În comentariul său, fostul ministru al Educaţiei, afirmă că intelectualii sunt de două feluri:

1) „intelectuali papagali şi consumatori”. O specie de maimuţe educate, de o remarcabilă ariditate intelectuală. Ei repetă, sub forme lejer diferite, fie cu un soi de umor simpatic (de fapt o ieftinitură retorică), fie cu solemnitatea unuia cu „mătura în fund” (ca să îşi dea importanţă) ceea ce au citit. Îi recunoşti cu afirmaţii de genul „eu am citit biblioteci de cărţi” şi se laudă, la 50 de ani, cu şcolile absolvite. Replică ce îmi aminteşte de un meci de divizia judeţeană de la Săvârşin, când un arbitru (intelectual în raport cu spectatorii), după ce a fost înjurat vârtos a răspuns cu: „bă ţăranilor, voi nici nu ştiţi să puneţi degetul pe hartă să arătaţi de unde vine echipamentul meu”. Producţia acestor oameni moare odată cu reţelele sociale care îi promovează. De fapt se promovează între ei”, a scris pe contul personal de Facebook.

2) „Intelectuali creatori”, oameni în genere relaxaţi, care nu au frica eventualelor greşeli în ideile pe care le emit. Mai greşesc, mai vin cu noutăţi, dar sunt efervescenţi, te inspiră şi îţi deschid noi orizonturi. Spun simplu lucruri complexe. Îi recunoşti prin faptul că ei nu ţin conferinţe să arate cât sunt de buni, ci pentru a-şi disemina ideile noi în speranţa unui feed-back care să adauge consistenţă ideilor lor iniţiale. De regulă, pentru că privesc lucrurile din unghiuri diferite comparativ cu contemporanii lor, nu sunt agreaţi de establishment şi sunt recunoscuţi mult mai târziu, iar ideile lor le supravieţuiesc. PS: să fie clar: ambele categorii sunt preferabile celor needucaţi, a comentat fostul ministru pe social media.

Te-ar putea interesa și: