Povestea Casei Brück, construită în 1910 după planurile arhitectului László Székely în stilurile Art Nouveau și Secession, cu un caracter ușor eclectic, este legată de farmacia de la parter, situată la colțul dintre strada Florimund Mercy și Piața Unirii. În anul 1898, Ștefan Geml, fratele viitorului primar al Timișoarei, Iosif Geml (1914-1919) a primit autorizația de înființare a farmaciei (n.r. care, de atunci, funcționează ca atare). Aceasta se numea „Arany Kereszt” (n.r. – Crucea de aur). Farmacia era a zecea din oraș, însă familia Geml a administrat așa prost afacerea încât, în pragul colapsului, a vândut-o, în anul 1907, unui evreu, Andrei Weiss. Istoricii spun că văduva lui Geml i-a spus noului proprietar: „Un evreu va avea poate mai mult noroc decât soțul meu”.

Plăci ceramice cu motive folclorice maghiare

În anul 1910, clădirea a fost demolată. În locul ei a fost înălțată Casa Brück, la propunerea lui Salamon Brück, care era de asemenea farmacist. Om bogat, acesta a investit într-un imobil pe care și l-a dorit cu adevărat remarcabil, astfel că a apelat la cel mai în vogă arhitect al vremii, cel care, ulterior, a ajuns și arhitectul șef al Timișoarei, László Székely. Acesta a colaborat cu arhitectul Arnold Merbl, care, pentru a supraveghea lucrările ce au durat câțiva ani, şi-a ridicat în zonă o baracă din lemn în care a locuit până la finalizarea lor.

Pentru faţadă, cei doi arhitecți au folosit ca ornament plăci ceramice cu motive folclorice maghiare, iar pe frontonul casei, care aminteşte de mai multe construcţii din Budapesta, sunt inscripţionate iniţialele primului proprietar, Salamon Brück, „SB”.

Cea mai veche farmacie a avut „stea norocoasă”

În timpul șantierului, farmacia a funcționat în piață, într-o căsuță de lemn, apoi s-a relocat la parter, cu mobilierul original, un ansamblu splendid, din lemn de cireș, care se păstrează și azi. În anul 1942, când farmaciștilor evrei li s-a retras autorizația, farmacia din Piața Unirii e, cumva, protejată. „Trebuia să predăm marfa și localul, dar nu mobilierul. Am știut dinainte cine va fi proprietarul: Viorica Heyer, născută Ionescu (…). Soțul ei, Mihaly Heyer, a servit în armată ca farmacist căpitan. Nu pot să scriu decât lucruri bune și frumoase despre doamna Heyer: nu numai că mi-a permis să lucrez la ea până s-a putut, dar a și închiriat de la noi mobilierul din farmacie, ceea ce a reprezentat un venit important pentru noi”, mărturisea Tibor Weiss, fiul celor care au cumpărat farmacia, așa cum e citat în cartea Gettei Neumann, Destine evreieşti la Timişoara – Portretul comunităţii evreieşti din perioada interbelică până azi. Și în 1948, la naționalizare, farmacia a avut parte de „o stea norocoasă” și a rămas deschisă. După 1989, statul român a vândut farmacia de pe strada Mercy. Conform lui Tibor Weiss, în 1998, la vremea în care el a redactat amintirile citate în carte, drepturile proprietarilor expropiați nu erau clarificare. În prezent, la parterul Casei Brück din Piața Unirii funcționează o farmacie dintrun cunoscut lanț național, care păstrează în mare mobilierul și vitrinele originale.

Salvarea a venit de la Giancula Testa

De-a lungul timpului, clădirea s-a degradat, cel mai mult în perioada comunistă, când autoritățile nu au intervenit deloc în reabilitarea ei. Șansa palatului a fost reprezentată de un om de afaceri italian, Gianluca Testa, care, atunci când a ajuns la Timișoara s-a îndrăgostit așa tare de Casa Brück, încât a cumpărat un apartament, apoi mai multe apartamente, iar la un moment dat şi-a spus că o asemenea bijuterie trebuie renovată și și-a convins vecinii să investească. Reabilitarea, care a costat 300.000 de euro, s-a încheiat în 2012, după patru ani. Acum, la etajele Casei Brück sunt amenajate locuințe, iar la parter sunt spaţii comerciale. Cu pasiunea pentru istorie și artă tipică italienilor, Testa a avut grijă ca reabilitarea să respecte toate detaliile originale. Astfel, culorile au fost refăcute identic cu cele originale, iar plăcile ceramice căzute de pe fațadă au fost înlocuite cu altele, identice, produse în Italia.