Un loc de poveste a dispărut de pe harta României. Imaginile sunt copleșitoare. Foto

Un loc de poveste a dispărut de pe harta României. Imaginile sunt copleșitoare. Foto

Un loc de poveste a dispărut de pe harta României. Este vorba despre Străuți din Hunedoara, un fost sat din Munții Apuseni. Casele încă frumoase au fost abandonate. Mai sunt doar cinci locuitori care-şi duc traiul izolaţi de lume.

Un loc de poveste a dispărut de pe harta României. Din păcate nu este prima localitate care pur şi simplu dispare. Cătunul Străuții de Jos din Hunedoara este un loc ascuns în Munții Apuseni, care a ajuns pustiu. În trecut, existau peste 30 de gospodării, însă oamenii au părăsit comuna Bulzeștii de Sus, în urmă cu mulți ani. Au rămas în urmă casele pitorești desprinse parcă din povești.  Chiar și după atâta timp, construcțiile din secolul al XIX-lea reușesc să atragă atenția călătorilor.

Un loc de poveste din România a ajuns pustiu

Timpul și-a lăsat amprenta asupra satului Străuți din Hunedoara. Locuitorii au părăsit cătunul și au lăsat în urmă casele din lemn, cu acoperișuri de paie.

„Unele case vechi din cătunul Străuți din Hunedoara, acum asimilat satului Grohot, au fost cumpărate de familii din București. Pot fi văzute, chiar dacă degradate, pe dealurile din jurul bisericii. Oamenii au spus că le vor recondiționa, pentru că vor să rămână satul rustic”, a spus Mărioara, fiica Valeriei, una dintre puținele localnice ale comunei Bulzeștii de Sus.

Ne puteți urmări și pe Google News

Un loc de poveste, dispărut. Sursa foto: foto: Wikipedia.org

Casa pitorească a Valeriei din Străuți a fost și școală

Mărioara și Ionel, doi vârstnici din satul Grohot, au mărturisit că multe familii și-au părăsit casele pentru a-și putea da copiii la școli. Instituția de învățământ din zonă a fost închisă, iar oamenii au fost nevoiți să plece pentru a le oferi o oportunitate la educație celor mici.

„În trecut, satele erau populate, oamenii creșteau animale, semănau holde, porumb, cartofi, grâu, de toate. Dar mulți au plecat în Banat, pentru că au avut copii și nu mai aveau unde să îi dea la școală. A fost școală cu opt clase la noi, apoi s-a făcut cu patru clase, apoi a fost închisă. Nici drum nu am avut până de câțiva ani. Așa, mulți au plecat din zonă, în Banat sau la Baia de Criș ori Brad, însă unii, cum suntem și noi, s-au reîntors”, povestesc Mărioara și Ionel despre un loc de poveste dat uitării.

Biserica satului a fost, de asemenea, abandonată

Biserica de lemn din Străuții de Jos, comuna Bulzeștii de Sus, județul Hunedoara a fost ridicată în 1866. Are hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Este tencuită la interior și văruită. Frumoasă și foarte puțin cunoscută, biserica din Străuții de Jos nu se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Un loc de poveste a dispărut. Ca și alte localități de munte hunedorene, cătunul Străuți practic nu mai există. Biserica se află într-o avansată stare de degradare. Pereții lăcașului înscriu planul dreptunghiular, cu absida pentagonală, decroșată. Deasupra pronaosului tăvănit se înalță un turn-clopotniță cu foișor închis și fleșă zveltă.

Un loc de poveste a dispărut. Sursa foto: foto: Wikipedia.org

Cele două intrări, de sud și de vest, sunt precedate de pridvoare deschise. Edificiul, acoperit integral cu tablă, a fost supus, în anul 1937, unei ample reparații, suprafața interioară si exterioară a pereților fiind tencuită, iar șița clasică înlocuită cu tablă.

„Edificiul, acoperit integral cu tablă, a fost supus în anul 1937 unei ample reparaţii, suprafaţa interioară si exterioară a pereţilor fiind tencuită, iar şiţa clasică înlocuită cu tablă. Zestrea picturală a bisericii se rezumă doar la registrul împărătesc al tâmplei (executat în secolul al XIX-lea, într-o manieră populară, de un autor rămas necunoscut) şi la câteva icoane pe sticlă, de vechimi diferite. Anterior, obştea locală fusese deservită liturgic de o altă bisericuţă din bârne, mistuită de flăcări în martie 1849. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă existenţa.”, a spus preotul Florin Dobrei, în volumul „Bisericile ortodoxe hunedorene”.