UE a început să ameninţe guvernul de la Minsk că introduce sancţiuni privind fraude electorale şi pentru felul în care au avut loc înfruntările, în timp ce Polonia şi Lituania furnizează un suport complet opoziţiei.
Executivul polonez şi-a asumat şi a condus iniţiativa politică la nivel european agitând organele Uniunii şi miniştrii de externe din cele 27 de state membre, iar în oraşele principale oamenii au început să se picteze în vechile culori ale steagului bielorus, aceea agitată de manifestanţii antiguvernamentali, iar Lituania a primit-o pe Tihanovskaia fugită de la Minsk după cea de a doua seară de înfruntări.
Dacă ar exista un plan pentru schimbarea regimului în Belarus, Polonia şi Lituania ar fi instrumentele ideale pentru operaţiune şi exercitarea puterii în viitorul protectorat euro-american. Minskul nu dispune de mari resurse naturale şi o eventuală rupere de Moscova ar da startul unei inevitabile recesiuni, iar Polonia şi Lituania ar putea să ofere propriile pieţe de muncă cetăţenilor bieloruşi aflaţi în fugă, să propună extinderea reţelelor lor energetice şi să profite de noua situaţie amalgamând cele trei economii.
Acest ultim aspect este foarte relevant, fiindcă de câţiva ani clasele conducătoare din Varşovia şi Vilnius duc împreună o agendă comună în construirea unui bloc comun geopolitic, cultural şi economic intra-european, extins de la Marea Baltică la Marea Neagră, iconic reprezentat de drumul european E40. În timp ce Polonia îşi concentrează eforturile pe ţărmurile meridionale, reprezentate de alianţa de la Vişegrad şi de Ucraina, Lituania s-a orientat spre fuziunea zonei baltice. Unicul obstacol în realizarea proiectului, adică o confederaţie polono-lituaniană, este tocmai Belarusul.
Si doar având tabloul complet al situaţiei şi a intereselor în joc, se poate înţelege protagonismul din aceste zile al axei Polonia-Ţările Baltice. Realizarea coridorului Marea Baltică-Marea Neagră trece inevitabil prin Minsk, scrie Il Giornale.
Recomandările noastre
