Anul 1975 era anul în care URSS triumfa prin Actul Final de la Helsinki. Adică, războiul nu putea fi folosit ca mod de a revizui o frontieră.

Un „monstru” uitat pe țărmul Mării Caspice: Ekranoplanul MD -160 LUN. Amintirea unei super-arme care ar fi putut speria NATO

Pentru sovietici, cel puțin pentru cei din linia dură, cuvintele lui Lenin: „dreptul internațional este o emanație urât mirositoare a intelectualismului burghez” erau la ordinea zilei, soluția fiind construirea de super-arme.

Nu doar faimosul avion de transport gigant din Ucraina sovietică distrus în 2022, la începutul conflictului declanșat de Rusia a fost un exemplar de top al ingineriei sovietice.

Ekranoplanul  - un mega hidro-avion

Prin 1975, Rostislav Alexeev ( 18 decembrie 1916- 9 februarie 1980) a început să creeze un „monstru”. Era un fel de hidroavion gigant, numit Ekranoplan. Proiectul se numea LUN-Proiect 903. Practic, nu era nici avion, nici vapor, nici histroavion, era un fel de vapor zburător.

URSS voia două astfel de arme care urmau să fie spaima portavioanelor americane, socotite cele mai avansate. Primul model a fost construit în 1987.  Al doilea, nu s-a mai putut produce din cauza tăierilor de fonduri și a nemulțumirii create la teste.

Pe aripile „canard” din față urma să aibă nu mai puțin de 8 motoare turbo model Kuznețov NK-87, câte patru pe fiecare „canard”.

Trebuia să creeze „efect de uscat” când aripile sale urmau să îl ridice la patru metri deasupra nivelului apei. Efectul de uscat însemna prevenirea curenților care la altitudine mică ar fi putut să ducă la pierderea portanței în zbor.

Ekranoplanul - descriere

Înalt de 19 m, cu anvergura aripilor de 44 m, 550 mp de aripi, având o greutate de  380 tone și capacitate de  137 tone, era deservit de 15 membri ai echipajului și putea zbura cu 450 km/h, maximul fiind de 550 km/h.

Avea șase lansatoare de rachete, dispuse pe partea dorsală în 3 perechi. Ele puteau lansa rachete ghidate P-270 Mosquito.

Monstrul avea o lungime de  73,8 metri. Practic, acesta urma să fie spaima portavioanelor americane dacă s-ar fi ajuns la o confruntare.

Chiar proiectantul său, dorind ca proiectul să fie gata pentru a fi prezentat la Jocurile Olimpice de Vară de la Moscova din 1980, a încercat să testeze un model, dar a fost grav rănit la 14 ianuarie 1980, decedând în 9 februarie 1980.

Al doilea Ekranoplan proiectat a fost redefinit ca spital mobil de campanie numit „Rescuer”-Salvatorul pentru că în 1989-1990, URSS cam ajunsese la fundul sacului cu bugetul militar și banii trebuiau drămuiți.

Epilog. Un „monstru” eșuat pe o plajă

Monstrul Caspic cu numele MD-160 a fost păstrat la Baza Rusă Kaspiysk până în 2020. Din 1987 până la finalul anilor 90, a zburat în misiuni de rutină.

Rușii vor azi să îl facă un fel de muzeu pe plajă, în amintirea vremurilor trecute.

Azi, drone de câteva sute de dolari, de maxim 9 metri care pot duce explozibil de 400 kg pot distruge tancuri de 4,5 milioane dolari. Portavioanele au încă rol de patriarhi ai războiului, dar se pare că viitorul este al dronelor.

„Monstul Caspic”, Ekranoplanul MD-160 rămâne martorul unor vremuri în care ingineria sovietică dorea să impresioneze prin arme gigant, dar care erau asemeni statului sovietic, un gigant cu picioarele de lut.

Sursa foto: Wikipedia