pentru Gaddafi. Apoi, dealer de electronice la Anvers, Belgia. A fost unul dintre primii milionari români. Se zice că a cam scăpătat, dar se ţine tare.

N-are banii lui Patriciu, da' tot cu Merţanu' se plimbă. N-are nici yacht, precum Copos, şi nici lexicul nu-l deosebeşte prea mult de Voiculescu, da' cel puţin averea n-a făcut-o din afaceri cu statul. Vacanţa şi-a luat-o în septembrie, că-i mai ieftin. În Antalya, printre românaşii care dau buzna la „olinclasiv”-ul cu carne pe săturate de la turci. Acum 30 de ani era chelner pe vapor. A fugit din ţară şi s-a stabilit la Anvers. A spălat maşini şi a vândut casetofoane la indieni şi pakistanezi. După revoluţie a venit în România şi a început să ne vândă televizoare şi combine muzicale. Era tânăr, curăţel, prezentabil şi cu oareşce bănuţi. A dat iama printre flămândele top-modele autohtone. Baza de selecţie era asigurată de concursurile de miss, pe care tot el le sponsoriza.

În '96, a ajuns la apogeu. S-a ales primar independent în cel mai arătos sector al Capitalei. Cu politica a dat-o în bară. Nu ştia că, la Bucureşti, legea înmulţirii n-avea logică fără cea a împărţirii. Unii au spus că a cam scăpătat. El zice că mai bogat n-a fost niciodată. Marţi, la prânz, într-o oră şi jumătate, pe George Pădure nu l-a sunat nimeni.

Acum 20 de ani

Pe timpuri, magazinul său era cel mai în vogă din Bucureşti. Pe Dorobanţi, luminat cu spot-uri, cum românul mai vedea doar la deschiderea Olimpiadei, şi cu o reclamă care te îmbia să cumperi: „GEPA Electrocenter. Un pic mai bine pentru dumneavoastră!”.

Azi are biroul la parterul unui bloc cu 18 etaje, de lângă Podul Constanţa. Aproape jumătate din apartamente n-au jaluzele sau perdele la ferestre, semn că-s goale, nevândute.

George Pădure, cu ochii în calculator, fluieră a pagubă: „Tiii! Cât mai trageţi voi? Ce-au scăzut, frate, tirajele.... Acu optâşpe ani, era milionu'....”, îşi aduce aminte cel mai mediatizat milionar în dolari al anilor '90, de timpul când un articol în „Evenimentul zilei” îi mai aducea un autobuz de clienţi la prăvălia de pe Dorobanţi.

N-a făcut afaceri cu statul şi doarme bine noaptea

La întrebarea dacă acum e un pic mai bine pentru el, George Pădure dă din umeri: „E la fel! Cum a fost la început, în anii '90". Spune că e un „self made man”: „N-am făcut niciodată afaceri cu statul şi stau să mă gândesc dacă am făcut bine… Mulţi dintre aceia care au făcut astfel de afaceri sunt acum pe cai mari. Da', spre deosebire de ei, reuşesc să dorm câte opt ore pe noapte”.

Domnul Pădure e un pic răguşit. „Am fost la turci şi am răcit de la aeru' condiţionat!”, explică afaceristul de ce-şi trage nasul.

Din când în când, în liniştea dintre întrebări şi răspunsuri, un zgomot surd vine dinspre domnia sa. Lui George Pădure îi ghiorăie maţele. Afară, în parcare, îl aşteptă Mercedesul 350 S Classe.

Arme pentru Gaddafi şi peşte fără momeală

Între 1980 şi 1981, Pădure era un banal ospătar îmbarcat pe vapor. „Am navigat pe Tuşnad, de 1.800 de tone, şi pe Slatina, de 4.800. Am fost în toată Mediterana şi am făcut Nordul”, povesteşte George Pădure. Prin „nord”, navigatorii noştri înţelegeau ţările de mai sus de Gibraltar, din Spania până la ţările scandinave.

„Mi-aduc aminte că am cărat arme pentru Gaddafi. Erau obuze... Din cauza Ramadanului n-au vrut să ne descarce. Trebuia să stăm o lună. Le-am zis că descărcăm noi. Ne-au plătit cu şapte dolari pe oră şi am golit vaporul în patru zile. Am luat două-trei sute de dolari de căciulă. Era diurna noastră pe opt luni! Cu toate că erau goale, tot ne era frică de obuze. Mai ales când se mai trântea câte o ladă!”, istoriseşte, cu un aer de Magellan, fostul chelner.

„Altădată, când stăteam la adăpost la Finister, unde începe Biscaya, am prins foarte mult peşte... Culmea, fără momeală! Patru inşi am prins atâta macrou, că am dat de mâncare la tot echipajul, între zece şi 15 mese! Băgam şi scoteam!”, îşi aminteşte Pădure de altă ispravă veche de 30 de ani.

În '71 l-au prins bulgarii pe graniţa cu Turcia

Vaporeanul era hotărât să rămână afară dinainte să se îmbarce. Numai că nu avea aviz de la securitate să părăsească ţara. În 1971, aflat într-o excursie în Bulgaria, a vrut să fugă la turci. „M-au prins bulgarii lângă graniţa turcească, m-au ţinut două săptămâni în puşcărie şi m-au dat înapoi. Am ieşit nevinovat, că am avut multe alibiuri şi am demonstrat lipsa de obiect, că nu exista infracţiunea. Biletul de tren era Sofia-Bucureşti, nu Sofia-Istanbul! Apărea ca şi cum aş fi greşit trenul. Mi-au dat drumul”, e greu credibil George Pădure când povesteşte cum i-a păcălit pe securişti. Dar s-a lins pe bot de aviz. L-a obţinut zece ani mai târziu, printr-o întâmplare. „S-a schimbat peste noapte întreaga securitate din Constanţa. Şi toţi şefii Miliţiei! Au greşit grav! Mi-am dat seama că nu mai e nimeni să ştie de mine. Cu o pilă şi zece mii de lei am luat avizul, fără ca măcar să se facă anchetă la familie. Lu' securistu' ăla îi zicea nea Andrei”, se înfioară George Pădure.

„Niciunul, absolut niciunul, dintre foştii primari ai Capitalei nu merită un comentariu din partea mea!” GEORGE PĂDURE, ex-primar al Sectorului 1

ŞMECHER

La Anvers a vândut casetofoane şi televizoare la indieni şi pakistanezi. Are o slăbiciune pentru concursuri de „miss”. Spune că nu ştie câţi bani mai are, dar că e mai bogat ca oricând

Până să-şi caute norocul pe mare, tânărul Pădure era tot chelner: "Lucrasem la Terasa Constanţa, Casa Dobrogeană, Măcelăresc şi Continental... Ăsta a fost ultimul meu restaurant", îşi aminteşte milionarul de timpul când bacşişul era scopul imediat al vieţii sale: „Ştiam trei limbi străine: engleza, franceza şi greaca. Învăţate din practică. La Anvers am învăţat şi olandeza. După ce am rămas, la început, am spălat maşini. După două săptămâni, patronul m-a dat afară, că le spălam încet. Mi-a dat un cec fără acoperire pe post de leafă... Am luat o ţeapă de zece mii de franci!”.

După episodul cu spălătoria, lui Pădure i-a venit ideea să vândă marinarilor ce se căuta pe atunci: televizoare, casetofoane, combine şi video-uri. S-a spus că clienţii săi erau marinarii noştri. „Fals. Românul nu cumpără de la român! E un client dificil. Eu le dădeam un preţ şi ei cumpărau mai scump de la altu'! Îmi făceam treaba cu marinarii din ţări din lumea a III-a. Din India, Pakistan sau Maldive”.

„Toţi vor să ştie câţi bani am!”

Pădure e mândru de perioada aceea. Scoate dintr-un sertar un catalog cu electronice. Pe coperta interioară e poza sa şi sub ea, funcţia. „Tax free manager”. M-a avansat patronul când, la o şedinţă, am spus că trebuie promovată firma, nu numele vânzătorului: „Eram cel mai bun, l-am impresionat şi m-a făcut şef peste 40 de belgieni. Când, în prima zi, i-am ţinut până la nouă seara, mi-au zis că am venit să le bag comunismul în cap! Era după trei ani de muncă...”, oftează fostul dealer de electronice.

Se laudă că a venit în România, în 1990, cu patru milioane de dolari. „Era enorm... Oaaaaaaa!”, se alintă George Pădure.

Întrebat care e averea sa actuală, nu pronunţă nicio cifră. „Toţi vor să ştie câţi bani am! I-am întrebat dacă cei care sunt în TOP 300 l-au citit pe Octavian Paler! Uite, mie-mi place să citesc la umbra unui copac... Ştii ceva, acum sunt cel mai bogat!”, se laudă miliardarul care n-a prins TOP-ul marilor bogătaşi.

DOM' DIRECTOR. La Anvers, patronul belgian l-a pus şef peste 40 de conaţionali. În broşura cu produsele firmei, pe coperta interioară, trona poza fostului chelner din Constanţa

Hobby: sponsor de concursuri de „miss”

Pădure era unul din principalii sponsori ai concursurilor de "miss" din acei ani. O adevărată pepinieră de fete frumoase, dornice de afirmare. Nu puţine au fost acelea care l-au cucerit pe milionar. „Eram singur... Soţia era în Belgia. Interesantă lumea asta, a manechinelor! Sunt şi fete bune printre ele. Da' nu toate pot fi modele, într-o ţară în care mamele îşi doresc ca fiicele lor să ajungă manechine”, spune, cunoscător, George Pădure.

Refuză să vorbească despre familia sa. Presa l-a cuplat cu multe femei frumoase. Pădure e mândru de cuceririle sale. Scoate trei bibliorafturi cu articole din ziare: „Uite, aici sunt cu asta, aici cu astalaltă!”.

Criza, tricolorul şi „puţa lu' Pădure”

George Pădure stă bine. În 1990 a cumpărat o vilă cu 48.000 de dolari: „Acum face vreo 500 de mii. Acu' doi ani făcea 700 de mii. Da' nu mai e la fel, că am tot construit".

Recunoaşte că l-a afectat criza, dar nu spune cât a pierdut. E metaforic: „M-a afectat, da! Destul! Criza a avut părţi bune şi rele. Cea bună e că am văzut aspecte pe care nu le cunoşteam fără ea. Am descoperit răutatea din oameni!”. Începe să declame un citat, îndelung studiat, de pe propriul său site de prezentare.

A intrat în folclor ca primarul care a pus tricolorul pe Arcul de Triumf: „Am dat o hotărâre de consiliu local, pe care nimeni n-a mai abrogat-o! Acum, Chiliman a atârnat sub el drapelu'. Vrea să fie şi mai şi!”.

Tot fostul primar independent al sectorului 1 a fost cel care a aşezat un portdrapel pe soclul unde a stat Lenin, în faţa Casei Presei. Cei care lucrează acolo, l-au botezat: „Puţa lu' Pădure”.

Capitalismul sălbatic era să-l lase fără casă

Apariţia, alături de Patriciu, Voiculescu sau Copos în "Kapitalismul" lui Alexandru Solomon nu-l lasă rece. „Nu pot spune că m-a onorat sau că m-a deranjat. Da' nu sunt de acord cu o afirmaţie care e memorabilă. E a lui Copos, care spune: Noi, ăştia, proştii, am rămas să facem pateuri, iar băieţii deştepţi au făcut afaceri mari. Ei au făcut banii!. Păi, el era ultimul din ţară care putea zice aşa ceva!”.

Numele capitalistului Pădure a fost asociat, anul trecut, într-o afacere de insolvenţă. Atunci s-a cerut punerea sub sechestru a vilei sale de lângă Arcul de Triumf. Momentul, penibil pentru un om de afaceri, l-a marcat. „La Sigma, una dintre firmele unde sunt adimistrator, acţionarul majoritar a decis intrarea în insolvenţă şi, din păcate, banca a atacat bunurile adminstratorului. Instanţa nu a admis cererea bancherilor!”, povesteşte Pădure cum era să rămână fără casă.

„O să scrieţi frumos, nu-i aşa? Vă rog io!”

Ironia sorţii, acum se ocupă de imobiliare. "Am scăzut preţurile la apartamentele din complexul Metropolis cu o treime. Un apartament cu două camere, de 80-90 de metri pătraţi, costa 130.000. Acum se vinde cu 85.000. Mai avem 110, din 276". Cam prost moment.

La plecare, domnul Pădure aleargă după noi: „O să scrieţi frumos, nu-i aşa? Vă rog io!”.

CE TIMPURI, CE MORAVURI!

GEPA şi Janine

GEPA Electrocenter a fost primul magazin cu o înfăţişare occidentală din România. Dar şi unul destul de scump. Era „un pic mai bine” pentru oamenii cu bani ai anilor '90.

„Era magazinul care vindea plătindu-şi toate dările, în condiţiile în care concurenţa nu era corectă! N-avea cum să fie cel mai ieftin”, se explică George Pădure.

În acea perioadă şi-a permis să aibă vânzătoare destul de costisitoare. Una dintre ele a fost Janine Ştefan, fosta soţie a mogulului PRO TV, Adrian Sârbu. S-a zvonit chiar că fostul manechin i-a fost amantă. Pădure zâmbeşte: „Contrar celor vehiculate pe piaţa ştirilor, io n-am avut o relaţie cu Janine. Am avut una cu prietena ei, tot model. Nu-i spun numele, c-o fi măritată acum, cine ştie”.

MOMEALA POLITICII

„A fost o greşeală să renunţ la independenţă”

Cariera sa în administraţie a durat un mandat. În 2000, s-a lăcomit la Primăria Capitalei. Poate că o obţinea dacă nu mergea pe mâna liberalilor. „A fost o greşeală să renunţ la independenţă", regretă, tardiv, fostul edil. Întrebat care a fost cel mai bun primar al Capitalei, Pădure e radical: „Nimeni! În politică, oamenii de valoare nu sunt căutaţi. E concurenţă şi nu se caută valoarea. Oamenii buni sunt evitaţi! Nu avem criză de valori... Avem criză de bun-simţ! Nu avem aşa mulţi politicieni adevăraţi. Clasa politică face doar interesul partidelor", recunoaşte fostul membru al PSD şi PNL: „Într-un partid, dacă vrei să fii disciplinat, nu ieşi în faţă. Io am fost disciplinat. Da' nu m-am regasit în politică. Un argument pentru care am plecat a fost modul în care se alegeau conducerile. Ca simplu membru nu ştiai nimic!”.

”În politică, oamenii de valoare nu sunt căutaţi. E concurenţă şi nu se caută valoarea. Oamenii buni sunt evitaţi! Nu avem criză de valori. Avem criză de bun-simţ!” GEORGE PĂDURE, milionar